Nu mi-aş fi amintit de visul despre lupi dacă nu aş fi ascultat în ultima vreme obsesiv asta şi mai nou nu aş fi transmis (deloc diabolic, dar nici apostolic) materialul de obsesie. Visul despre lupi este totodată şi visul despre mine. De obicei urc la deal la o margine de pădure şi înaintez prin zăpadă. Pădurea este atât de bine delimitată de dealul înzăpezit pe care urc, cum numai în vise este posibil. În momentul în care intru în pădure, o haită de lupi se năpusteşte asupra mea. Nu fac un pas înapoi, dar nici înainte. Lupii mă doboară şi văd cum mă muşcă: nu simt nicio durere, închid ochii şi zâmbesc. Ultima ocurenţă: 21 mai.
Dicţionar de vise (partea a doua: visul despre lupi)
Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te!
{ 13 comments… read them below or add one }
“viata e frumoasa” sau ai lasat-o la o parte intentionat?
intentionat :)
tu cu vise, eu cu povesti.incearca sa dobori tu lupii data viitoare
o sa incerc. pana atunci mai am de sortat inca vreo cinci vise de care nu m-am despartit de cand eram mic. si parte din ele vreau sa le pun in aplicare, cu toate ca stiu ca when all your wishes are granted, some of your dreams may be destroyed.
Pai nu mai fii talâmb si nu mai zambi ca un martir in culmea fericirii spirituale, incearca sa faci ceva. Am avut si eu un vis din asta (nu numai cu lupi, mai erau si alte lighioane) si pana nu am luat masuri (in vis, da?) nu am scapat. Eu le-am scos ochii, doar asa am scapat de ele.
@Alex: cand o sa poti sa iti controlezi visele (nocturne) mai vorbim. Pana una alta LMAAAAAAAAA.
Am fost prea acid?
Pe asta – bine, unul similar – l-am controlat. Eu am incercat asta dupa cineva mi-a dat ideea.
@Alex: mie nu mi-a dat nimeni si nu mi-a venit ideea. eu incerc sa imi respect visele si sa le las sa se desfasoare, convins fiind ca de sanatatea si deplinatatea lor depinde si traiul meu diurn. si nu ai fost acid. ti-am zis: LMAAAAAAAAAAAAAAAAA? :)
chiar saptamana asta tocmai ce am postat si eu ceva despre lupi. Lazi are obsesie cu ei. eu cred ca mitul lupilor isi are radaciniile in copilarie.
mama care povesteste de un milion de ori scufita rosie. de fiecare data il descrie pe cumatrul lup si mai fioros. ca in realitate e si el un parlit de catel neputincios daca nu are haita cu el!
@jeni: am citit despre lupi. si m-am gandit de doua ori la postul ala, si la felul in care Lazi se relationeaza cu lupul. pe vremea cand l-am vazut nu era inca neaparat graitor si coerent, dar acum daca l-as revedea, cred ca m-ar fascina cu povestile lui. asa cum le povestesti tu, raman in reverii in fata ecranului si mi se face dor de copilaria mea, sau macar de cineva care sa mi-o povesteasca. poate asa as intelege mai multe lucruri.
octavian, eu cred ca fiecare mama povesteste altfel. si despre lupi si despre proprii copii. lupii mei sunt dupa preferinta ascultatorului. daca urechiusele lui vor sa auda ca lupul are vocea tabacita si dintii ascutiti, atunci piperez cu putin suspans. uneori incerc sa nu il pun pe lup intr-o lumina atat de negativa, ba il chiar imprietenesc cu Scufita, micuta golanca, care hoinareste singura prin padure.
ma bucur ca nimeni nu a incercat macar sa psihanalizeze visul descris mai sus. in fine. nu are rost de fapt, sa ne inchidem in niste teorii care ne fac viata sa para si mai rudimentara decat este. avem nevoie sa credem ca viata noastra e impinsa inainte de mai mult decat mecanisme psihologice de viata pentru a continua sa spunem ca viata este frumoasa si ca merita traita.
the dream ,the song remind me “el laberinto del fauno”
http://www.youtube.com/watch?v=MLqVPE_y4fI