Visul cu câmpul cu tine este probabil cel mai vechi vis al meu. Cred că s-a înfiripat înainte să existe cineva care să fie tu în acest vis. Visul cu câmpul cu tine este un vis cât se poate de static: un tu pe care nu l-aş putea recunoaşte pe stradă sau cu care în momentele mele de panică îmi spun că nu o să mă întâlnesc niciodată, niciodată este alături de mine pe un câmp. Stăm printre floarea-soarelui şi nu ne spunem nimic. Nu îţi văd figura şi nici profilul şi totuşi ştiu cine eşti şi de ce eşti acolo. Contemplăm lumea într-un mod aproape post-nuclear. Nimic nu mai poate exista în afară de noi. În afară de un zumzet de insecte şi un miros de ploaie venit din altă parte şi purtat până la noi de vânt. Totuşi e soare, dar un soare total inexpresiv şi inutil în acest vis. De fiecare dată când mă trezesc din acest vis, plâng. Ultima ocurenţă: 11 septembrie.
Dicţionar de vise (partea a treia: visul despre câmpul cu tine)
Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te!
Previous post: Dicţionar de vise (partea a doua: visul despre lupi)
{ 5 comments… read them below or add one }
si eu am avut de cateva ori un vis cu un “el”. ciudat insa, cum bine spunea-i si tu, este faptiul ca si eu “stiam” in vis cine este acest “el”. nu l-am vazut niciodata in realitate, oare din ce s-a infiripat el in mintea noastra atat de pregnat? de unde si-a luat trasaturiile si de ce este el “acela”?
@jeni: sunt convins ca noi il cream, sau suntem impinsi sa il cream, poate mai capata contur cu fiecare despartire si probabil cu fiecare lucru frumos pe care ni-l amintim. pe de alta parte, sunt convins ca in multitudinea si diversitatea umana se regaseste undeva si cineva care sa corespunda 100% la ce cautam, dar poate sansele sa ne intalnim sunt mai mici. pana la urma ‘el’ este doar un prieten imaginar pe care il pastram la varsta adulta. nu zici?
acel tu, acel prieten imaginar care creste odata cu noi din copilarie si pana la varsta adulta exista.
am citit pe undeva pe aici ca n-ai citit Cartarescu si nici nu tii. totusi trebuie sa-ti spun ca visul asta al tau mi-a amintit foarte foarte foarte tare de o imagine din Travesti… poate vei fi cindva curios si vei citi. si, poate, imi vei da dreptate. desi…
fascinata de xoxo,
vio
:)
ps te uitsi si pe zambet.joacadeamine….?
@vio: pai daca pui problema asa, o sa incerc sa citesc :-) practic, ce s-a intamplat, este ca pana acum nimeni nu mi l-a recomandat, doar a fost ridicat in slavi. ceea ce la mine functioneaza ca si contrarecomandare. mai bine imi spui de ce sa citesc si ce, nu ca trebuie, sau ca e dumnezeul literaturii romanesti sau visul femeilor si barbatilor deopotriva (altfel e un nene care arata naspa, vorbeste naspa – am fost la cateva cluburi de poezie ale lui din 1998 sau pe-acolo), si desi nu caut model men’s health care sa scrie misto, mi s-a parut un om neingrijit, de la care n-as avea ce sa citesc (iar ce-a declamat si monologat el la intalnirile alea mi-a intors stomacul pe dos, unu pentru ca nu mi-a placut si doi pentru ca era greu sa desparti adevarul suprem de liota de fani).
xoxo ca-ntotdeauna :P
O.