Mie îmi place să citesc dicţionare. E modalitatea mea de a mă racorda la realitate şi a-mi acorda mai multe şanse să particip la conversaţii cu semenii mei. Fără dicţionare, cuvintele mele au definiţii personale şi nu supravieţuiesc practic în nicio conversaţie. Încă n-am învăţat cum se folosesc şi cum trăiesc cu patima că nu pot să pledez nicio cauză bine argumentată, nu sunt rare momentele în care iau un dicţionar în braţe şi citesc, ca să văd cum văd alţii lumea.
DEX-ul a avut prea multe definiţii pentru homosexuali. De la ediţia din 1975 la cea din 1998 (şi poate şi până la DEXI anul trecut) homosexualul a fost persoană şi apoi bărbat, doar ca să se întoarcă recent la persoană. Cei 15 ani în care homosexualul a fost bărbat dicţionarele au cuprins şi intrările safic, lesbian şi tribadic (aşa: la masculin, ca să arătăm că genul lingvistic feminin nu are de unde să pornească decât de la masculin, aşa cum şi însărcinat apare la masculin).
Când homosexualul a fost bărbat, a avut şi o atracţie, sexuală, clar, anormală, clar, pentru indivizi de acelaşi sex. Prima mea obiecţie ar fi că şi în 2000, de exemplu în MDN, homosexual, care e un neologism!?!, este o persoană atrasă de indivizi. Asta, în înţelegerea mea limitată a lumii, nu este o definiţie diferită de una care ar include câini şi pisici, porci şi măgari, cai şi muşte. Persoana nu este individ şi individul nu este persoană. Sper. A doua obiecţie este că atracţia este anormală. Ieşind din limitele discursurilor de lobbying, atracţia poate să fie orice, numai anormală nu. Când nu vreau să fiu mâhnit că în România după 2000 asta scriu dicţionarele, citesc mai bine definiţia pentru priapism, pentru că nu pot să nu râd la expresia ‘erecţie …prelungită în mod anormal’, dar care, ‘este neînsoţită de voluptate sau de ejaculaţie’. A treia obiecţie este pluralul: persoana atrasă de indivizi. Obiectez pentru că nu ştiu cum vine asta, să fii atras de mai multe persoane mulţi indivizi. Simultan? Mie personal mi-ar fi greu. Important este că este o atracţie sexuală.
Cred că a fost o adăugare necesară, ca să nu îşi pună probleme de vinovăţie persoanele (heterosexuale) care sunt atrase (nesexual) de persoane de acelaşi sex (Santoro, Ruffalo, Craig, Washington, Metcalfe, Beckham, Tennant sau Evans — care sunt în top 30 al preferinţelor bărbaţilor pentru bărbaţi). Cu alte cuvinte, dacă atracţia unui bărbat faţă de alt bărbat nu este sexuală, nu se mai cheamă homosexualitate. E un remediu de înţeles, cred. DEX-ul din 98 eludează definiţia pe bază de atracţie, şi foloseşte mult mai tranşanta expresie perversiune sexuală. Aici obiecţiile sunt între 1 şi 100, dar hai să spunem că este de fapt o definiţie progresivă, una care se bazează pe faptul că trăim într-o epocă în care perversiunea este the new black.
Nu mai vreau să adaug decât un singur lucru. Când aveam 12 ani şi citeam genul ăsta de definiţii îmi puneam o serie întreagă de întrebări. Dacă sunt pervers sau nu. Dacă indivizii din definiţie erau aceiaşi din articolele despre infracţiuni (singurele care foloseau cuvântul individ). Dacă atracţia poate să fie şi altfel decât sexuală. Dacă sunt anormal sau nu. Acum ştiu. Dar mă întreb câţi copii şi în ce fel o să crească pe baza prescripţiilor astea. Şi cum o să-şi răspundă la întrebări. Viaţa nu este destul de lungă să întâlnesc până la sfârşitul ei pe cineva care a crescut cu o definiţie acceptabilă a homosexualităţii căutată în dicţionar, oferită de părinţi, sau învăţată din interacţiune în copilărie. Dar mi-ar plăcea.
(*) postul a pornit de la un search term zilnic (definitie homosexual) prin care un cititor a ajuns la blogul meu intre 05 şi 09 noiembrie. Cum după această dată a încetat, m-am gândit că a ajuns la rezultatul dorit, şi mi-a fost teamă că a fost unul eronat.
{ 6 comments… read them below or add one }
Da, si eu m-am gindit mereu la asta: Ce intelege copilul naiv dintr-o asemenea definitie de dictionar. (Cind eram mic citeam dictionare de tot felul.)
In alta ordine de idei, haladuind prin librariile din Bucuresti am dat peste un indrumar al ipohondrului (si am vrut sa i-l cumpar soacra-mii, dar apoi m-am gindit ca biata Colombina are si asa destule probleme cu maica-sa) in care exista un capitol foarte interesant despre boli care au disparut cu timpul, una din ele fiind nimfomania: O ramasita din epoca victoriana, in care orice forma de expresie a personalitatii unei femei era taxata drept patologica. Si un comentariu sec: In ziua de azi nu se mai vorbeste despre nimfomanie, ci numai despre lipsa apetitului sexual la femei.
Mda. Tata, mi-e tema ca mult timp de-acu’ incolo vei avea de infruntat astfel de definitii.
Si nu stiu cum dracu’, in viata reala, definitia se transfomra in stampila.
Si-i pacat.
Aici erau niste definitii vechi, pentru ca asta e, se ia un dictionar vechi, se actualizeaza citeva definitii, se adauga unele, se scot altele, si gata dictionarul nou.
Exista intotdeauna si peste tot o gramada de mici definitii sau alte chestii care iti atrag atentia ca esti altfel. Peste tot, da, si totusi in unele locuri mai mult, mai des si mai agresiv decit in altele.
@the tears of a clown (ca sa zic asa): multumesc. si eu.
@ popej27: nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand treci tu pe aici viata pare mult mai usoara. si sa nu-mi spui ca n-are legatura cu tine?!?!
@pinocchio: pe mine nu ma agreseaza neaparat continutul definitiilor, pentru ca pentru mine chiar nu mai au cum sa aiba un plus formativ, dar pentru altii, cu siguranta, are. re: ninfomanie, intotdeauna m-am intrebat care e varianta masculina :D as propune satiromanie, dar nu e evident!
Ma intriga in acest post ghici ce? Varsta de care vorbeai. 12 ani, de ce?
@wakewalking – pentru ca mie mi se pare o varsta care combina o forma de intelepciune incipienta cu trezirea multor chestii pe care nu le poti stapani :)
{ 1 trackback }