So are you gay
Are you blue
Thought we both could use a friend
To run to

(Tori Amos: Hey Jupiter)

Întotdeauna m-am întrebat de ce ‘are you blue’ şi într-un final am aflat răspunsul. E o referinţă la o poveste a lui Bruce Coville pe care o puteţi citi aici. Dacă timp de 24 ore toţi homosexualii ar fi albaştri, homofobia ar înceta, este concluzia poveştii: şi tind să-i dau dreptate, pentru că homofobia nu este altceva decât o frică şi ca orice frică, are legătură cu ceea ce nu cunoaştem îndeajuns.

De multe ori mă întreb cum ar reacţiona persoane a căror homofobie, la cote ridicate, ar fi bulversată de vestea că persoane în a căror heterosexualitate (sau minim, anonimat sexual) se simte confortabil nu sunt hetereosexuali. În acelaşi timp, din aceeaşi vizibilitate redusă reiese şi imposibilitatea multor homosexuali de a crede în homosexualitatea lor, de a o vedea ca pe o creatură de bestiar pe care trebuie să o controleze şi ascundă.

***

Limba română nu are o expresie echivalentă pentru out of the closet. Toate celelalte limbi pe care le cunosc au, numai româna nu. Educaţia mea lingvistică îmi spune că pe undeva absenţa cuvintelor pentru a descrie o stare înseamnă că starea respectivă nu există în comunitatea care o vorbeşte. Şi totuşi, în ultimii ani, cunosc din ce în ce mai multe persoane (puţin este doar numărul lor!) care nu au nicio problemă să trăiască aşa cum sunt, când trag linie pentru ei şi pentru ceilalţi, să fie gay.

Ieri discutam cu un prieten şi îi spuneam că homosexualii care locuiesc în dulap sunt ei înşişi homofobi. Că sunt mai închipuiţi decât heterosexualii din afara dulapului. Că mi-e greu să cred că o democraţie poate împinge pe cineva la un trai duplicitar. Ok, democraţie nu e poate cuvântul potrivit, deşi în puţinele mele vederi politice, democraţia este sistemul care se construieşte prin intermediul opţiunilor celor care participă la ea. Deci, traiul duplicitar al celor din dulap nu e altceva decât o lipsă de exercitare a dreptului la democraţie. Înţelegerile tacite dintre locuitorii dulapului şi cei din afara dulapului (eu stau cuminte în dulap şi nu-ţi destabilizez sistemul de valori sau modelele de gândire, iar eu stau afară şi pun egal între anonimatul tău sexual şi heterosexualitate) este încă o dovadă că gay-ii din dulap sunt homofobi. Punctul de plecare, şi anume că o persoană nu poate să îşi asume ceea ce este sau reprezintă pentru ceilalţi, în condiţiile în care (garantez eu) nimeni nu îţi dă în cap, nimeni nu te goneşte de nicăieri, pur şi simplu, dacă trebuie să dai dovadă de ceva, trebuie să ai mai multă tărie de caracter şi să fii dintr-o bucată, nici nu îl mai pun în discuţie. Să nu te accepţi pe tine însuţi este cea mai clară dovadă de homofobie.

Aş mai adăuga un singur lucru, şi anume că recunoaşterea identităţii sexuale e cea mai bună sită socială: da, vor fi persoane care îţi vor evita compania. Dar, când tragi linie, ce ai avea de împărţit cu cineva care te evită pentru că eşti homosexual?