TPOIIMĂUOD

Nu a fost un an perfect. A fost primul an în care mi-am dat seama cât de mult poţi să mergi pe scrollbar în rubricile în care îţi alegi anul naşterii (până acum eram în primul dropdown, acum trebuie să mai scrollez niţel).

Am umblat tot timpul cu cărţi după mine şi am citit un pic mai mult decât în anii trecuţi, dar nu pot să spun cât a fost plăcere şi cât o frică de-aia cu dinţii încleştaţi că dacă admir tunelul săptămânal, la un moment dat o să mă trezesc cu moarte neuronală (sau nu o sa mă trezesc deloc). Încă mai trebuie să lucrez la proporţia de îmi-place-enorm-să-lucrez şi mi-se-umple-sufletul-de-bucurie-când-fac-lucururi-pentru-mine.

Am făcut primul concediu de adult (de-ăla cu stat pe şezlong, ore fixe de mese, dormit pe plajă, dormit la piscină, dormit la aquapark, dormit în cameră, dormit în drum spre aeroport şi dormit în avion). Mi-am dat seama că terapia somnului nu funcţionează la mine şi că tot vacanţele în care umbli cu sacose de shopping enorme prin muzeee şi restaurante îmi place cel mai mult, aşa că le-am făcut şi pe alea. Din nou prea multă Spanie, dar şi Amsterdam, unde m-am reîntâlnit cu Anne Frank. Şi Spania e o poveste fără sfârşit, aşa.

Am văzut concerte pe care nu speram să le văd vreodată. Alanis Morissette, Nouvelle Vague (despre care îmi amintesc că 2004 a fost un repeat de 'Making Plans for Nigel' în singurul video de concert Nouvelle Vague de pe youtube.com), Manic Street Preachers lipit de scenă, P.J. Harvey şi Travis, tot lipit de scenă.

Aproape m-am căsătorit şi pentru că am citit că e foarte greu să divorţezi, n-am mai făcut-o. Încă mai cred în căsătorie şi nu văd de ce nu aş face-o, dar data viitoare sper să fie cu cineva care nu-mi inspiră divorţul cu câteva zile înainte de nuntă.

Am apărut la tv şi am scris la gazetă, dar nu mi-am publicat încă nicio carte. Mi-am promis ca în 2009 să se întâmple. Încă am dubii că literatura de sertar poate să răsucească atât de turgid cordonul ombilical încât să se rupă, dar o să încerc.

Am învăţat spaniolă aproape de la zero şi noapte de noapte timp de câteva luni am adormit făcând exerciţii cu subjonctivul imperfect şi evitând laismul, leismul şi loismul. Am dat examenul DELE aşa cum mi-am propus şi sper că în două luni voi primi diploma de spaniolă. E probabil ultima limbă pe care o învăţ serios. Am început să mă lupt şi cu catalana, dar cu sentimentul că nu voi trece niciodată de a cere o pâine, a cere pe cineva la telefon şi a ruga pe cineva să-mi vorbească în spaniolă.

Nu m-am lăsat de fumat, dar mi-am înfrânat pornirile shopaholice, în măsura în care a achiziţiona sub 100 items de îmbrăcăminte înseamnă succes. Având în vedere shoppingul excesiv din ultimii ani, aş zice că am reuşit.

Am discutat mult sau puţin cu oameni frumoşi. Andrei mi-e cel mai drag dintre oamenii pe care i-am cunoscut anul ăsta şi probabil la el pe blog o să scriu şi de ce. Dar i-am cunoscut şi pe Anca, Alex, Sorin, Nic, Sam, Xavier, David, Gabi, Adi, Miruna şi îmi cer scuze faţă de cei pe care nu-i menţionez.

Nu m-am îndrăgostit temeinic şi nici nu am găsit pisica cu blană de culoarea fumului de care să am grijă. Şi nici nu mi le setez ca target pentru 2009. Când o să scriu ăuoniimăuod în schimb, vreau să scriu că am fost un pic mai fericit.

Tagged as: amintiri, amsterdam, barcelona, catalană, personal, spaniolă