Azi mă întreb:
Dacă periuţa mea de dinţi mai este la tine în baie. Şi dacă nu mai este, ce ai simţit tot trecând pe lângă ea până când te-ai enervat şi ai aruncat-o. Există şi scenariul pesimist în care nu-ţi aminteşti cui aparţinea.
Cum au fost cele 5 minute despre care mi-ai vorbit, după ce m-ai lăsat în aeroport, în care propriul oraș ți se părea străin și strâmt, și dacă ai avut bucuria aia de turist să te uiți altfel la clădirile din orașul tău.
Dacă ție îți mai răsună în urechi, când te aștepți mai puțin, cuvintele pe care mi le spuneai, de obicei după sex, 'nu o să te părăsesc niciodată'.
Dacă ai rupt pagina cu dedicație din multele cărți pe care ți le-am dăruit. Dacă ai făcut-o, este pentru că nu le-ai citit.
De ce nu m-ai crezut când ți-am spus că nu o să mai vorbim niciodată.
Cum ai comparat sexul cu următorul (de făcut știu sigur că ai făcut-o), dar mă interesează un calificativ. Când eram împreună aveam nota 9. După, sper că am primit un 10, ca să te frustreze și mai tare.
Dacă mai vorbești cu ea despre mine. Ea mi-a scris un mail, dar cum începea cu 'am vorbit cu X despre tine și m-am gândit să-ți scriu', nu l-am mai citit și i-am adăugat adresa la spam.
Dacă aceiași prieteni care te felictau pentru relația noastră și erau prietenoși au coloană vertebrală. Cei care încă mă mai salută fac referință la momentul noi ca fiind o epocă de aur acum apusă, care te lasă ponosit și trist pe niște străzi pe care n-aș merge niciodată altfel decât cu taxiul.
Evident acești tu sunt mulți. Pentru mine sunt totuși numai unul, și este un tu de care mă leagă curiozități pe care aș dori să mi le rezolv singur.
{ 14 comments… read them below or add one }
ti-am aruncat periuta de dinti. abia acum imi dau seama ca era a ta.
one down.
pai parca voiai sa iti rezolvi singur problemele astea
anonim, mi-ai spamat viata, nu-mi mai spama si blogul. imi respect cititorii. ignore etern.
brrr, concretetea capatata de intrebarile care te macina dupa acel prim si imediat (si foarte sec, plus cam inoportun) comentariu e precum cea a masinilor de pe strada invaluita intr-o ceata densa care altfel mi-ar fi parut stranie si rupta de realitate.
cum ai putea sa iti rezolvi singur furnicarul de curiozitati? eu sper ca se tocesc in timp sau sunt suprascrise de altele noi ori, preferabil, chiar de raspunsuri la curiozitati legate si oferite de cu totul alte persoane.
nu stiu daca asta ajuta, insa >:D<
Periuta de dinti i-am inlocuit-o cu o alta pentru un altul. Acum, nimeni nu se mai atinge de noua periuta, probabil si pe ea o voi arunca la cos cand va trebui una noua pentru noul tip. Sau as putea colectiona aceste periute, sa am ce face la batranete.
C.
brrr si eu..ai mai multe curiozitati decat mine. eu as vrea sa aflu cum e sa am motive sa am astfel de curiozitati
Dear me… phew!
Bon, mi-am revenit. Acuma:
Am aterizat cu intirziere in discutia asta. Constat insa ca lipseste o posibilitate: Poate ca a folosit el insusi periuta ta de dinti, nedindu-si seama ca nu-i apartine? Heh. (Si nu iau in consideratie mesajul cu “ti-am aruncat periuta de dinti. abia acum imi dau seama ca era a ta.” Buna inventie stilistica si tipica pentru blog. O sa scriu despre asta in seria “Ce este un blog”.)
Dar altceva: Ce zici de ideea asta? Materializeaza povestea asta de horror intr-o periuta de dinti; las-o la tine in baie o vreme, asa incit sa te impiedici de ea; si pe urma fa cu ea ce vrei: curata-ti pantofii cu ea, foloseste-o la uns ceva cu ulei de masina, orice, dar arunc-o pina la urma la gunoi.
@Mr. Asonica: iti dau dreptate. cand am spus ca as dori sa le rezolv singur, eram constient de faptul ca nu se poate, dar asta nu inseamna ca ma asteptam la comentarii care sa mi le rezolve brutal. oricum, genul asta de nedumeriri sunt uneori binevenite, mai ales cand tinzi sa crezi ca viata este foarte linistita si ordonata si incepi sa te plictisesti din diverse motive. :)
@xti: oh da! ajuta! >:D< inapoi!
@Me and Bro: te asigur ca n-ai ce face cu ele in cadrul unei colectii. asa ca e mai bine sa le arunci. daca poti sa dai o aura de ritual fenomenului, cred ca e inca si mai bine!
@defbest: curiozitatile de mai sus au fost colectionate in ultimii 10 ani. eu sunt convins ca nu ai de ce sa iti impui imaginea asta de nepasare!
@Pinocchio: scenariul asta prezentat de tine ia timp :) si am destula fantezie, nu cred ca mai trebuie sa o pun si in practica! zic. in acelasi timp, nu cred ca mesajul respectiv este neaparat de la persoana pe care o mentionam. vezi, incerc sa-mi conserv curiozitatile! si chiar daca nu e, tot nu pot sa tolerez genul asta de comentarii!
xoxo
O.
eu am trei periute de dinti, doua ale mele. si atat de multe scrisesem la comentariu incat iar am intrat in chestii pe care nu-i corect sa le spun eu (pentru ca nu sunt despre mine). asa ca te-am sunat… si am sters ce scrisesem dupa periute.
Van Gogh zicea la un moment dat intr-o scrisoare ca daca se gandeste la asemanarea dintre starea vremii si starile noastre sufletesti, prinde curaj. Dupa mine cel mai bine e nu sa incerci sa rezolvi curiozitatile astea ( pt ca in fond nu inseamna decat un gen de agatare de ceva mort in realitate) ci doar sa astepti sa treaca, sa se schimbe vremea. Intr-o zi o sa fie gata schimbata, chit ca pana atunci poate o sa fie greu…
@botesteanu: iar eu imi amintesc continutul apelului, desi nu am vorbit pana la urma la telefon :)
@S.: nu partea cu ‘e mai greu’ ma deranjeaza, ci partea cu ‘nu mai stiu ce imi apartine si ce nu’, dar e superb reminderul de la Van Gogh, iti multumesc!
xoxo
O.
Asta e alta problema…dar presupun ca e valabila afirmatia ca “tot ce esti e tot ce ai”. Restul e alt gen de joaca :)