Mi-e cald. Dar asta nu înseamnă că la trezire nu târâi după mine pătura până la bucătărie. O făceam la 5 ani și nu văd de ce n-aș face-o și la 31. Am dormit 2 ore. Dar sentimentul când mă trezesc e același. Că nu m-am mai trezit de mult la realitate. Sau în fine, că realitatea în care mă trezesc îmi aparține. Că pot înainte de orice să îmi beau cafeaua, să citesc bloguri și recenzii, să bifez items pe lista de cumpărături și să mă mint că fac asta în timp ce mă pregătesc de muncă (evident că nu o fac, deși pe undeva, ca și cum aș fi lăsat să curgă apa la baie, e un șiroi de gânduri care se organizează după deadline, prioritate, conținut, durată, recipienți și feedback). Și așa încep fiecare dimineață. Există pe acolo pe undeva și întrebarea dacă azi o să apari (cel puțin nu mă mint, mă uit la soare și îmi spun: hmm, nu azi).
Postul ăsta s-a chemat inițial 'Blogurile care mi-au salvat viața', cred că pe undeva într-un cotlon de dashboard mai există și varianta cu titlul ăsta. Olguta era mirata zilele trecute de oamenii pe care îi 'strâng' eu aici. Eu nu strâng pe nimeni, doar las ușa deschisă, și oamenii care vin și pleacă și revin și pleacă sau oricare din variantele astea mă bucură la fel de mult ca fiecare primă întâlnire mitologică din viața mea. Nu știu cum să explic asta. Știu că în spatele altui ecran se află câte cineva care simte nevoia să îmi lase un mesaj și din spatele unor ferestre care ne fac egali (cu același număr de butoane și opțiuni) și îmi trimite mesaje care îmi dau impresia că suntem uniți și deși ne prefacem în viața de zi cu zi că nu ne cunoaștem și că suntem diferiți, de fapt, suntem la fel.
Blogurile care mi-au salvat viața nu sunt multe, dar și dacă era numai unul era suficient. DSP a scris 'Ciao, bunica' și nu am găsit nici acum aceleași cuvinte puține pe care să i le spun drept mulțumire. Andrei a scris 'Băiatul cu chibrituri' și mi-a schimbat viața (asta pentru că știe el cum și pentru că viața se poate schimba mai ales atunci când spui că unele lucruri sunt imutabile). De fapt tot ce a trecut Andrei la rubrica Bulitzer (o joacă de-a noastră pentru Pulitzer pentru bloguri) are același efect pentru mine. Băiatul cu muzica oraculară 'Repetă' și să știți că și asta îmi schimbă viața, în bine, de fiecare dată când recitesc (și recitesc cât de des pot). Și Flavia (da, Flavia, care nu știu pe unde a umblat până i-am citit tot blogul) a găsit cuvintele alea care să mă facă să cred că de fapt a stat în preajmă tot timpul, mai ales în 'Rock out with your cock out. Un posibil început'. Lucrurule n-au mai fost la fel de când am citit la Robert 'Unde se duce cineva când pleacă de lângă noi'. Și mai sunt: Klara cu 'Bărbatul care iubea femeile', 'Gândurile casnice' ale lui Little Green Lies, Diana și al ei 'Fata al cărei strigăt a rămas strivit de geam', 'Partir, c'est mourir un peu' de la Artupset, sau 'Sunday Someday' de la Pungabej. Și probabil alte încă o sută ale căror linkuri ar bloca întregul internet dacă le-aș trece în același post.
Am închis paranteza pe care practic n-am deschis-o niciodată. Totul era deja acolo, eu doar s-a întâmplat să fiu în zonă. Și acum ar trebui să mă apuc de muncă. De fapt totul începe când aleg cu ce mă îmbrac și când deschid ușile dulapului deja sunt în lumea mea. O lume în care paginile cărților nu-și schimbă culoarea dacă le lași în iarbă, în care băieții au nume de fotolii de la Ikea și de la primul zâmbet și primul 'salut' ești inundat de bunele intenții ale celor din jurul tău.
Nu e nimic mesmerizant la mijloc. Doar că uneori simt nevoia să ating ecranul și să spun: 'Și eu'.
{ 34 comments… read them below or add one }
si eu
si eu
si eu (asta era intentia?)
nu cunosteam blogurile despre care tu scrii aici; in plus, de fiecare data cand am sentimentul ala pe care il traim cu totii, cred, de nevoie de apropiere de straini (pentru ca apropierea fata de cei dragi este putin uzata de insemnatatea ei culturala), eu nu gasesc bijuteriile despre care tu vorbesti aici.
as vrea sa spun si eu, ‘si eu’.
[...] m-am gîndit bine la fel de bine el ca altul şi atunci i-am cerut din ochi să mă întrebe iar da şi atunci el m-a întrebat dacă vreau da să spun da floarea mea de munte şi întîi mi-am petrecut braţele pe după umerii lui da şi l-am tras în jos spre mine să-mi simtă sinii numai parfum da şi-i bătea inima nebuneşte şi da i-am spus da vreau. Da.
[...] si eu.
@definitia barbatului: si tu brutus? ma obisnuisei cu o lipsa de sensibilitate vecina cu vecina mea de la 4 :D
@wow: hehe!
@elena….blogspot: draga mea, pai daca nu imi vizitezi blogrollul sigur nu o sa dai peste ele, hehe! sunt convins ca am ‘strans’, vorba Olgutei, cei mai draguti oameni acolo.
@diana: welcome! imi place ca ai ales sa pui [...] numai la inceput, pentru partea care lipseste. e drept, 500+ pagini din ‘Ulise’ nu pot fi sterse asa usor, desi paragraful pe care l-ai pastrat este suficient de puternic. la fel si pentru [...] de dinainte de ‘si eu’, nu poti sa stergi asa usor miile de bloguri prin care am navigat (pers. I, pl.), dar daca aceeasi e concluzia,…
xoxo
O.
Klappe, Allak, Skruvsta, Jerrik, etc.
pai mah, astea sunt nume de baieti? ca de fotolii de la ikea sigur sunt. adica nah ma pui sa stau cu catalogul in brate sa vad la ce te referi si uita-te la tine mah ce pretentii de nume ai *lolz*
aaaaah si n-am vazut ca mi-ai raspuns, deh, eram prea ocupat cu ochiu-n catalog, deci ce vrei sa zici, ca nu sunt sensibil? pe vecina ta nu o cunosc, si nici nu doresc sa o cunosc. eu sunt un baiat sensibil drept sensibil la alte lucruri decat tine, dar asta nu ma face mai putin sensibil. ne suparam.
@definitia barbatului: dragule, pai ce sa zic, de fiecare data cand incerc sa iti transmit ceva – ca sa zic asa – from the bottom of my heart – ma persiflezi (god, cat am asteptat sa folosesc cuvantul asta). stiu ca si tu esti sensibil, exact cum ai zis si tu, la alte lucruri decat mine, dar ce ne facem daca tu esti insensibil la sensibilitatea mea si eu sunt insensibil la sensibilitatea ta, sau dimpotriva, unde ajungem daca eu sunt sensibil la insensibilitatea ta si tu la a mea? heh? aud?
p.s. ti-am trimis mail, stiu ca il verifici doar de craciun si paste, cu linkurile pe care mi le-ai cerut.
xoxo
O.
doua bloguri mi-au salvat viata…unul de la alienare, altul de la vid. pe amandoua le stii.
iar eu nu pot spune decat un singur lucru…si eu!
*hug*
Pana si eu.
si eu
sau nu stiu daca as spune-o atat de frust. poate mai mult mi-au dat senzatia ca traiesc in clipe in care n-o aveam.
Sa iti privesti propriile ganduri, scrise de catre o alta persoana. Asta este hrana pentru suflet si cu totii avem nevoie de ea.
neata :)
Şi eu, scurt şi cuprinzător, îmi place :)
minunea continua pentru ca aflu cu placere ca flavia ti-a salvat viata. flavia cu care am impartit o camera de camin pentru un an, un pisoi pentru doua zile, castane pentru o toamna, glume geniale cat pentru o viata, ciorba pana la finalul cratitei, visuri despre un sitcom, tenisi din bazar cu doua numere mai mici :)) si un blog care zace roz in cotloanele internetului si ale nostalgiei mele!
Grozav tribute celor care “si ei”!
@M: Nu stiu exact la care te referi, dar nici nu intreb :P
@botesteanu: hug back
@wakewalking: eh! fara ‘pana’! :)
@trix: sa stii ca m-am gandit la tine cand am scris blogul asta. in realitatea aia pe care o descriu eu pentru dimineata, si tu ai blog, si tu mi-ai salvat viata :)
@Little Green Lies: multumesc – inseamna mult pentru mine.
@ilincadima: si tie neata, hehe! :*
@evanb: :) sa stii ca era pe lista si un post de la tine, dar cred ca e mai bine sa-l tin secret. oricum, te poti ghida dupa nr. de vizite la postul respectiv :)
@olguta: heh, inseamna ca intuitia mea ca Flavia poate sa-mi salveze viata nu e departe de adevar. Si cred ca si tu poti sa o faci :)
xoxo
O.
Hei, asta era de fapt o leapsa in alta forma, nu? :-)
@Pinocchio: nop. nu era nicio leapsa la mijloc. Doar am simtit ca de obicei sa-mi verbalizez sentimentele. De ce ar trebui sa fie o leapsa? Nu toata lumea se deschide asa usor si m-am obisnuit sa nu bruschez oamenii (sau nu).
:)
Ce ai tu cu penele mele? :D
Si eu, na. Fara ‘na’? Si eu.
nici n-as sti de unde sa o apuc pentru a o salva. asa cum nu poti sa apuci cercul, stii ce zic?
Pai eu ziceam de leapsa asta de aici:
http://pinocchiomuc.blogspot.com/2009/03/alta-restanta-de-ce-rid.html
Intrebarea era destul de asemanatoare.
@olguta: am slabit! :P
@Pinocchio: ah nu – chiar nu cred ca are vreo legatura. Unu ca nu m-a intrebat nimeni nimic in privinta asta, doi e vorba de bloguri care ma emotioneaza, nu care ma fac sa rad.
sau ma impiedica astenia asta de primavara venita in toiul iernii sa inteleg ce vrei sa spui? :)
xoxo
O.
Chiar am atins ecranul si am spus “si eu!!!” cand am citit post-ul tau.
pentru ca totusi nu suntem asa insingurati si izolati precum ni se pare uneori ca suntem? pentru ca citesc ce a scris un altul si imi recunosc gandurile si simt ca apartin…Ca undeva in spatele dulapului e o lume in care ne intalnim fie si pentru un mesaj, un cuvant, un gand, un comentariu…
Pentru ca exista blogul asta pe care citesc si nu o data am atins ecranul si am spus “si eu” ( tu stii de cate ori…)
@Alina: :) nici nu ma asteptam la altceva :P
@Annamari: da (pentru toate motivele mentionate de tine) & multumesc!
xoxo
O.
right back at you :)
(copilul e in regula, i-am schimbat scutecul si astept sa invat sa ma port cu el)
Ti-am povestit cat de fericit am fost cand ti-am descoperit blogul. So, Si eu :)
@weebzam: va trebui sa imi explici faza cu schimbatul scutecului ;)
@Me and bro: cu mare, mare drag
xoxo
O.
windows…. :)
Exact…si eu….asta a fost sentimentul…plus intrebarea…de ce? intr-o lume cu “n” variante de combinatii, cu “n” feluri de a trai…ne intersectam prin asemanare ….atatia si atatia omuleti.
@Lala: da, da, asta e sentimentul. si da, suntem multi omuleti :) majoritatea suntem draguti.
O.
Am observat ca majoritatea sunteti draguti…cu toate ca va distingeti cu desavarsire :)