(*) Dacă doliul travaliu este jumătatea timpului petrecut într-o relație, anul trecut pe vremea asta trebuia să fiu bine-sănătos-mulțumesc-ceea-ce-vă-doresc-și-dumneavoastră-pe-această-cale. Ori eu nu sunt. Io sunt în secțiune transversală niște falii de travalii. Le prezint clinic oricui întreabă de mine sau de ele (uneori se întâmplă să aibă lumea un instinct de-ăsta covârșitor de a face pe terapeutul, eu cred că nu ar mai trebui comercializate canapelele din piele și așa cu toții ne-am cunoaște rolul în ecosistem) și le prezint cu zâmbetul pe suflet: uite, rana asta refuză să se cicatricizeze, este compusă dintr-o magmă cu care, ești de acord cu mine, nu vrei să ai nimic de-a face și dintr-o crustă care te-ar putea păcăli, nu e nimic impur aici, totul pare cristalin și fluid de deaspura pânzei, de unde magma pare râu, râul pare zbatere de aripi, aripile sunt leftovers dintr-o procesiune de îngeri. Uite, există un preț pentru ochirea rănilor mele. N-aș fi primul care o zice, și într-un mare fel asta este liniștitor, ca și cum m-aș scuza în fața unui polițist astral, 'domnule polițist, eu îmbăcsesc Universul pentru că am văzut la alții că se poate'.
Travaliul poate fi și un lifestyle. Nu o să mint că nu am făcut-o, n-am de ce. Însă am avut profesori buni. Uite, sunt la semafor, și când se face verde, mă trezesc în mijlocul unei cete de psihoterapeuți care vin din direcția opusă. Pesemne clădirea din spatele meu este un sanatoriu, dar nu îndrăznesc să întorc capul. Privirea lor mă vindecă de a mai vrea să fiu o boccea de travalii și nu trece mult până mă trezesc că este din nou roșu și eu n-am trecut strada. Două-trei claxoane binevoitoare mă îmbie să trag un sprint până vizavi, ca regulă nu o fac. Mă aștept să îmi confirme încă un slot de trafic că vizavi nu se poate. Deocamdată.
Și dacă afară n-ar părea că începe o furtună la fiecare cinci minute, poate ar fi mai simplu. Sunt o curvă meteorologică: dă-mi soare și uit că sunt bolnav. Ieri seară mi-am cumpărat flori: o găleată de ˜. Pănă am ajuns acasă s-au închis și probabil că așa o să stea până la următorul soare. Am ajuns deci acasă și am scris, (*) Dacă doliul travaliu este jumătatea timpului petrecut într-o relație, anul trecut pe vremea asta [...]
{ 19 comments… read them below or add one }
Peace will come to me, it’s inevitability…Peace will come to you, just wait and see…
m-ai mințit, nu mi-ai zis cum să rezolv problemele sufletești în condiții atomsferice adverse. Dar m-ai mințit frumos. Plec, fiecare călare pe zebra lui, spre următorul semafor la care o să ajung sau nu. Important e să nu-ți uiți încărcătoarele. Zău, problemele sunt ca niște gadgeturi. Nu e clar dacă menirea lor este să ne ajute sau să ne încurce, nu pot sta mereu în priză și fiecare are un sistem de alimentare în principiu același. Însă nici un gadget care se respectă nu are un încărcător exact identic cu un alt gadget. De aceea eu am un ghiozdan cu multe încărcătoare: eu nu-mi dezamăgesc gadgeturile, gadgeturile nu mă dezamăgesc pe mine. Acuma recitește tot folosind probleme în loc de gadgeturi și, voila, ai în sfârșit o soluție.
io cre ca esti si nitel masokist, cel putin asa se vede de pe canapeaua mea de piele. si daca am dreptate, inseamna ca, de fapt, iti face placere :p
io cred ca si io-s curva meteo ca rinjesc ca duda cind e soare. besides that, travaliul chiar e un lifestyle si-atunci chiar apar in jurul tau toti psihoterapeutii din lume. jur, i-am intilnit si eu, circula in cete si de cele mai multe ori tin sedintele de terapie in circiumi
@Elements.de.Vie: desigur, dar….
@monsoux: ba eu cred ca ti-am raspuns :P dar in acelasi timp explicatia ta e mult mai faina … si cred ca o sa scot postul meu si o sa pun comentariul tau in loc (fara ironie).
@ilinca dima: nu cred ca se cheama masochism decat atunci cand tu alegi asta. atunci cand diversi neaveniti iti impun asta, cred ca se cheama *cenzurat*
@naked: aaah stiam eu ca tu o sa intelegi. si imi pare bine ca facem parte din aceeasi breasla. in ceea ce priveste terapeutii de carciuma, eu nu mai ies in carciumi (chiar!), drept pentru care sunt scutit de maximele lor. pe cei de la intersectii si treceri de pietoni totusi nu pot sa ii evit.
xoxo
O.
pe cuvant ca de acum o sa fie mai relaxant traficul de cand am citit treaba cu psihoterapeutii de la semafor.
@andrei: hmm… asta pentru ca esti in masina la semafor de obicei, right? :D
cateodata sunt in masina. prefer sa fiu pe jos. dar si pe jos e aglomeratie si graba.
doh … calling all stations… alive?
@andrei: oricum o intorci ei tot acolo sunt. the others.
@elena…blogspot: poti sa spui si asta, da.
xoxo
O.
off topic as usual
http://www.youtube.com/watch?v=7F3F6ZXhFyY
pentru ca vorbeam de trecut…pe la sfirsit o sa recunosti ceva lipit din altceva…
dupa ce suferi mult timp si suferinta este modul tau de viata , ti-ar fi greu sa ai o viata fara suferinta ….dar nici nu ai mai putea …pentru ca suferinta a devenit fibra sufletului tau..asa cum e greu de crezut ca dupa moarte sufletele se vor intrupa..suferinta mortii e asa de mare ,atit de cuprinzatoare incit haloul, adierea , nu va mai putea vedea inapoi nimic ,va fi oarba la trecut ,prizoniera intre ,infricosata de luminile mari…
@nick: multumesc ca iti amintesti de mine. exact in momentele astea.
ar mai fi o solutie…sa-ti dau adresa blogului meu (care este)sa te dai pe el…(finca tot eram io pe locu trei la vorbareti si mi-era cam teama sa nu cad de pe podium) …dar stii..iti mai trebuie ceva recuzita (:))cu care nu ar trebui sa te obisnuiesti…dar sintem prea aproape de Rusia sa nu avem bolile ei(talkin’ about me).. eniuei…din curiozitatea dureroasa de care sufar …te-am vazut pe filmuletul de pe iutub…esti un soricel , arici dragalas…(na! ca am zis-o)…and still a man…
@nick: *dreamy* asta cu soricelul arici barbat nu e foarte ortodoxa. esti sigur ca asa vrei sa ramai in nemurire?
l.e. va rog nu-i dati atentie lui nick. pinguin, pisica sau calut sau nimic.
pinguin neras de citeva zile care tocmai a iesit din marea rece, dintre cuburi de gheata …cu picaturi de apa pe pieptul pufos…
Florile le poti lasa asa inchise. Au un alt fel de sarm. Le poti privi si imagina cum vor arata deschise. Le poti asocia unei femei, daca vrei. Ti le imaginezi in fel si chip. Soarele de maine le va deschide si te vei bucura comprandu-le realitatea lor cu imaginatia ta. Ce spui?
@nick: –
@LZ: cred ca florile ca si multe alte chestii le-as asocia cu barbati :)
O.
Hei, imi pare bine ca ne-am vazut si in real life :) Data viitoare imi iau si eu conversii aia portocalii, promit! :D
Şi mie pare bine de cunoştinţă! Pozele/filmele nu le-am primit încă. Cum le am, ajung la toţi.