Să revezi Tel Avivul după 7 ani pentru 30 ore este un exerciţiu de turism sentimental. Nu mi-am închipuit că oraşul mă aşteaptă, dar asta se întâmpla. Nici n-am ajuns bine şi mi-am aruncat pe spate sacul de călătorii & concerte de la Hard Rock Café şi am pornit pe Dizengoff în căutarea mării. Mare pe care ştii că o vei găsi la capătul fiecărei străzi, oricare ţi-ar fi drumul.Drum care porneşte cu parfumul de rododendroni şi azalee ascunşi în spatele promenadei perpetue cu palmieri, luna plină şi pisicile Tel Avivului despre care o avertizam pe prietena mea că sunt fiinţe prădătoare şi că în Tel Aviv nu le e frică să atace.
Tel Avivul, dacă mi-este permis să cred în vreun paradis, este paradisul genţilor. Şi al eşarfelor şi ochelarilor de soare. Şi cred că totuşi moda aşa cum o cunoaştem noi s-a născut la Tel Aviv şi pentru localnici sportul internaţional de tourist spotting e atât de uşor când noi venim cu gustul nostru european în bagaj. Dar nu. În lumea mea, aş dori ca toată lumea să fie îmbrăcată în armuri urbane de la Yael Rozen, Daniela Lehavi, Sigal Dekel, Naama Chasin sau Raziala Gershon.
Apoi este şi Tel Avivul unui mic dejun pe plajă şi al unei plimbări matinale în care să îi vezi pe israelienii mei cum îşi adaugă la calmul mediteranean mândria de a fi cine sunt. Şi cred că ăsta nu e un lucru greşit, cu atât mai mult cu cât nu este un efort xenofob. Şi să vezi cei mai mulţi oameni interesanţi pe m² care înaintează mândri şi încrezători în zi împărtăşindu-ţi şi ţie mândria de a fi tu însuţi şi un apetit pentru viaţă pe care îl desluşeşti în frumoasa limbă pe care o auzi în jur şi în muzica din cafenele. Şi Tel Avivul cu care eu sunt obişnuit, cel lipsit de bătrâni (dar probabil despre asta o să scriu altă dată), Tel Avivul tinerilor geek şi poate şi Tel Avivul celor care sunt încă la prima generaţie de alia. Pentru că aceştia din urmă te învaţă cum este să iei totul de la zero şi să te reinventezi într-o limbă şi o ţară care nu mai e de 60 ani un vis.
Telavivienii sunt oamenii care nu uită de unde au venit, pentru care shtetl-ul prăfuit din care le-au venit deja-bunicii este un tărâm de poveste şi pentru care, orice le-ar fi propus istoria, nu uită, cum spune un cântec din anii 1970, prezentul este singurul viitor care contează.
Mă pregăteam acum să scot din bagaj şi cărţile achiziţionate, şi le citeam titlul cu bucuria pe care ţi-o dă o copertă pe care nu o recunoşti. Printre ele, Sippur al ahava ve-hoshekh, Pit'om ahava şi Ahava la-matkhilim (*). Ahava înseamnă dragoste. Şi mi-am dat seama că dacă trei titluri la rând aşteaptă să se imprime cuvântul dragoste pe coperta lor, armura urbană a noului israelian, cel pe care eu am ales să nu-l fiu, este şi umplută cu dragoste.
(*) Poveste despre dragoste şi întuneric, de Amos Oz. Deodată dragostea, de Aharon Apelfeld. Dragostea pentru începători, de Nava Semel.
{ 19 comments… read them below or add one }
parerea mea ca esti poetico-subiectiv cu un subiect care n-ar trebui sa iti starneasca atatea emotii. vorbim totusi de o tara murdara si plina de politici care, juste sau nu, cauzeaza destula polemica in exterior
Eu am citit “Poveste despre dragoste si intuneric” si mi-a placut mult. Chiar m-au incantat si dozele de cultura iudaica de care abunda. E o carte care vorbeste despre insingurare intr-un mod placut. Sper sa-ti placa.
Octavian!
Frumos text!
Intrebare, totusi, daca mi-e permis, rododendronii si azaleele nu sunt acelasi lucru?
Nu-mi aduc aminte sa mai fi citit ceva scris de tine cu atita entuziasm.
Mi se pare mie sau ai mai scris despre Tel Aviv de curand? Sau daca nu, iar anticipatia joaca un rol prea mare in viata mea intelectuala.
Si, omiti un lucru important, cum sunt barbatii israelieni?
Def: SUPERBI!
@andrei: (a trebuit sa ma uit in setari la adresa de email sa vad care andrei esti :P) nu, nu mi se pare… n-am spus nicaieri ca ar fi Israelul exemplar pentru ceva si cred ca parerile de genul ‘tara X este murdara’ unde X este orice tara a lumii sunt putin deplasate. Unu la mana ca nu e cazul sa facem un top al tarilor curate/murdare pentru ca imi inchipui ca nu ne flateaza pe noi in primul rand, doi la mana, sunt convins ca si New Delhi (l-am gasit intr-un top al insalubritatii urbane) are si el fanii lui. Asa ca ma indoiesc ca sentimentul se refera la o statistica despre curatenie. Ce zici?
@Liviu: ma bucur ca mai avem o carte preferata in comun. Si eu o citisem, dar Amos Oz mi-e drag in original. Are el o caldura aparte pe care o pune in cuvinte si pe care deseori traducatorii (via engleza sau din ce traduc ei, n-am idee… ca Amos Oz tradus direct din ebraica in romana n-am vazut pana acum) o cam uita. Asa ca imi doream mult sa am cartea asta si in ebraica, sa stea langa ceilalti Amosi Ozi dragi mie. :)
@elena…blogspot: draga mea, toate azaleele sunt rododendroni, dar nu toti rododendronii sunt azalee b-)
@pinocchio: hmmm grea intrebare. revin.
@si la tine revin cu raspunsuri.
@pinocchio: pai nu stiu daca sunt eu cel mai in masura sa judec asta, dar cand am scris de exemplu tot turistic vorbind postul asta:
http://blog.joacadeamine.ro/2008/11/19/daca-este-decembrie-este-barcelona/
ma refeream la aceeasi forma de entuziasm.
@definitia barbatului, @pinocchio: da, am mai scris despre tel aviv, aici:
http://blog.joacadeamine.ro/2009/03/26/metamorfoleapșa/
si entuziasmul era tot mare.
@definitia barbatului, pinocchio: re: barbatii israelieni. Singurul ex de care mi-este cu adevarat dor (si a carui imagine si mana m-a calauzit in excursia asta prin Tel Aviv) era israelian. Pentru mine acesti cactusi de desert raman niste exemple de masculinitate, si credeti-ma, calitatile morale sunt peste cele fizice.
(si totusi parca discutia asta ar fi trebuit sa mearga in alta directie?!?!)
Mie îmi pare că discuţia merge cum trebuie, detaliind originalul fie cu învăţături despre plante fie despre una din atracţiile Tel Avivului, bărbaţii. E interesant şi cum oraşul, ba chiar ţara întreagă, sunt privite din unghiuri şi cu sentimente diferite – ale observatorului extern (nu, Andrei?) şi al celui legat cu noduri de care Alexandru cel Mare însuşi ar fi mândru. Nu la fel putem spune şi de Romania? Şi aşa am ajuns la punctul care mi s-a părut mie cel mai interesant: ‘armura urbană a noului israelian, cel pe care eu am ales să nu-l fiu’. De ce? Ce e aici care te entuziasmează cel puţin la fel de mult ca Israelul? Pentru că imediat următorul exemplu a fost Barcelona, oraş la fel de îndepărtat.
Bine te-ai întors! :*
…si deodata fericirea !!!
@Cosmin: Da, ai dreptate. Cu toate ca nu ma gandeam ca s-ar putea intampla, scriind postul asta, sa trebuiasca sa justific de ce o tara este si nu este murdara. :(
@Annamari: :) pai da!
xoxo
O.
eu vreau de mult timp sa vizitez tel avivul. imi place “prezentul e singurul viitor care conteaza” ;) see you there, then!
mie destinatia mi se pare de vis(e in top 5 la mine). asadar, mi se pare minunat ca nu te aflai acolo pentru prima oara, fie vorba si de 30 de ore. poate data viitoare or sa fie cel putin 72 :D
@wannabegay: pai atunci iti doresc sa il vezi cat mai repede. versul acela ma obsedeaza din cand in cand. :)
@ioana: ma bucur ca e top 5. nu, nu eram prima data, si data viitoare planuiesc sa stau minim o saptamana.
xoxo
O.
si cum este oz acesta? ca tot aud de el si nu citesc
@andrei: ‘Sa cunosti o femeie’, ‘Cutia neagra’, ‘Mikhael al meu’, ‘Poveste despre dragoste si intuneric’ … nu stiu titlurile exacte ale traducerilor in romana, astea sunt traduceri aproximative din ebraica. Sunt carti care mie mi-au schimbat viata intr-o directie frumoasa. Nu neaparat pentru ca m-au insotit in parcursul meu de invatare a limbii ebraice, dar mai ales pentru ca mi-au prezentat niste locuri pe care vazandu-le mi-am dat seama ca tablourile corespundeau realitatii: o boare de vant, un camion care se opreste in fata unui magazin, o ploaie pe strada Geula (Mantuirii), o pereche de manusi uitata intr-o statie de autobuz, si apoi oamenii!!! oamenii lui Oz care sunt atat de clari ca israelieni de azi si de ieri, oameni liberi si frumosi care nu-si inghit nici romantismele si nici ura. Si care traiesc la fel de furtunos ca mediul lor, arsi de soare si cu sarea marii pe barbie. Mi-e drag de el si de ei. :)
Asa de bine ce-mi face povestea asta a ta cu TelAvivul ca ma-ntorc la ea de cate ori e innorat afara sau inlauntru.
ToDoTravelList:
- leagane – Barcelona
- strada cu mare in mare in capat – Tel Aviv
Uite ca mi-ai dat idee de o colectie. Unde sa ma duc cand o fi sa ma calatoresc…
@Madelin: draga mea, ce ma bucura vizita ta! da, eu ma bucur cand imi povesteste cineva ca a fost la Tel Aviv, asa ca o sa ma bucur si cand o sa imi dai tu de veste! :*
O.