Mi-am scos toate cărțile din bibliotecă cu intenția să le rearanjez pentru că din nesimțire toate cărțile cumpărate de la începutul anului (poate 100? 200?) se aflau pe pat, pe lângă pat, stivuite pe pervaz, în coșul de rufe murdare, prin genți sau chiar în pungile și sacoșele eco în care le cumpărasem sau cutiile de la amazon.com, stivuite sau aruncate, îndoite sau intacte, prăfuite sau nu.
De fiecare dată când fac asta sunt conștient că ce urmează este să stau turcește pe podea și în loc să găsesc vreun criteriu după care să aranjez cărțile din bibliotecă (cele citite evident în locuri mai ascunse pentru a-mi cenzura dorința de a le reciti), mă trezesc răsfoind după paragraful ăla sau minunându-mă de încă un bilet de avion sau de concert sau chiar de o scrisoare în cazurile fericite care au fost lăsate expres de ultimul cititor (io) acolo ca acum să pot să depăn amintiri. Mă iubesc când fac asta. Sunt zile în care este mai bine să-mi amintesc decât să-mi creez material de amintiri. Altă variantă să țin timpul istoric în loc n-am și nici nu-mi doresc. Sunt zile ca asta, în care e legitim să vreau să stau închis în casă. Și există șansa să fac din asta o poveste foarte lungă, dar aș prefera să nu. Azi cel puțin.
Am dat deci și peste două sacoșe cu un mesaj asemănător. Prima e de la Waterstone's din Bruxelles și poartă tagline-ul What's your story? A doua e de la Steimatzky din Tel Aviv și tagline-ul spune Mah ha-sippur shelkha/shelakh? Sheli ba-sakit.(*) cu variația Yesh li roman. Ba-sakit. (**), și mă gândeam, cu cărți din geantă sau fără, cum ne cărăm toți povestea în sacoșe, genți, pungi, poachuri, backpackuri, poșete, rucsacuri și mi s-a făcut brusc frică de oamenii care merg cu mâinile în buzunar (***).
Unde e povestea lor?
(*) Care este povestea ta? A mea este în sacoșă.
(**) Am o aventură. În sacoșă.
(***) Excepție fac cei care au un palm, blackberry sau iPhone și pot face dovada a minim 10 cărți electronice pe device-ul respectiv.
L.E. Soundtrackul meu de azi, deloc întâmplător, este un repeat. Îmi place să repet dacă asta mă ține departe de ce e nou și automat dăunător.
{ 22 comments… read them below or add one }
wow!!! 100-200 de carti cumparate de la inceputul anului?? you rule:)
nu stiu altii cum sunt, dar eu am ajuns sa imi pun pe telefon, cartile de care mi-e dor. nu le recitesc cap-coada, ci pe fragmente, din cand in cand, in metrou.
ps: referitor la noul album tori amos, si mie, curtain cell mi-a placut cel mai mult.
@ioana: da *blush*
si eu m-am bucurat sa gasesc un app pentru iphone cu ftp upload pentru carti. nu e modalitatea optima de display, dar faptul ca sunt in buzunar poate 500 carti la care tin si oricand pot citi un paragraf din ele ma face sa ma simt infinit mai bine. cred ca din cauza asta sunt un pic mai sigur si ma impiedic mai rar.
da… in momentul de fata pentru mine suna bine ‘strong black vine’, ‘give’ si ‘curtain call’. incerc sa vad tot albumul cum suna, nu mi-e inca foarte clar, dar acum am inceput sa ma intreb cum ar arata in comics (via http://www.amazon.com/Comic-Book-Tattoo-Tales-Inspired/dp/1582409641/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1242555525&sr=8-1) ‘give’, cred ca atunci cand am timp o sa ma pun pe desenat cantecul asta :)
xoxo
O.
si eu care aveam impresia ca imi cumpar destul de multe carti. nu aveam cu ce cumparator sa ma compar, de fapt.
@andrei: hey!!!!!! postul NU era despre asta.
dear, eu va trebui sa te dezamagesc. merg cu mainile in buzunar, in 41 si fara carti pe smartphone. insa… cu carti format mic, prefer inca hartia.
cat priveste tori… tori ramane tori . welcome to england ramane favorita.
haha! si eu stau uneori cu orele, pe podea, inconjurat de carti si de sute de hartii. le iau pe rand, ma uit, imi amintesc sau (cum ai zis-o tu mai bine) imi fac material pentru amintiri! deschid fiecare carte citesc cate un paragraf, zambesc, alteori sangele inceapa sa clocoteasca samd…
cat despre frica de oamenii care merg cu mainile in buzunar, e buna. te protejeaza… apropo… imagineaza-ti ca mergi la un date si date-ul tau vine cu sacosa de carti! ;)
@Elements.de.Vie: de tine nu mi-e frica :P ma refeream la oameni pe care ii vad pe strada inaintand inspre mine cu mainile in buzunar …
@wannabegay: pe aceasta cale anunt oficial ca de acum barbatii sa vina la date cu mine cu o sacosa de carti. preferabil alea preferate. nu le mai pun intrebari personale daca fac asta :D
xoxo
O.
octavian, stiu ca nu despre asta era postul, dar eu cu asta m-am uimit mai tare. scuze de deturnare :D
Poate povestea lor îi aşteaptă acasă pe noptieră. Sau poate preferă să vadă şi Povestea care li se desfăşoară în jur mergând pe stradă cu mâinile în buzunar. Posibilităţi sunt :)
@andrei: no prob, voiam doar sa zic ca ma simt aiurea acum ca am scirs cate sunt. gata. le-am numarat. 128. :-S
@evanb: sunt convins. dar nu e jobul meu sa imi fie mai putin frica de ei, ei trebuie sa fie mai putin infioratori daca tot ies pe strada :D
xoxo
O.
@octavian: pai de la vorba spune-mi cine-ti sunt prieteni ca sa-ti spun cine esti facem noi spune-mi ce carti citesti, ca sa-ti spun cine esti! sincer, eu mereu am judecat oamenii dupa aceste standarde. daca-mi spune ca-i place coelho, ii dau eject imediat! :)) daca-mi vine cu anais nin sau cu sappho, atunci e altceva… e fascinant. fascinatia inteligentei
Ah, dar eu avantajul ca pot purta poseta. Doar ca in poseta mea nu incap decat carti micute (pentru ca e totusi o doar o poseta).Asa ca uneori imi iau rucsacul. Sau sacosa ( a mea are un cocos desenat, ca e de la alimentara)…
Si daca merg cu mainile in buzunare uneori e pentru ca buzunarele sunt goale si simpt nevoia sa le “umplu” cu ceva… E totusi bine ca mie mi se intampla asta rareori, ma tem de cei care-si fac un obicei.
@ O: M-ai făcut să râd :)) Mă duc la examen. O să încerc să nu par înfiorător pe drum (recunosc, m-am simţit când am citit post-ul). Carneţelul de interpretare se pune?
@wannabegay: ioi sunt gata sa renunt la orice alt standard pentru asta :D
@Annamari: da, asa e, poseta e un avantaj dar si eu am :P
@evanb: succes la examen. tu n-arati infiorator, nici daca incerci :D
xoxo
O.
eu am cutii dedicate pentru memriz, de la bilete de tren la desene pe un servetel faute in timp e vorbeam cu x la telefon – total nerelevant, dar aducatoare de zambete, mai mult sau mai putin nostalgice :)
(imi place si cand gasesc bani in carti, tie nu?)
@O doar cu sacosa cu carti sa vina la date? un anume biscuite nu ar da bine ? :D
@wannabegay nu poti eticheta oamenii chiar atat de simplu. lecturile sunt si o problema de gusturi. presupun ca ar trebui sa probam si o doza de toleranta, right?
@ilinca dima: eu cutii n-am, dar am un album mare in care lipesc tot ce nu vreau sa pierd. silly, stiu :)
bani in carti n-am gasit :(
@Elements.de.Vie: nu ma mai las sedus de biscuiti b-) oricum sunt la cura de slabire :D
xoxo
O.
Povestea mea e in portofel. Acolo tin bonurile fiscale de la librarie :) Bine, mai fac si curat in portofel. De obicei in avion ma apuca, ca sa ma intreb unde imi arunc eu gunoiul.
@simonarrr: asa asa :D deci tu poti sa faci dovada cumpararii cartilor cand trece Octavian police pe la tine :P
xoxo
O.
a, mie nu mi’ar ajunge un album :)
cre’ ca’s prea sentimentala, hm…
si un HTC e bun ;) eu chiar citesc o carte pe telefon
:)
@ilinca dima: heh, cine sunt eu sa judec … :P
@sophy: sunt convins ca e bun! am testat si eu unul, dar tot de iPhone m-am atasat instant. ce (re)-citesti pe tel?
xoxo
O.