Şi atunci a trebuit să îţi explic de nu putem fi amici. Ideea de a mă întâlni cu tine în public, a fi despărţiţi de o masă şi neaduşi înapoi unul în braţele celuilalt, oarecum forţaţi de împrejurări să folosim cuvinte şi concepte simple; eu: sa nu îţi expun nicio filozofie, de frică să nu-mi citeşti viaţa psihică şi să nu tragi concluzia că sunt într-un travaliu de doliu prea lung, tu: să nu îmi spui propoziţii care conţin cuvântul ‘întotdeauna’. Nici unul din noi doi să nu se refere la trecut, gata, s-a şters şi nu ne putem referi la el din simplul motiv că întotdeauna ne-am gândit la el ca la un prezent continuu. Nici tu şi nici eu să nu vorbim despre viaţa noastră actuală ca fiind altfel decât perfectă. Tu să nu îmi spui, deci, despre cum este în pat cu el, şi eu să nu îţi spun cum este să fii singur. Nu m-ai cunoscut niciodată singur, şi nici nu ai dreptul să mă cunoşti. Să nu ne privim în ochi, de frică să nu simţim ceea ce social am ales să trăim separat, şi întâlnirea să nu fie cu totul mai lungă de două ore, pentru că ar fi ca şi cum ne-am declara făţiş absenţa unei vieţi complexe de când ne-am părăsit traiul comun, şi în niciun caz să nu stabilim când ne vedem data viitoare, pentru că viitorul este incert, şi oricum, amiciţia nu presupune mare randament la recurenţă.
N.B. Acesta este un repost. Dacă tot se repetă și lucrurile, de ce nu s-ar repeta și posturile?
{ 16 comments… read them below or add one }
Pentru ca cel care viseaza mai adanc crede mai mult in lucrurile in care tu, in prezentul care nu-ti apartine, nu mai ai puterea sa speri. Cu alte cuvinte… mereu e greu sa acceptam indepartarea de cineva drag dar ne dam mereu seama prea tarziu ca poate a fost un lucru bun…
exista indepartarea dintai, cea care se petrece (si) fara concursul nostru si indepartarea de-a doua, voita. reintalnirile astea cu regulile si neregulile lor sunt un fel de joaca()de(-)a()noi. antrenanta, fermecator de inutila, trista si ravasitoare….
*hugs*
stii ce zic eu? ca dragostea nu e complicata. e ceva simplu, frumos si marunt. relatiile o strica :)
@Liviu: sau, daca pornim de la premisa ca e un lucru bun, avem mai putin de suferit. pana la urma oricum n-are dreptate nimeni niciodata, macar sincer cu tine si onest sa fii. nu?
@ileanne: eu cred ca ne-a lovit ceva pe amandoi simultan. noroc cu ce avem in casti in perioada asta. stiu ca exista reguli si nereguli pentru reintalnirile astea, de aceea eu nu imi doresc sa particip la ele…
@ioana: dragostea nu este deloc complicata. si poate nici relatiile, atunci cand sunt intre x si y care trebuie. eu am n-am gasit un y cumsecade prea des, iar felul in care y devine z post-relatie e cu totul si cu totul alta poveste :)
xoxo
O.
;0 stiam ca ai mai scris, am avut certitudinea de la primele cuvinte. spun doar ca scrii superb.
@Octavian: Dar uneori ne face bine si sa suferim, viata nu e foar fericire. Si de-ar fi sa te contrazic iarasi, cu totii avem dreptate, nu e nimeni care sa n-aiba dreptate. Asta ne acorda posibilitatea sa fim cei care simtim ca trebuie sa fim… asta ar insamna onestitatea. nu?
@mirr: ma bucura vizita ta, ma gandeam la tine zilele trecute :)
@Liviu: noi suntem de fapt de acord dar ne-am pierdut intr-o jungla de cuvinte, asa-i? :)
xoxo
O.
@Octavian: :D Doar pe de o parte! De cealalta parte tot e mai dureros ca doi oameni sa stea la aceeasi masa si sa nu mai aiba nimic ce sa-si spuna decat ca un om singur sa-si bea linistit ceaiul… Am zis! :)
finca sint intr-o faza baroca,uite ceva:
http://www.youtube.com/watch?v=EDAks3MgKps
eu pling la piesa asta
Citesc mereu pe-aici, Octavian ! Ai fost foarte simpatic cu mine azi, aşa că ti-am dat un bună seara la mine acasă, că de mult aveam nevoie de un impuls către un început. Cu drag, mirr
@Liviu: io nu beau ceai :P *restul pe mail*
@nick: ma intrebam cand o sa revii ;;)
@bunnylang: draga mea. cum iti spuneam ma gandeam la tine zilele trecute. si la K. ziua mea este in fiecare zi, deci si ziua lui K este in fiecare zi. logica mea este de fier in cazurile astea. multumesc de primirea calduroasa, imi pare rau ca nu sunt atat de tehnic sa ma prind cum se face sa se comenteze pe livejournal :( si o intrebare! imi poti raspunde pe mail sau poti sa nu imi raspunzi deloc. Cine este Dan?
xoxo
O.
Dan Sociu, un tip foarte misto. Si eu mai trebuie să învăţ multe chestii tehnice pe acolo. Gând bun şi noapte bună, K n-are milă dimineata, plus meşterii… :o)
@bunnylang: ioi, eu sunt fan Dan Sociu. Dar nu stiu care e legatura intre el si mine?!?
thank you . as usual ,
you are so kind with me .
sorry for interruption ,Sir!
keep on
submission is my name
am mai raspuns o dată, dar probabil a zburat undeva. ziceam că de pe site-ul lui dan, urbancolia, am ajuns la blogul romaniangay, iar apoi la tine, la stingo şi la pinocchio. Pe livejournal e un Leave a comment în stânga, jos, sub text. Mai ziceam că in mod miraculos dimineaţă m-am trezit la 7, ceea ce nu mi s-a întîmplat de mult, deci totul e de bun augur.
@nick:-
@bunnylang: nu stiu ce s-a intamplat cu comentariul tau… ma bucur ca mi-ai explicat. pentru o secunda am crezut ca o sa imi confirmi ca eu si Dan Sociu suntem gemeni despartiti la nastere :D
*o sa revin cu un mail, ca era momentul*
xoxo
O.