Ignorând că ne-am făcut deja mari, cred că asta e una din întrebările care ne urmăresc și când ne-am făcut ceva. Eu pun întrebarea asta la primul date: de obicei ăsta e momentul în care Octavian devine ăla dubios care pune întrebări stupide, gen, 'tu ce vrei să te faci când o să fii mare?'. Noah, acum stau și mă gândesc că oamenii care vor în continuare să se facă ceva când o să fie mari sunt oamenii care n-au uitat să se joace nici în uniforma de job și continuă să se vadă și în afara unui birou partiționat în care deja și-au câștigat demnitatea și un oarecare reazem profesional.
Eu am vrut să mă fac când o să fiu mare (în ordinea asta): librar, vânzător de panglici și mărgele, rabin, profesor de sport și pianist. Nu mă nemulțumește că n-am devenit nici una, nici alta, m-ar nemulțumi etern în schimb să uit să-mi pun întrebarea asta sau să n-am nici un răspuns cu zâmbetul pe buze când o aud.
(Cu vocea mea de acum 27 de ani:) Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?
{ 73 comments… read them below or add one }
Şi totuşi, nu te deprimă să ştii că nu mai sunt şanse să încerci toate chestiile alea de pe listă? I find it very sad să renunţi la atâtea vise.
Ehe… nu-mi mai amintesc ce raspunsuri dadeam atunci cand eram intrebat dar am certitudinea ca pe masura ce devin “tot mai mare” ma fac cel care ar fi trebuit sa devin atunci cand eram intream pe cand eram mic. Adica, la urma urmei, ce rost mai are sa vrei sa fii ceva cand o sa fii mare o sa ajungi ceea ce trebuie sa fii cand o sa fii mare… de exemplu, printre altele, eu imi doream sa devin cititor. Restul e doar o coincidenta :D
Actor. pana la 19 ani am vrut sa ma fac actor.
eu voiam sa ma fac vanzatoare. credeam ca vanzatoarele stau linistite in magazin si mananca dulciuri, cat e ziua de lunga. :)
Cand o sa fiu mare, eu vreau sa ma fac un om fericit ;))
@Doro: sigur nu ma nemultumeste! Adica nu pot sa zic ca nu m-am facut nimic acum ca ‘sunt mare’ :) Si in plus, nu exclud posibilitatea de a deveni altceva cand ma fac cu adevarat mare, oricand s-ar intampla si orice ar insemna asta :)
@Liviu: cititor nu are cod in nomenclator din cate stiu eu :D glumesc, desigur, pentru ca inteleg perfect ce vrei sa spui. eu mi-am ales studiile exact pentru ca imi permiteau luxul de a citi si a spune in acelasi timp ca fac ceva :D
@chaos_and_smiles: o sa fac o lista cu filme in care te-as distribui :P
@oanamarrria: exact asta era si sentimentul meu in perioada in care voiam sa ma fac vanzator (neaparat de panglici si margele). pe langa fascinatia cu bits&ends inutile, mai era si starea aia contemplativa pe care o vedeam la doamnele vanzatoare si o asociam cu maturitatea :D
xoxo
O.
eu vroiam sa ma fac doctor, pana am descoperit ca mi-e frica de ace. apoi politist-detectiv, ca eram fascinata de filmele si serialele de gen. apoi avocat.
nu mi-ar placea sa am niciuna din aceste profesii acum, insa atunci aveau ceva magic in ele :)
@ionuca: draga mea, pai iti doresc sa reusesti >:D<
@jane: hehe – da, unele meserii aveau ceva magic. de-aia e bine sa ne intrebam si acum ce vrem sa ne facem cand o sa fim mari, pentru ca nu ne epuizam accesul la magia asta demoralizati sau exaltati de ceea ce facem cand ne credem mari. adica acum. :)
xoxo
O.
cand eram mica vroiam sa ma fac baiat. pe ei nu-i batea nimeni la cap sa se imbrace in fusta la ocazii si puteau sa se suie in copaci tot timpul… am zis o vreme ca vreau sa lucrez in relatii cu clientii, dar mi-a trecut rapid (din fericire). dupa care am plutit intr-o mare de incertitudine multi ani, am facut profiluri diferite la liceu/facultate/master si am ajuns sa lucrez in ceva ce imi place si nu are nici o legatura cu ce am invatat la scoala dupa clasa a 8-a :P
mare dreptate. eu am senzatia ca tot astept sa “ma fac mare”. intre timp ma joc. si nu vreau sa recunosc ca a cam venit vremea sa nu mai pierd timpul cu nimicuri. atat de placute insa :)
Fa din postul asta un inceput de leapsa si blogosfera va fi putin mai buna :)
Buna dimineata ^^.
@Jen: avem noroc ca moda a evoluat si nu mai trebuie sa devii baiat ca sa te imbraci cum vrei :P si totusi, ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? :)
@jane: ne jucam de-a noi, deci ;)
@wakewalking: incerc. ma bucur ca lumea raspunde la o intrebare asa copilareasca :)
xoxo
O.
habar n-am. dar imi place in domeniul editorial asa ca ar fi dragut sa continui in el.
Visul meu de ani buni era sa fiu eu cea care apare in emisiunea Globe Trotter. Sa calatoresc.. sa merg prin locuri faine, sa pozez. Aia este “my dream job” si inca mi-as dori sa ma fac “globe trotter” cand ma fac mare.
In rest cand eram mica.. am trecut si eu prin perioada de Agent FBI odata cu Dosarele X, detectiv poate chiar si politist [aia din filme in general parca sunt mai de Doamne-ajuta decat ai nostrii] si tot asa.. :)
Cand eram mai mica decat sunt acum (caci inca sunt (eu chiar sunt :P)), am vrut sa fiu altista la Opera. Dupa care, pianista. Dupa care, actrita. Dupa care, chimista, intr-un sens cosmetic si nu industrial al cuvantului. Dupa care, jurnalist. Dupa care, “chitarista clasica” *rade*. Dupa care, artizan. Dupa care, medic. Si pentru moment m-am oprit.
Impart si o parere de mai sus, dintotdeauna am vrut sa fiu baiat. Heh :)
Dar ce mi-am dorit dintotdeauna a fost sa pot sa calatoresc, sa vad si sa simt, sa scriu despre ce vad si ce simt, sa fotografiez ce vad si ce simt (eu pot, sunt magician), sa cunosc “people’n'places”, si sa citesc. Putin cam putin profitabil pentru lumea de azi, m-ar fi ajutat sa vina la pachet cu o sursa de venit sau macar alimentara *rade*, asa ca m’am intors la lista de mai sus. Dar nu se stie daca, odata…
As mai fi vrut sa fiu copil, dar asta s-a rezolvat demult.
D.
@Jen: ma bucur! si mie imi place jobul meu/imi plac joburile mele. toate ma lasa sa fiu creativ si sa ma reinventez in feluri nebanuite. si pot sa ma imbrac cum vreau si sa fiu eu :) ceea ce este deopotriva important :)
@Dianora: o sa te adaug in rugaciuni (no bs!) sa se intample asta. professional globetrotter e si unul din joburile mele din vis :) oricat as avea ocazia sa calatoresc, tot mi se pare putin.
@wakewalking: hmm… stiu ca nu mai putem fi copii pe bune, dar … este bine ca stim ca ceea ce ne dorim este mai putin realizabil sau mai putin profitabil, dar asta nu inseamna ca trebuie sa spunem NU la copilariile astea >:D<
xoxo
O.
aaa, Dianora, mi-ai amintit de vara mea petrecuta cu Discovery Travel&Adventure, cand si eu visam exact asta: sa calatoresc! in vara aia (undeva prin liceu), am stat lipita de postul asta. si-am visat (uneori imi doream atat de mult sa fiu acolo incat aproape durea) sa vad multe tari, impreuna cu realizatorii emisiunilor. imi amintesc de plajele superbe, de costumele Rio de Janeiro sau Venetia, de zapada sau jungla, de multi oameni si mancaruri apetisante sau dezgustatoare. anul trecut am inceput cu grecia. anul asta voi continua cu italia. poate la anul – spania. poate mai mult :)
Câteodată mai vreau să fiu actor.
@chaos_and_smile: Se intelege. Cine a vrut vreodata nu inceteaza sa vrea. Cred. Eu inca mai vreau.
imediat dupa ce mi-a trecut moda copilariei timpurii cu variante care includ camionagiu, parasutist si tot asa… am inceput sa vreau sa construiesc case in kenya. nu in alta parte, pentru ca nu cred ca le datorez nimic altora. am in vedere ca de-acolo a inceput totul, deci mi-ar placea tare sa pun acoperisuri, eventual sa aduc si apa.
acum vreau cel mai tare sa ma fac mare si sa schimb lumea cumva. sa fac niste bine, atat cat ramane dupa ce face obama pace in orientul mijlociu.
clarvazator
@jane: eu iti doresc sa ti se indeplineasca toate planurile. eu nu exist fara calatorii, asa ca te inteleg.
@chaos_and_smile: lucrez la lista :D
@wakewalking: hehe – imi place cum pui problema.
@botesteanu: eu am incredere ca tu poti schimba lumea!
@naked: eu cred ca tu ai deja ceva simturi in directia asta. mai ales pe alea care ne aduc impreuna >:D<
xoxo
O.
La 4 ani vroiam sa fiu “desteapta de buruieni”, ceea ce in capul meu era o persoana care stie denumirile in latina pentru toate plantele din lume.
Apoi am intrat intr-o pasa proasta in care am inceput sa imi doresc doar sa imi vad numele pe coperta unei carti.
Si la 10 ani de cate ori ma intreba cineva ce reau spuneam ca nu are rost sa ma gandesc la asta, pentru ca daca mi-as dori sa fiu atleta si maine mi-as rupe piciorul, ce rost ar mai fi avut visul.
Acum imi doresc sa raman calatoare. Prin locuri, prin suflete, prin amintirile altora.
arheolog și chimist (și o să-mi aduc mereu aminte ce cântau copiii de pitici într-un film unguresc de desene animate: “Când o să fiu mare, o să fiu pitic”)
@Magda: observ ca e deja un trend asta cu calatoriile (unul pe care il aprob 100%). cred ca si incostient daca am fugi in loc de a calatori cum sustinem, tot bine e :)
@monsoux: da, desigur, arheolog! uitam (si asta a fost la mine pe lista). chimist, tx god, nu am avut nicio pornire in directia asta. dar e supercute. si tre’sa-mi spui mai multe de desenele alea animate, ca eu nu le stiu …
xoxo
O.
mentor.
@dragos c: pai sunt convins ca se poate. adica in cazul in care te faci mentor cand te faci mare, ma fac si io discipol.
>:D<
O.
eu voiam sa ma fac doctor. pana am descoperit ca mi se face rau cand vad sange. o perioada am vrut sa ma fac si aviator. dar a venit frica de inaltime :-D.
intrebare grea … cu un raspuns pe masura .
cand eram mic de tot vroiam sa ma fac erou . inca nu intelegeam notiunea de erou . si nu aveam o delimitare clara pentru ea . dar stiam ca vroiam sa fiu erou . fie el erou de razboi . fie el vreun supererou . orice ar fi implicat admiratia si aprecierea oamenilor . si orice mi-ar fi adus fata . da . lucru ciudat . dar vroiam fata inca de la 5-6 ani desi habar nu aveam ce sa fac cu ea dupa ce o aveam . stiam doar ca trebuie sa ma placa .
apoi am crescut putin … si am intrat in faza in care orice baietel evita fetele pentru ca sunt fete . si atunci nu am mai vrut fata . nu direct . am vrut sa ma vrea ea pe mine si eu sa o refuz . asa ca mi-am dorit sa fiu tot un erou . dar de data asta un erou cu o identitate secreta . sa nu stie nimeni cine sunt .
apoi mi-am dorit sa fiu pompier . sa salvez oamenii de flacari si sa duc o viata riscanta .
apoi am intrat in faza de politist . asta se intampla pe la 7-8 ani cand inca nu stiam cat de ratati sunt majoritatea politistilor . to serve and protect mi se parea un principiu demn de admirat . este … doar ca , in realitate , este spurcat .
la 10 ani am avut o scurta perioada in care imi doream sa fiu un zeu aruncat pe pamant .
la 12 ani , cand am inceput sa citesc literatura serioasa , mi-am dat seama ca imi doresc sa scriu carti ce vor supravietui peste generatii si generatii . imi doream sa fiu un soi de kafka cu al sau stil sufocant .
apoi mi-am dorit sa fiu actor . sa joc roluri serioase si toata lumea sa ma admire .
la 14 ani mi-am dorit sa fiu frumos .
la 15 mi-am dorit sa fiu inteligent .
la 16 ani mi-am dorit sa fiu agent secret … vreun pui de james bond .
la 17 ani mi-am dorit sa fiu popular si haios si placut de toata lumea .
am parasit repede stagiul asta si la 18 ani mi-am dorit sa ma evite toti . sa inspir teama … nu rationala , fizica . ci o teama irationala … teama de necunoscut . mi-am dorit sa fiu un neinteles profund pe care toti il recunosc dar nimeni nu il intelege .
cand aveam 19 ani eram inca naiv si mi-am dorit sa pot intra in politica si sa schimb in bine societatea romaneasca . sa ma tina minte generatii de romani drept ‘ala care a facut mult bine pentru tara’ .
mi-am dat seama ca am mai multe sanse sa prind puteri de superman decat sa fac asta … asa ca la 21 de ani mi-am dorit sa imi fii dorit de mai mic sa cant la pian . inca nu e prea tarziu sa ma apuc de pian .. dar e prea tarziu sa fac performanta in asta .
si asta mi-am dorit dintotdeauna . intotdeauna a trebuit sa fiu cel mai bun in …. orice as fi facut .
acum … imi doresc sa fiu copil din nou .
si uneori imi doresc sa fiu un grafic designer de invidiat . alteori imi doresc sa pot picta . in unele nopti imi doresc sa nu fiu singur . in unele zile ma rog sa fiu singur .
cateodata imi doresc sa am o familie . si alteori imi doresc sa mor singur si chinuit de geniu .
au fost multe ‘vreau sa fiu …’ de-a lungul vietii . prea multe pentru un singur om .
dar … mai presus de toate intotdeauna mi-am dorit sa fac bine … orice as face .
deci … da . asta imi doresc : sa fac performanta in … orice ar fi acel ceva … daca e sa vopsesc garduri … vreau sa fiu cel mai bun vopsitor de garduri . sa se faca reportaje despre mine … sa ma caute presedintele americii si sa imi multumeasca pentru talentul meu la vopsit garduri …
scuze pentru raspunsul … lunguiet :P … dar nu e o intrebare simpla .
eu sunt cea norocoasa aici,eu inca mai pot sa ma fac ceea ce vreau sa ma fac:D
asa ca pe lista cu dorinte sau planuri:psiholog,jurnalist,scriitor,oftalmolog,vanzator de bratari de ate si cercei din plastilina,librăriţă?nici nu ştiu dacă ăsta e cuvântul exact,bibliotecară,barmaniţă şi,şi cam atât.
si unde altundeva sa ne jucam cu noi si cu dorintele daca nu pe “joacadeamine”?
:)
@bogdan: in mod ideal intervine la un moment dat depasirea fricilor, si inca mai ai timp sa devii si doctor si aviator.
@omu’ de la colt: wow. adica vreau sa spun wow. mai ramane o intrebare dupa ce ai scris raspunsul asta lunguiet cum ii spui tu – dar o sa ti-o adresez in particular :)
@nutoataiarbaelafel: ahaaaa… uitam eu ca tu acum te pregatesti de vacanta :D pai bine. hai sa le luam in ordine: psiholog si jurnalist implica si niste studii, la fel si bibliotecara intr-un fel sau altul. studii carora trebuie sa te dedici si ai timp cat studiezi fix cat sa-ti dai seama daca vrei/nu vrei sa faci ce ti-ai propus. cu scrisul iti trebuie mult exercitiu, asta ai inceput ceva, si oricum nu este ceva care sa fie exclus de orice alta indeletnicire ai avea :) vanzatoare la librarie (!?!?) cred ca e fascinant, si eu am vrut sa fiu librar cand eram mic. iar pentru barmani exista cursuri specializate, iti iei o diploma, asta poti sa o faci si la vara, desi sunt convins ca nu pentru retete de cocktailuri si modalitati de servire vrei tu sa faci asta, ci tot pentru povestile oamenilor :P
xoxo
O.
ihh,de fapt,neoficial se numeşte vacanţă
sunt conştientă de studii,doar le voi urma cu plăcere.
de fapt dorinţa de barmaniţă se datorează şi amestecului de culori din pahar ,care mă fascinează destul de tare,şi,şi pentru murakami,bineînţeles.dar,dar nu m-aş putea numi barmaniţă,dacă nu aş oferi consultanţă psihologică gratuită cu multă plăcere clienţilor.
:)
acum vreau sa ma fac copil. si sa fac ce voiam atunci cand eram copil
hm..ceva umanitar, nu stiu…salvat lumea de carii, adoptat copii din africa, aflat medicamentul miracol impotriva sida, chestii din astea banale, dar grandioase prin slaba posibilitate de realizare…pfff, nu stiu ce sa raspund la intrebarea asta ca sa se potriveasca in vreun nomenclator, dar ma gandesc ce as vrea sa fiu cand o sa fiu orice altceva si nu om :D. dear god, cand o sa fiu ne-om, as vrea sa ma fac joacadeamine. pliiz. am mancat tot si am ascultat-o pe mama. deci da. sa-mi fiu, asa, blog sensibil, fara patetism, cu schepsis, fara excentricitati, si sa adun o puzderie de lume calda si buna si amuzanta in hora blogosferica.
omule de la colt, nu stiu daca asta a fost intentia ta, dar marturisesc cu reverenta ca si anume am ras si am empatizat la si cu itinerariul grandios al vrutului cand o sa fii mare. desi treaba cu 12 ani si kafka e usor far-fetched. :) de nu, ma re-inclin.
deci, vezi bine, octavian, joacadeamine m-as face.
si alchimist, evident. ms monsoux
Mi-as fi dorit sa ma fac invatatoare dar cum stiam doar sa desenez nu sa si cant m-am facut asistenta medicala(“asta ca sa aiba copilu’ o meserie cand se face mare” citat parinti la 14 ani)
In liceu mi-am dat seama ca n-o sa sa fiu doctor in veci si m-am gandit ca-i momentul sa ma fac profa de romana. N-a fost sa fie pentru ca mi-a trecut repede. Am dat la drept.
Am avut o perioada in care mi-am dorit sa fiu plasatoare la teatru pentru ca mi se pare ca trebuie sa fie foarte frumos sa vezi in fiecare seara un spectacol de teatru. Da’ pentru cand ma fac mare, tare mi-as dori sa fac teatrologie.
@nutoataiarbaelafel: nu ma gandisem la murakami, dar acum face sens. si-mi place cum pui problema, ca ‘nu m-aş putea numi barmaniţă,dacă nu aş oferi consultanţă psihologică gratuită cu multă plăcere clienţilor’ :*
@chaos_and_smiles: ti-am lasat pe twitter lista de piese/filme in care tre’sa joci, domnule actor
@olguta: poi … eu ce sa mai zic, draga mea!??!? *blush* >:D<
@botesteanu: am uitat cand ai copilarit tu, dar acum are sens :P
@anca: imi place tare tare explicatia pentru jobul de plasatoare la teatru :D
xoxo
O.
ti-am raspuns la mine pe blog…:D
apropo: am revenit momentan in spatiul virtual… ocupat cu mutatul si cu examenele, wannabegay-ul n-a avut timp de blogaiala…:D but i’m back! stronger than ever! and prouder! :)) in plus, am de comentat muulte la articole tale cele mai recente…:P in plus, am de recuperat la numarul de emoticonuri pe metru patrat ;)
@wannabegay: ioi, dragule, dar ori ceva nu merge bine cu blogul meu, ori lipseste continuarea?!?!
in fine, reglam noi asta. bine ai venit. mutarea imi inchipui ca a mers cum planuiai, dar examenele?!?
si imi place raspunsul tau de pe blog, e fain :) te-am votat deja :D
xoxo
O.
@octavian: stau si ma intreb de vreo 10 minute ce e cu continuarea (apropo, nu am facut o cacofonie ;) -probabil e ora tarzie si paharul de vin… mutatul a mers bine, iar examenele si mai bine… acum ma uit la zboruri ieftine din l.a. pana la barcelona pt august…:D
@wannabegay: eu ajung din nou in barcelona abia in octombrie si in decembrie :( dar o sa ma plimb cu mai mare drag pe acolo stiind ca ai fost si tu >:D<
O.
Magda zice: “Si la 10 ani de cate ori ma intreba cineva ce reau spuneam ca nu are rost sa ma gandesc la asta, pentru ca daca mi-as dori sa fiu atleta si maine mi-as rupe piciorul, ce rost ar mai fi avut visul.” , iar eu casc niste ochi mari si imi pare rau de maturitatea ei de la 10 ani. Desi probabil ca era mai mult inconstienta. Sau poate e mai mult copil acum, ceea ce o face mai fericita. Oricum, casc ochii.
Bogdan zice “eu voiam sa ma fac doctor. pana am descoperit ca mi se face rau cand vad sange.”, iar eu ma bucur tare-tare ca asa ceva nu am. Nu de alta, dar doftoreasa e cel mai recent dar niciodata ultimul vis :D.
Anca spune “Am avut o perioada in care mi-am dorit sa fiu plasatoare la teatru pentru ca mi se pare ca trebuie sa fie foarte frumos sa vezi in fiecare seara un spectacol de teatru.”, iar eu zic ca si eu la fel, dar dupa ce am aflat ca stai la un singur teatru si vezi aceleasi piese de multe ori, m-am lasat. Mi-ar placea sa vad piesele de mai multe ori, sa apuc sa invat replicile si sa observ jocul actorilor in seri diferite. Dar nu cred ca as suporta mai mult de o stagiune la un teatru.
Octavian zice ceva de Barcelona. De cand ti-am citit integral blogul, e un vis tainic sa ajung acolo, stiind cum vibreaza orasul cu tine. Planul era sa merg in septembrie, la un concert pe care voiam sa il prind demult, dar s-a contramandat. Raman cu dorul si cu visul, pentru anul viitor.
D.
@joacadeamine eh, intre timp am aflat ca de fapt vreau sa ma fac altceva cand ma fac mare. si acum lucrez la asta
@wakewalking: pai atunci ramane sa facem macar o stagiune ca plasatori :D sper ca accepta si barbati ;;)
@bogdan: desigur, ai si timp pentru asta!
xoxo
O.
Eu as vrea sa ma fac tarta cu piersici.
Scafandru/explorator- dar nu am conditia fizica care se cere
scriitor/ ziarist – in scoala generala am avut un caiet in care am scris despre primul transplant de inima din lume, vizita la fabrica de utilaje industriale si traficantii de droguri din America.
maratonist -adica alergator de cursa lunga, din nou nu am avut capacitatea fizica de a alerga mai mult de 1 km fara sa obosesc…
as mai fi vrut sa am un trust fund si o casa imensa pe malul marii cu o biblioteca pe masura – dar asta nu tine de mine
ce nu am vrut sa ma fac cand am sa fiu mare:
baiat -pentru ca intr-un fel eram deja si daca as fi fost chiar baiat/baiat n-as mai fi putut sa ma joc de-a Marga Barbu
n-as fi vrut sa studiez la ASE sau orice alta business school…
Nu m-am gandit niciodata ca pentru doamnele de la teatru s-ar putea sa nu fie tocmai placut sa vada in fiecare seara teatru, teatru… si asta de foarte multe ori la rand.:)
Gandindu-ma tot cred ca ar fi interesant macar pentru o stagiune.
Am vazut acelasi spectacol de mai multe ori si e chiar interesant. Tot timpul au fost diferente mari, determinate cred si de ce traiau oamenii de pe scena in afara ei.
Prof de geografie vroiam să mă fac. Dar între timp am aflat că nu am răbdarea să fiu prof şi mi-am dat seama că îmi place mai mult să mă plimb prin peisaj decât să vorbesc despre el.
wakewalking: Cred ca mai mult decat inconstienta, era cautarea a ceva deosebit. Vroiam sa dau intotdeauna raspunsuri peste maturitatea mea. Era i varsta la care scriam o multime de poezii despre moarte. Ar trebui sa fac o cercetare, poate era si vremea cand stirile de la ora 5 au inceput sa aiba succes si asta m-a influentat fara sa imi dau seama:)
@Mircea Popescu: dorinta indeplinita. Esti o tarta cu piersici.
@Annamari: scafandru/explorator suna foarte bine!!! Si ai tot ce trebuie pentru asta. ;)
@Anca: stiu la ce te referi si ma bucur ca vezi lucrurile asa!!! poate o convingem pe @wakewalking si facem o stagiune ca plasatori :D
@evanb: situatia ta cu geografia e identica cu a mea ca rabin :D
@Magda: hihihi ;)
xoxo
O.
Eu cand eram mare mi-am dorit foarte mult in fiecare zi timp de patru ani si jumatate sa nu mai fiu profesoara :)
mai intai sa invat sa inot , si dupa aceea mai vedem…pana atunci pot sa calatoresc cu mintea precum Karen Blixen (Isaac Dinesen)
@bunnylang: hehe – cred ca stiu la ce te referi. oricum, nu e ca si cum nu ai gasit toata perioada aia taria si bucuria de a fi profesor …
@Annamari: desigur, desigur – cu inotul rezolvam cu proxima ocazie :D
xoxo
O.
M-am dus la teatru si am intrebat plasatoarea: “nu va suparati, am si eu o curiozitate: pentru slujba dumneavoastra, este obligatoriu sa fiti femeie, sau se accepta si barbati”. Raspunsul: “e pentru femei; nu e ca la taximetristi aici.” Imi pare rau, O. :(
D.
@wakewalking: damn! si ma bazam pe asta… in fine. eu zic sa nu o luam pe doamna respectiva ca fiind decat un respondent intr-un sondaj de opinie mult mai amplu :D
>:D<
O.
@wakewalking, daca e ca la taximetristi, mai exista o speranta, pentru ca am vazut taximetristi de ambele sexe. In plus, mi-am adus aminte ca in adolescenta mea emotionala voiam sa ma fac receptionist.
am vrut sa ma fac multe… si inca mai vreau, dar stiu ca toate au ramas undeva in latenta. si mai stiu ca dorintele alea se vor activa la un moment dat.
acum insa… nu’mi pot fixa teluri pe termen lung, insemnand pe o durata mai lunga de un sfert de ceas. azi, spre exemplu, la 11.30 mi’am propus sa termin de citit ultimele trei pagini pana la 12 fara un sfert… iar cand am ajuns acolo, mi’am pus in gand sa reusesc sa inchid de tot cartea pana la 12 fix… adica sa nu raman cu ochii pe ultima pagina mai mult de un sfert de ceas. si am reusit pentru ca am vrut.
e adevarat ca formula asta (“cand o sa fiu mare”), corelata cu scopul pe care ti’l dai in prezent… e menita sa clarifice lucrurile si sa te aseze pe un fagas, pe un traseu de urmat… dar pe mine parca ma ingreuneaza si ma aseaza taman in mijlocul desertului. poate e fuga de responsabilitate… e posibil…
ca sa dau totusi un raspuns… spun ca eu vreau doar sa ma fac si sa prefac.
in ordine, mi-am dorit asa
* doctorita de papusi
*zeita Hebe
*farmacista
*croitoreasa
*poet neinteles
*bibliotecara
*Ginger Spice
*prietena-unui-anumit-prof-de-engleza
*Scarlett O ‘Hara
*mama de baiat
*bohemian artist
*groupie
*corporate bitch
acum vreau doar sa am varsta la care “sa fiu mare si la casa mea, unde o sa pot sa-mi iau cati caini si cate pisici vreau” ar fi fost peste foarte mult timp
@treisiunsfert: si asta e o forma de a te juca de-a tine!
@briosa: cel putin lista ta este foarte, foarte mare! si din orice varsta privesti lucrurile astea, sunt convins ca tu o sa iti gasesti calea mai usor decat altii >:D<
xoxo
O.
dc toata lumea se gandeste ce sa se faca cand va fi mare, in loc sa traiasca in prezent. e normal sa iti faci planuri de viitor, dar nu cu atat de mult timp inainte, pentru ca oricum in timp ne schimbam ideiile.(cel putin asta mi se intampla mie :D) deocamdata, nu ma intereseaza ce voi face cand voi fi mare…ma intereseaza ce voi face in viitorul apropiat…in aceasta vara de exemplu.
@Ms. P: pai atunci sa ai o vara frumoasa. eu de fiecare data cand spun ‘vara’ imi amintesc automat de etamina lui Jeanette din ‘Oranges Are Not the Only Fruit’ care speria copiii din clasa, pentru ca avea brodat textul ‘The Summer Is Ended and We Are Not Yet Saved’, si cele mai multe veri le-am trait cu sentimentul asta (vreo 15 deja). Asa ca si eu astept vara asta, ok, cu sentimentul asta, dar o astept. Sa ai o vara frumoasa!
O.
multumesc. iti doresc o vara frumoasa si tie, si sa scapi de acel sentiment .. :))) eu nu am citit cartea inca … dar cu prima ocazie o voi face ..
take care.
M-am gandit mai mult timp la intrebarea asta pana sa ajung la : cand o sa fiu mare vreau sa fiu un nebun fericit. Insa nu stiu care deriva din care :)
Frumoasa intrebarea, in orice caz :)
@Ms. P: desigur, multumesc :)
@S: hehe… buna alegere ;)
xoxo
O.
Când o să fiu mare vreau să devin biciclist.
Eu am 15 ani…fac 16 si cand eram mai mic cu cativa ani, imi doream sa fiu distribuitor al unei firme foarte mari ( ceva de genu: o masina super de la firma eu sa o conduc si sa merg la magazine sa iau comanda sa duc comanda la firma, apoi sa incep sa distribui prin toata tara produse :D era un vis pe care mi-l doream ff mult), apoi mi-am dorit sa devin o persoana importanta intr-o banca mare sa fiu intr-un birou, imbracat la costum, totul ingrijit, sa am o casa, o familie, o masina frumoasa, si sa fiu toata ziua plecat cu treburi importante, multe hartii de semnat :)):)) stiti pana la urma era o dorinta pe care nici acum u as neglija-o :D, APOI am vrut sa devin PSIHOLOG, am vrut asta pana acum cateva luni :D, ma vedeam tot asa sa imi deschid un cabinet si sa ajut mereu oamenii stresati, cu tot felul de probleme :)), bun…m-am mai gandit sa devin agent secret la S.R.I. mi-a dori asta…deoarece mie mi-a placut mereu sa fiu misterios….sa fiu greu de descoperit, greu de ” citit ” si cred ca mi-ar place mult sa fiu agent secret si sa ii spionez pe cei care fac probleme societatii…sa il descopar din cateva miscari pe respectiv, ca el este vinovatul…asta mi se pare impresionant! Cam atat despre acest subiect! Acum mi-e frica ca din toate aceste meserii nu voi alege niciuna :( si mi-e frica sa nu raman pe dinafara….UN SFAT VA ROG DACA SE POATE!
@Johnny: in primul rand sa cresti mare! & multi inainte! Sunt convins ca pe de o parte exista destula presiune asupra ta sa vrei sa faci ceva, si pe de alta parte chiar si tu iti soliciti fantezia sa vrei sa devii ceva. Din fericire, cred ca nu e o alegere unitara. Cred ca mai intai trebuie sa te gandesti daca esti bun la ceva si sa exersezi cat mai mult acel ceva, sa studiezi mai mult si ulterior sa vezi in ce arie profesionala se inscrie aptitudinile respective. Sunt convins ca exista multe joburi care ti se par, fie si temporar, interesante, dar din nefericire (nu putea sa fie totul foarte fericit), viata profesionala are mai multa legatura cu ceea ce stii sa faci si cu lucrurile pentru care simti o forma de entuziasm decat cu lucrurile care par sexy, cool si eventual banoase.
De aceea, cred ca ar trebui mai intai sa te intrebi la ce ai fi bun, si cum ai putea sa fii si mai bun in respectivul domeniu. Si apoi sa gasesti cea mai fericita varianta in care aptitudinile, si jobul, si satisfactia sunt toate ok. Ce zici? Eu unul asa gandesc la dublul varstei tale.
Oricum, mult succes in orice faci!
O.
da este o idee foarte buna :D m-am tot gandit la asta si inainte…si mai mult de asta mi-e frica ptr ca tot nu gasesc ceva care sa fie ok din toate punctele de vedere…mi-ar place foarte mult sa fie ceva de genu’ : ” Gata am gasit ceea ce vreau sa ma fac….acum ma axez pe asta cel mai mult si am scapat si sunt fericit” , dar inca nu am gasit si mi-e frica, ca nu sunt bun la nimic, sau ca o sa imi pierd timpul in zadar…tatal meu imi zice sa mai astept pentru ca voi sti ce sa fac la momentul potrivit!
@Johnny: da, tatal tau zice foarte bine ce zice. Esti inca mic, desi probabil ca simti altceva. Oricum, daca descoperi ca esti bun la ceva in special, nu arunca la recycle bin :-) Succes!
O.
Eu când eram mică vroiam să mă fac ‘artistă’ când o sa fiu mare și asta pentru că mă imbrăcam în rochii lungi și o imitam pe Sara Montiel după ce veneam de la cinema.
Mai apoi mi-am dorit să fiu învățătoare sau profesoară, ceea ce puțin sunt din când în când și asta pentru că iubeam cum o profesoară a mea de română povestea despre atâtea lucruri și nu mă săturam să le ascult:) O cheamă Dana Hreniuc.
Eu cred că dorințele acestea de când eram mici sunt adevărate și ar trebui să ne întrebăm mai des: Eu ce vroiam să mă fac când o să fiu mare și de ce? Asta cred.
a, acum mi-am dat seama că nu răspunsesem la întrebarea asta. când eram mică vroiam să mă fac doctoriță, profesoară, balerină, ambasadoare. cred că și cântăreață la un moment dat, nu mai sunt sigură. și nu mai țin minte ordinea :)
Eu sunt din Moldova si as dori sa devin pompier ce trebu sa fac pentru asta?
{ 2 trackbacks }