(*) Când o să am convingerea că ne curge același lucru prin vene, nu știu. ‘Azi urăsc literatura care m-a făcut să cred că poveștile trebuie să fie exemplare‘, mi-ai spus. ‘Adică toată literatura‘, am adăugat eu, m-am ridicat de pe canapea și cu coada ochiului m-am văzut chircit într-un colț, cu pătura mea preferată, în locul pe care l-am încălzit ani în șir mi se pare. Când aveam febră puteam să stau acasă și să mă uit la televizor toată ziua. Și n-aveam 20 de ani și făceam febră foarte des. ‘Crește‘, îi spunea doctorul mamei, iar eu găseam o groază de alte explicații pentru fierbințeală. Mă uitam deci la televizor și făceam asta cu o totală lipsă de discernământ. Când ai febră asimilezi tot ce e în jur mai ușor. Cel puțin așa-mi amintesc eu, impactul este mult mai mare. Saltul unei pisici este de două sau trei ori mai arcuit și vezi cum cresc frunzele plantelor. Iar personajele din film stau puțin în fața ecranului și te deranjează că nu interacționează cu tine destul. Nu-i nimic, a doua zi îi cauți în primul venit și cu asta basta.

‘Hai înapoi‘, mi-ai spus probabil la câteva secunde distanță, deși mie mi s-a părut că a trecut un mileniu. Am învățat să accept că umplu spațiul dintre cuvinte cu avioane care se prăbușesc, clădiri în flăcări și mii de copii arși de soare pe un teren deșertic (de ultimele imagini sunt de vină campaniile Unicef). Heh, mi-am zis și m-am dus să caut gheață. În fața frigiderului, m-am oprit überconștient de cât corp sunt și m-am jucat cu un cub de gheață pe umeri. Apoi ai apărut tu în cadrul ușii, puțin neglijat și nedumerit de gândurile care topeau cubul de gheață văzând cu ochii. Eu mă gândeam din nou la febră și la colțul de canapea, ciudat, nu, că nu m-am mai așezat acolo felin niciodată de când am făcut ultima oară febră. Probabil ultima dată când o să fac febră o să mă așez acolo și nu o să mă mai ridic, o să văd lacuri cu flamingo și cai de stepă și multă lumină și asta o să fie tot. Un ‘Hai înapoi‘ a blocat toate gândurile de după, m-a făcut să vreau să te posed cu dorința aia de viață pe care știu eu s-o păstrez bine în mine. Nimeni nu și-ar da seama cât de mult îmi place să trăiesc și că m-ați învățat așa de bine să disimulez asta. De la fiecare hoț coronar în parte am învățat cum să îmbuteliez mai ușor sentimente și să le numesc mereu … altfel.

Hoț coronar, persoană sau substanță care fură inimi. Se insinuează prin buricele degetelor, străbate tegumente și cărnuri irigate și ajunge prin flux sangvin direct în inimă. Are pielea foarte netedă și ochii îi strălucesc tot timpul. Are un apetit sexual ieșit din comun, pe care poți să-l pui convențional pe seama iubirii. De obicei te lasă cu pupilele dilatate într-un spațiu pe care nu te-ai chinuit foarte tare să-l creezi. Se folosește pentru a descrie diverși bărbați pe care îi vezi cu privirea pierdută prin orașul tău sau pentru droguri de divertisment.

Revision history: November, 28 2008 02:51 revised by @Octavian, March, 08 2009, 02:12 revised by @Octavian, June, 20 2009 18:45 revised by @Octavian.