Via gramo.ro. Răspunsuri care mi-au plăcut găsiți la Oanamarrria și la Adrian Ciubotaru.
Dragă Octavian:
În primul rând, sper c-ai continuat să te joci (cu tine, de-a tine, pe tine) și n-ai uitat că la început a fost joaca.
Dacă ești încă în România, ceea ce-ți doresc din tot sufletul, înseamnă că s-au întâmplat o groază de lucruri minunate în țara noastră, ceea ce, deși acum nu pare verosimil, oricum urmează să se întâmple. Există prea mulți oameni minunați în țara asta ca să nu se întâmple și asta. Uite, eu mă uit la 2019 și văd oameni care fac eat-ins pe iarbă, muzica sună mult mai bine decât acum, toată lumea este implicată în diverse proiecte, măcar la nivel de inscripții pe tricouri. Și deși muncim în continuare mult și cu spor, sunt convins că o facem cu mai mare responsabilitate și cu o direcție mult mai clară. În fine, în 2019 se vor fi rezolvat o serie de probleme legate de orfani, BTS, animale fără stăpâni, căsătorii și adopții gay și educație, așa că încet-încet motivele pe care acum le ai să îți dorești să părăsești România vor fi dispărut.
Știu că de multe ori spui că formele de reprezentare politică sunt întotdeauna binevenite, dar că uităm prea des că nu facem altceva decât să ne trăim propriile timpuri, și că orice am face, tot la checkpointul anumitor vârste o să ne uităm la ce este posibil și la ce nu, dar sper că la 40+ ani nu o să te uiți înapoi și n-o să zici 'n-a fost să fie' sau 'nu s-a putut'. Limitele astea sunt făcute ca să ne depășim geografia, inclusiv cea umană. Și dacă ți-ai dorit ceva, sper că ai făcut.
Dacă nu ți-ai dus deja copilul de mână la școală (o să fiu cu ochii pe albumele tale de fotografii de pe Facebook), sper că măcar știi la ce școală va merge. Și că ai în minte un parcurs educațional cu suficiente variabile încât să-l lași să respire fix pânâ în momentul când va fi numai alegerea lui. Ah și să-i faci cont de Twitter. Și să-l pregătești din timp pentru un gap year. Și să nu-l tâmpești cu meditații, sporturi și arte de când e în ciclul primar. Parcă tu credeai în liberul arbitru, nu?
Ah și sper că încă mai călătorești și mai mergi la concerte și încă mai ai plăceri minuscule și murdare cu ChupaChups. Și că nu treci pe lângă un șotron desenat cu creta ca și cum nu l-ai observat. Și că dacă nici la 40 de ani nu știi care-i stângul și care-i dreptul și ți-e greu să te legi la șireturi, măcar ești împăcat cu tine. Și în cazul foarte probabil în care ai chelit, îți porți chelia cu mândrie. Dacă te-ai lăsat de fumat, bine, dacă nu, hmm ... poate te gândești să faci ceva în privința asta.
Și dacă mai sper ceva, este că nu ai uitat nimic din ce visai când aveai 20 de ani. Eu n-am uitat nimic, nici poeziile, nici sărutul ăla infinit, nici revoluțiile fără victime, nici puterea cuvintelor. Ce și unde ai publicat? Sper să nu mai găsesc manuscrisul în același sertar. Nu știu de ce am sentimentul că pentru tine n-o să existe 'n-a fost să fie'. Nu mă dezamăgi.
Cu drag,
Octavian
{ 12 comments… read them below or add one }
Foarte, foarte frumos. Btw, de multe ori uit si eu care-i stanga si care-i dreapta (scoala de soferi a fost un cosmar). E fain si reconfortant sa vezi ca viata nu se termina nici la 25, nici la 35, nici la 45 de ani. Ca ajungi sa-ti dai seama de lucrurile importante in viata (nici nu se pune problema sa fie altfel) si lucrezi pentru a le realiza. Eu aia cred ca imi doresc: perspectiva. :)
PS: Cam in aceiasi linie de idei scriam si eu acum vreo luna. Numai mult mai aspra/mistocara fata de propria persoana.
eu mi-am trimis deja mail-ul… aflasem de el de la adrian ciubotaru…. poate o sa-l si dezvalui, dar uneori banalul vietii de azi transpus maine nu are cum sa intereseze pe altii!
am jucat si eu jocul vostru. la mine a iesit extrem de banal, chiar plictisitor. dar ceva chiar nu e in regula, chiar treb cu planuri, fara nu se poate? m-am chinuit si tot nu mi-a iesit, eu nu vreau bani, cariera sau copil. nici macar pe cineva drag.
la mine a iesit boring: sa fiu eu mai puternica si toti cei iubiti de mine sanatosi. atat.
scuze ca m-am bagat in seama, dar chiar imi pare ciudata diferenta.
*societatea va fi mai buna, lumea mai toleranta, stiu asta, o simt, si nu in 10 ani, mai curand
Hei, ma bucur ca ti-a placut si tie jocul cu “your future self”! :)
foarte optimist, mister! we like that! ;) daca s-ar intampla in tara toate schimbarile astea de care zici, sigur si eu cea de peste zece ani ar fi fericita. :) si eu mi-am trimis mailul in viitor, de pe site-ul ala. cel putin o sa ma faca sa zambesc peste zece ani, cand nu ma astept.
am furat melodia cu sarutul infinit. mersi. :* love brett. am fost la concert la muse din cauza lui. :)
@Daianara: heh – perspectiva exista, fie, optimismul e si acolo … m-am abtinut sa scriu in post ‘si-ti f%% una daca nu…’ dar sentimentul a existat acolo, oh da. :D
@wannabegay: In cazul tau sunt 100% de acord. apropo de ce discutam mai devreme pe mess:
http://blog.joacadeamine.ro/2008/12/27/nu-ma-las-pana-nu-ma-apuc/ – antepenultimul line face lucrurile mai eterne decat ne permitem sa credem :P
@ana-maria: incercarea ta e una reusita, sa stii!
@gramo: heh, da, mi-a placut! mai vreau :P
@oanamarrria: eu mi-am pus reminder in telefon cu linkul … pe 06 iulie 2019 :D sa vezi atunci … de brett numai de bine, suntem vad un grup de persoane interesate (@The Creatrix esti prin zona?!?!) – despre concertul din 4 octombrie 2007 iti spun eu c-a fost o greseala organizatorica, a fost concert brett anderson si pe urma daca tot era scena acolo a fost si muse, dar nu altfel!!! eu n-am reusit sa intru din proasta organizare a accesului la concert de la bun inceput, am mai prins fix patru melodii ale lui Brett, dupa care am ramas total fara voce. Total. Mi-am revenit pana in decembrie 2007 cand l-am vazut la Barcelona. Alt vis implinit. Mai vreau!
xoxo
O.
da, stiu. am fost uimita si oarecum nervoasa ca brett canta “in deschidere” la muse. adica imi place si muse, but wtf?!!! cert e ca in timpul concertului lui, toata lumea vorbea, se agita, didn’t pay attention, venisera pentru muse, deh. cine-o fi si necunoscutul asta de brett nustiucum? dar eu dupa brett eram in dreamland, la muse n-am mai putut intra in atmosfera. :)
Da, da, Joaca, eu l-am declarat pe Brett la 29 de ani bărbatul ideal. Mai precis ăla din The Beautiful Ones. Şi iară au fost discuţii cretine la mine că e efeminat şi aşa şi pe dincolo, dar până la urmă am pus piciorul in prag şi am susţinut ideea. Şi altă lume (a se citi, alte fete) la fel. Şi oricum gusturile nu se discută. Mie imi plac toţi băieţii dar ăştia ca Monsieur Brett is electrifying, ştiu, spun cuvântul electrifying foarte des, mă repet de multe ori etc.
Mai nou, il “inşel” pe Mr. Beautiful cu Tom Meighan de la Kasabian. Care in Underdog, aşa uşor plinuţ, la 28 de ani, cu păr lung, mă face să imi doresc să fiu microfon.
Scuzaţi lungul off-topic, iar la faza cu “tu” peste 10 ani, mi-e teamă să mă gândesc la viitor. Dar sper Octavian să fie un tip la fel de sensibil şi peste 10 şi peste 20 de ani, şi tot aşa mai departe.
Pot să vin şi eu în viitorul tău? Că văd că are de toate şi pare foarte comfortabil. Eventual îmi fac o căsuţă în locul destinat pentru vecini noi şi vin cu un stoc pe viaţă de ChupaChups :D
şi ia vă rog nu vă luaţi de Muse că cineva are un crush pe Bellamy, da? :)
@TheCreatrix: Brett a fost primul meu amant (spiritual). Am impartit atatea chestii pe vremea cand eu aveam 15 ani si el 26 incat acum daca ne-am vedea ce ne-am mai spune oare. Nu am gasit cu cine sa-l insel, asa ca nu stiu daca as fi facut-o … :D
@Cosmin: dap, inteleg ce vrei sa spui. Bellamy are ceva de tata al speciei, e bun de luat cu tine pe o insula pustie si de repopulat universul. Gresesc?
xoxo
O.
foarte frumos.