Dragă domnule Boyne:
Dacă aş întreba-o pe mama dacă a fost o idee bună să scrieţi ‘Băiatul cu pijamaua în dungi’ vă va spune cu siguranţă că nu, dar vă rog să nu îi daţi crezare pentru că ea nu e de acord nici nu genunchii zdreliţi şi nici cu insolaţiile. Nu e din cauză că ar fi acră sau că nu ştie episodul dinainte de insolaţie (picioare goale alergând pe plajă, pescăruşi şi aerul mării în fiecare alveolă pulmonară), ci penru că nu mergi în tabără ca să faci insolaţie punct.
Eu cred că trebuia să scrieţi cartea asta pentru că ieri la Frankfurt la tv-ul cu circuit închis din aeroport era procesul unui nazist împuţit (scuzaţi expresia) şi judecătorul spunea ceva fantasmagoric despre suferinţa care va să vie. Iar pe Discovery Channel azi noapte am văzut începutul unui documentar care cred că se chema ‘Şi naziştii au fost oameni’ şi eu n-am nimic împotrivă, nu eu mă joc de-a descoperă-üntermensch-ul. Sunt convins c-au fost şi ei oameni, pentru că până la urmă nu e un caz izolat ca omul de mâna omului să moară.
Şi să ştiţi că sunt frustrat că eu n-am avut cartea asta în copilărie pentru că mă îndrăgosteam de Bruno în loc de Tom Sawyer, pentru că Bruno are unghiile curate şi un ochi arian. Every woman adores a Fascist, what the fuck. Dar e ok că aţi scris cartea asta şi acum, şi mă bucur că am citit-o în 2007 prima dată. Pentru că atunci eram încă un copil în vacanţă.
De atunci am citit cartea dvs. de nişte multe ori. Oriunde merg o caut în traducere şi o recitesc. Chiar şi în limbi pe care nu le stăpânesc pentru că oricum ştiu ce urmează să citesc. Uitaţi, de exemplu, acum o citesc în germană. Şi sună parcă şi mai aspră decât am perceput-o cum aţi scris-o dvs. în engleză, de ce n-aţi învăţat germană fără profesor ca să o scrieţi aşa? Sau puteaţi să fiţi şi mai crunt şi s-o scrieţi în idiş.
Domnule Boyne, eu acum sunt în vacanţă şi recitesc cartea dvs. ca în orice altă vacanţă din ultimii doi ani. Să ştiţi că aţi avut traducători buni. Şi cred că lumea vă cumpără cărţile pentru că le găsesc peste tot unde merg. Şi dacă nu vi le cumpără ei, o să le cumpăr tot eu.
Şi dacă vă întrebaţi, aici în tabără este frumos. Lumea poate să stea în pijama cât e ziua de lungă, dar nu o face. Mâncarea este bună, copiii pot vorbi în orice limbă vor şi gardurile există ca o convenţie socială care nu ne mai împiedică să trăim. Eu îmi pun ochelarii de soare şi mă îmbrac drăguţ şi trec de gardul de sârmă ghimpată în fiecare zi.
Ah, dacă tot suntem aici, de ce la tabără se spune în germană Lager?
Cu deosebită consideraţie,
Octavian (în pijama, dar fără dungi)
{ 32 comments… read them below or add one }
As spune ca ai facut o obsesie pentru cartea asta, dar nu indraznesc.
Hiiii, ce de editii ai :) Esti un colectionar de carti ;))
Daca mai ai timp de lectura te invidiez… fara glume…
@Minxieee: lol, da, obsesie se cheama. nu toate obsesiile sunt rele, zic.
@ionuca: hihihi si mai urmeaza. doar a fost tradus deja in peste 30 de limbi b-)
@Alter Ego Blog: multumesc, desigur, am timp de lectura. am si o sectiune de jurnal de lectura, feel free to visit. mental post-it for myself: updateaza luna iunie :-S
xoxo
O.
ma indoiesc ca bruno e un personaj mai “tare” decat tom sawyer…
of, si apropo de ce discutam odata, tot creative writing… adica romane dupa retetar. mai bine as citi opera completa philip roth – ala scriitor!
asta asa, ca sa te infurii :)
@dragos c: hmm asta cu infuriatul nu-ti merge :P pe philip roth l-am inghitit in scoala si nu e in categoria autorilor pe care sa vreau sa ii redescopar acum. chiar deloc. unde mai pui ca nici lectura de vacanta n-ar fi :D
iar de bruno sa nu zici nimic ca e prietenul meu :D ne jucam deja de cinci vacante. ne-am jucat in opt orase. iar domnul boyne e si el prietenul meu, uite, i-am scris o scrisoare in vacanta :D lui philip roth nu i-as scrie nici numele in cutia de google search :(
sper ca acum nu te-am infuriat eu ;;)
xoxo
O.
Cu Roth te inteleg: dupa primele trei carti nu mi-a mai placut. Fara sa imi fi putut explica, totusi, de ce…
@Klara: multumesc de sustinere >:D< :* >:D<
hm! si daca e sa vb de scriitori irlandezi, toibin rules!
asa mai vii de acasa.
acum, sincer, nu mai am dreptul sa-mi placa ce-mi place? :(
xoxo
O.
*ingandurat si indurerat*
let me think…
xoxo
d.
Tin sa cred ca ai zis “untermensch” dinadins. M-ai facut curios cu privire la cartea asta … Din ce am gasit despre ea, se completeaza cu Anne Frank’s Diary ( desi pe asta nu am citit-o dar tot pentru ca am vazut la tine am cumparat-o ). :)
Apăi doar ‘dragoste’ şi ‘prietenie’ mai sunt în măsură să descrie relaţia ta cu Bruno şi toate versiunile lui lingvistice, adică ‘plăcere’ nu e de ajuns, ‘obsesie’ parcă nu e corect iar ‘fan’ – ei bine numai pentru Solcanu mai pot folosi cuvântul ăsta de la o vreme :)
Şi îmi place că ţi s-a părut altfel versiunea germană, aşa cum probabil şi celelalte au o aromă puţin altfel?
Şedere plăcută în tabără în continuare!
@Spadez: Nu prea face casa buna Bruno cu Anne, dar e ok. Jurnalul lui Anne inseamna foarte mult pentru mine, dar este datorita contextului mai mult decat continutului. Si pe acesta l-am citit in engleza, franceza, olandeza, ebraica, spaniola si catalana (deci fara portugheza si fara germana vs. Bruno).
@Cosmin: da, da, este vorba de dragoste. M-am indragostit de Bruno asa cum nu mi-am permis sa ma indragostesc de Oskar al lui JSF. Nu stiu de ce, dar Oskar mi-a inspirat ceva mult mai ludic si cast in acelasi timp, pe cand Bruno si Shmuel refac lumea in cartea asta. Prima data cand am citit-o am facut imprudenta sa o termin in public, eram intr-o cafenea in Barcelona, si am izbucnit in plans (un plans pe care il asteptam de ceva timp). De atunci am fost mult mai calculat si nu am mai terminat nicio versiune in public. Prefer sa pastrez momentul final si intim pentru mine. In plus, nu se mai termina demult in plans. Poate data viitoare, imi spun. :)
L.E. In urma acestui post am primit promisiunea ca imi ajunge si versiunea italiana prin posta. Multumesc, Cristina!
xoxo
O.
aww..
Octi are inceput de OCD
@briosa: pe tine nu te-a mai alergat nimeni demult prin Vama :P
Oh, am uitat sa iti spun: ieri mi-a venit zi mie jurnalul lui Anne :) Da, da, datorita tie nu am mai amanat sa-mi cumpar cartea. Merci!!! >:D<
@ionuca: draga mea, ma bucur ca l-ai achizitionat. o sa iti placa nespus. :*
mda, dacă ne luăm şi după cât de perfect sunt aliniate cărţile, la dunga aşea….:P recunosc, nici pe mine nu m-a alergat nimeni lately prin Vamă. :)
@oanamarrria: normal ca sunt aranjate la dunga cartile (atat cat imi permite vederea) :P si daca vii in weekend in Vama nu scapi nici tu nealergata >:D< nu de alta, dar vad ca e deja un complot re: ocd-ul meu. pe care mi-l asum si mi-l traiesc cu cea mai mare candoare ;;)
xoxo
O.
Si eu sunt curioasa de carte (ca de toate lucruri de care n-am habar de altfel). In ce limba a fost scrisa initial? :)
PS: Spor la alergat in Vama. :D
@Daianara: in engleza a fost scrisa :( Si hihihihi cu alergatul e treaba serioasa :P
xoxo
O.
mai, sa stii ca eu chiar sufar de OCD. dar cum nu prea gasesc o solutie pentru asta, macar fac haz de necaz. :) eu nu-l traiesc cu atata candoare, e cam obositor pe alocuri. *sigh*
Joaca, OCDu e chestie grava, pui. Aia cu aranjatul cartilor este mai mult ceva fixatie ushoara. Si eu o am.
Si ca să vezi ce cu vaca sunt unele fete, când mi-am tăiat părul acuma o săptămână, am zis că in sfârşit arăt simetric. Volum sus (la păr), volum jos (sunt mai rotundă în partea de jos) şi mă bucuram ca proasta.
@oanamarrria: uite, cred ca si eu am, de exemplu de fiecare data cand iti raspund transpir pe ceafa ca ma concentrez sa scriu numarul corrrect de -r- in numele tau. si nu e usor sa stii, e un moment de-ala tunel. dar imi place :) partea obositoare exista si la mine, atunci cand cei din jur au porniri de ordine care imi ciomagesc haosul meu ordonat. grrr.
@TheCreatrix: poi draga mea, eu zic ca e si o chestie pasnica, adica daca se soldeaza numai cu alergatul prin Vama, e chiar o chestie binevenita. Si re: par, aratatul simetric e o chestie care nu iese la toata lumea. Eu de exemplu mai am de lucrat acum la partea de jos, desi oricum ma ingras ca porcul, dar de tuns nu prea ma gandesc sa ma tund prea curand hm…
xoxo
O.
cute :)
ce dragut! :)
Intrebarea cu Lager m-a chinuit si pe mine cand am fost prima data in Germania. Eram in clasa a 5-a si tocmai vazusem “Procesul de la Nuerenberg”. Iar daca voiai sa ceri azil politic sau sa ramai cumva in Germania pe vremea aia te bagau o perioada “in lagar” pana iti ieseau actele. Sinistru!
:*
@robert: :)
@Smilla: draga mea, Lager nu mai are cum sa fie un cuvant dragut. Niciodata.
xoxo
O.
M-ai convins să caut cartea şi să o citesc. E o promisiune că o să fie următoarea!
@Razvan: me happy 8->
xoxo
O.
ce frumooos :)
eu n-am citit cartea; de fapt, in ignoranta mea, nici nu stiam ca exista. dar am vazut filmul si mi-a placut. acum o sa caut si cartea, care e, cu siguranta, mai faina decat filmul, asa cum se intampla de cele mai multe ori.
@nada: da, nici cazul asta nu e inedit, cartea e net mai buna decat filmul…
xoxo
O.
{ 3 trackbacks }