Și asta pentru că visul era de o claritate de-aia de follow-the-light. Eram într-un aeroport pe care nu-l recunosc, dar despre care știam că e mai mare decât orice aeroport pe care îl vizitasem până atunci. Căutam un punct de control pașapoarte și în loc de EU/non-EU citizens am văzut ghișee pentru persoane sub 37 de ani și peste 37 de ani. Cum niciodată nu-mi știu vârsta și nu văd de ce-aș face o excepție în vis, m-am uitat în pașaport și am văzut că era ziua mea, nu, în două ore era ziua mea și pentru că mie problemele astea nu mi se par niciodată simple și cu răspunsuri evidente și tranșante mi-am zis că poate eu n-am încă 37 de ani. Sau poate am, dacă ei calculeaza vârsta ca unii amerindieni, socotind perioada intrauterină. Oricum mi se pare barbar să spui câți ani ai dacă nu-i simți.
Așa că m-am dus la primul ghișeu, am zâmbit frumos cum fac eu în ocaziile în care un grad de infantilitate e benefic în interacțiuni scurte, și de acolo m-au trimis la al doilea ghișeu. Unde nici nu m-am mai gândit să pun sub semnul întrebării legitimitatea prezenței mele acolo pentru că variantele erau doar A și B. Și nu-mi amintesc ce s-a întâmplat, dar mi-au explicat că există și un alt ghișeu (pe un culoar care nu era luminat și la ghișeu nu stătea nimeni) pentru situațiile pe care ei nu le pot gestiona. Și cred că acolo m-am trezit.
M-am trezit și mi-am dat seama că mai am 5 ani până să împlinesc 37 de ani, nu că ar însemna ceva glorios vârsta asta, și nici magic. Singura însemnătate pe care pot să i-o dau este cu 5 ani mai aproape de moartea mea, dacă timp de referință=acum. Și știu că peste 5 ani nu o să fiu nici mai îndemânatic, nici mai fericit, și cu siguranță nici mai apt să supraviețuiesc. Cu siguranță n-o să fiu, dacă nu încep de acum. Peste cinci ani vreau să trăiesc cu toate simțurile și toate organele visul meu cel mai vis, doar că în trai diurn.
Tu unde vrei să fii peste cinci ani?
{ 29 comments… read them below or add one }
Peste 5 ani vreau sa fiu outta’ here. Intr-o rulota, calatorind prin Europa.
Asta pare un vis frumos :-) pentru ca out there sunt atatea lucruri de vazut. Pacat ca acum pare time traveling, totusi.
xoxo
O.
Şi eu vreau outta’ here. În noiembrie plec să mă înscriu la faculta şi să-mi caut cămin. Cred că peste 5 ani îmi doresc să fiu iar aici…
Apropo de vise, şi eu am visat aeroport azi noapte. Mai exact, Parcul Izvor se transformase într-un aeroport şi eu am avut onoarea de a ateriza cu primul avion…
Eu habar n-am :)
unde si cum vreau sa fiu: pe o plaja in spania, valencia sau barcelona, daca se poate, cu un suflet drag langa mine
unde cred ca o sa fiu: tot cam unde is si acuma, cu doctoratul terminat, cu carti si articole publicate, si cu un mare gol in suflet.
nu stiu, m-am trezit prost in dimineata asta.
@Doro: visele astea sunt frumoase :-) si sper intr-adevar sa poti studia altfel, in alt loc, si sa te simti implinita cand termini studiile. si daca vei dori sa revii, fa-o. Dar nu te simti obligata :)
@ionuca: well, in cazul tau nu e dramatic – si peste 5 ani o sa fii uimitor de tanara ;-)
@laurica: exceptand sentimentul din dimineata asta (jap jap) sper sa ne intalnim in barcelona :-)
xoxo
O.
Peste cinci ani? La Moscova, precum cele trei surori…
@Vania: Ioan, vad ca nu destabilizezi nicio statistica :P Si aici cine mai ramane? :D
xoxo
O.
Peste 5 ani vreau doar sa fiu mai fericit decat acum. Nu imi pasa unde voi fi atat timp cat voi fi fericit.
Eu sunt curioasa de ce avem fobia asta a inaintarii in varsta. De a trebui sa facem mereu tot mai mult to prove ourselves, nici un stiu cui. Eu deja bifez pe lista: faculta, master, job, work experience, friends (2-3, aia care conteaza si cu care pot povesti tot). Mai ramane THE ONE dar ala e deja life long search. Asa ca 90% sunt multumita de ce-am acum. Peste 5 ani, probabil Canada. Sunt extrem de incantata ca mi-am regasit motivatia. Saptamana asta o sa bag franceza cat sa compenseze cu luna de lene care tocmai a trecut.
XOXO
D.
@Spadez: e bine ca e asa usor.
@Daianara: Hmmm… eu n-am spus ca e o fobie, am spus doar ca la 37 de ani voi fi cu 5 ani mai aproape de moarte. Acum na, daca asta e scary, e partea a doua. N-o vad ca pe ceva scary (mi-e mai frica de caini decat de moarte) dar as vrea ca unele lucruri sa se intample. Si eu am exact acelasi sentiment, am bifat si eu cam toata lista ta (minus the one, dar nu e vina mea ca barbatii sunt porci). Peste 5 ani nu sunt convins ca voi fi in alta parte, dar daca voi fi este clar de ce. Sunt unele lucruri care nu se vor schimba niciodata aici, si stiu ca asta este, dar sunt alte lucruri care tin de demnitate pe care pur si simplu simt ca e la latitudinea mea daca le mai accept sau nu. Asta nu inseamna nici premeditare si nici planuri cincinale in cazul meu. Ci pur si simplu un nedorit test de rezistenta. La regimul de taxat egal cu drepturi mai putine.
Ah si luna de lene – trebuie sa fii fericita ca a durat doar o luna :P On peut quand-meme nous communiquer en francais si cela t’aide b-)
xoxo
O.
eu am 37 ani :-)))
@florin: fie, atunci 42. ce o sa faci la 42 si nu faci acum? cum iti imbunatatesti sansele la fericire?
O., nu ma refeream strict la tine. :D Multa lume in jurul meu se simte panicata de inaintatul in varsta. Cred ca, fara sa vreau, atribui starea asta de spirit tuturor discutiilor pe tema varstei. Et je t’ai compris, hehehe. Ça me ferai plaisir. :D
PS: Declaratia ca “barbatii sunt porci” venind de la un barbat mi-a facut ziua un pic mai buna. :))
Am spus eu ca e usor ? Sincer sper sa nu fie usor pentru ca atunci cand o sa ajung la 24 de ani sa simt cu atat mai din plin fericirea.
@Daianara: conteaza oricand pe mine pentru ‘barbatii sunt porci’ :P
@Spadez: desigur
xoxo
O.
Dar ca sa subscriu la atmosfera generala, nu m-ar deranja deloc deloc daca atunci cand as iesi din casa nu as mai auzi romana ci engleza sau germana.
nu stiu nu am raspuns mai e pana la 42 :-))
@Spadez: daca ar veni si cu civilizatiile lor, limbile astea, da, ar fi mai placute auzului.
@florin: e bine ca gasesti ca e de ras. eu nu :P
xoxo
O.
Vreau să fiu undeva unde încă nu-mi pot imagina că voi fi vreodată. Dar întrebarea nu e neapărat ”unde”, pentru că aș fi mulțumit să fiu tot aici, ci ”cum”, în speranța că se vor schimba unele lucruri de aici, lucruri pe care oricum le găsești mai mult sau mai puțin peste tot, și cu speranța că în 5 ani voi recupera la capitolul personal skills (că de la 17 încoace e tot un flatline). Mai e varianta întrebării ”cu cine”, dar la asta negura e mult prea groasă.
Aoleu, peste 5 ani o să am 27????
incep sa admir oamenii cu astfel de vise
unde vreau sa fiu la 21 de ani si o zi?cred ca mi-ar placea sa fiu intr-o cafenea din austria,cu decor de zapada stand de vorba cu scriitorul meu preferat criticandu-mi cartea..sau poate nu,dar vreau sa fiu multumita de mine ,nu conteaza unde..
@Cosmin: ai dreptate cu lucrurile pe care le gasesti mai mult sau mai putin peste tot :-) si vaaai cum sa te cred re: personal skills cand tu ai superputeri? :P si stai linisitit, 27 suna mult mai bine decat 37 oricum ai pune problema :)
@nutoataiarbaelafel: tu vei fi de-o tinerete de invidiat peste cinci ani. cafeneaua din austria promit s-o pozez, atat cat ma duce pe mine ochiul, si sa ti-o trimit preview saptamanile viitoare. sigur vei fi multumita de tine, sigur, sigur, sigur!
xoxo
O.
de ce sa faci planuri, de ce sa proiectezi niste teluri pentru “peste 5 ani”? mi se pare irosire de energie. mai bine te bucuri de prezent, de ce ai acum. eu refuz sa mai traiesc in viitor, nu e deloc amuzant.
o intrebare: ti-e frica de moarte?
@altemps: nu, cum spuneam si mai sus (in comentarii), mi-e mai frica de caini decat de moarte :-)
si nu cred ca planificarea fericirii se cheama tot strict si ideologic planificare.
O.
e fain sa nu-ti fie frica de moarte. mie mi-e frica de moartea lenta, care te chinuie, mi-e frica de boala, dar asta e alta discutie.
tot irosire de energie este. planific sa fiu fericita, sa fiu in continuare cu iubita mea, sa etc etc. cu ce ma ajuta? ma ajuta mai mult sa traiesc in prezent si sa fac ceva pentru aceasta dorinta a mea. ups, da, tot imi planific o dorinta. hai ca ma las pagubasa, nu-i de mine discutia :)
seara faina!
@altemps: draga mea, nu voiam sa fie o discutie filosofica. deloc-deloc.
si planificarea unei dorinte – well – nu sunt eu cel care sa evadeze din timp, zic… asa ca nu prea pot sa iti raspund la intrebarea ta.
si tie o seara frumoasa!
xoxo
O.
sper:)
cred ca te duce destul de bine globul ocular.
pam-pam
raspunsul meu era prea lung. asa ca l-am scris pe blog la mine… ;)
De cand sunt in alta parte traiesc o lunga siesta fara dorinti. Ma mai trezeste din cand in cand o senzatie de normalitate de departe, din nord, dar ma intorc pe partea cealalta si ma culc la loc, imi zic ca nu-mi las locul caldut si aproape sigur in care am ajuns.
Peste 5 ani sper sa am mai mult curaj. Sa vorbesc limbi care acum ma sperie.
(unde ai invatat olandeza?)