Io aştept cuminte să se facă verde la trecerea de pietoni. Nu sunt genul care trage un sprint când e roşu aşa că de cele mai multe ori dacă vreţi să mă vedeţi, sigur mă găsiţi la vreo intersecţie. Cu lume fugind în jurul meu (cel puţin aşa se vede de unde stau eu). În fine, când daţi la o parte straturile astea de oameni care se grăbesc (la job/sub roata unei maşini) mă puteţi vedea pe mine, de obicei schimbându-mi greutatea de pe un picior pe altul şi privind oriunde altundeva, numai la trecerea de pietoni nu. Counterul de pe iPhone spune că am petrecut anul acesta deja 840 ore (sau 12% din viaţă) ascultând muzică, deci există şanse să am intrauricularele bine înfipte în urechi. Şi ochelarii de soare roşii la care nu renunţ nici când e de ploaie, pentru că lumina este incredibil de puternică pentru mine cam în orice moment al zilei. So, cam aşa eram eu în dimineaţa asta la o oră pe care n-am de gând s-o menţionez.
De obicei mă simt singur la trecerea de pietoni. Un fel de singurătate penibilă în felul ei, care-mi aminteşte invariabil de episodul din SATC în care Charlotte merge la un fel de vindecare de grup şi o însoţeşte şi Carrie şi moderatoarea este o evanghelizantă kamikaze care o face pe Charlotte să plângă, iar Carrie îi ia apărarea şi spune că de fapt Charlotte chiar a încercat, dacă n-a încercat ea n-a încercat nimeni. În fine, şi eu, tot aşa, am încercat. Nu ştiu dacă episodul ăsta din SATC există într-adevăr sau l-am inventat eu, dar ştiu sigur că un quiz mă asigură de fiecare dată că sunt tot Charlotte.
Azi nu m-am simţit singur, totuşi. A fost mai întâi un neaşteptat ‘să-mi spui când te culci să te pup alea alea’, neaşteptat nu pentru că nu mă aşteptam, ci pentru că nu mă aştetam atunci. A fost zâmbetul cu numărul 100 venit de la cineva drag (întâmplarea a făcut să aflu de la cine e) şi ‘cel mai drăgălaş proiect online’ via newsletterul tabu.ro. A fost Beyoncé cu ‘Halo’ care mi-a inundat căştile şi pe care l-am cântat şi eu. E ciudat că melodia asta mushy mă face s-o cânt, dar tot nu o să dezvolt un ceva cu Beyoncé pentru că mi se pare de o feminitate castrantă. Fie, încă mai am fantezii că o să învăţ să fac pole dancing cu ‘Lose My Breath’. Au mai fost cafeaua tare bună de la Costa, visul lui Cosmin şi visul Ionucăi (hihihi). Şi faptul că azi mi-am dat seama că este absolut ok să trăieşti în lumea ta imaginară. Şi că ar trebui să existe un fel de ghid despre cum să-ţi extinzi viaţa imaginară peste cea reală până când proporţia se schimbă. Şi le mulţumesc tuturor celor care-mi fac viaţa imaginară mai confortabilă.
{ 18 comments… read them below or add one }
Hehe, trebuie sa stam impreuna la trecerile de pietoni. Tu cu castile in urechi, eu cu bicicleta langa mine. Sa-i lasam pe ceilalti sa se grabeasca. We don’t have to. We don’t want to. >:D<
Eu ma simt perfect la trecerea de pietoni. Ii vad pe cei de pe partea cealalta si pe cei involuntar opriti langa mine cum ma masoara. Si debordez de self confidence in momentele alea. >:) Cat despre viata imaginara, hell yeah. Nivelul meu de geekiness imi zice sa fac o copmaratie cu holospatiul din Star Trek. Dar noah, lumea intalnita on-line si apoi extinderea asta in real-life mi se pare cel mai bun exemplu.
PS: Ce inseamna feminitate castranta?
@ionuca: nu, nu prea ne grabim nicaieri >:D<
@Daianara: Stiu self confidence care se dezvolta in momentele alea. E comparabil cu starea pe care o descriam re: febra. :D Aaaah si holospatiu ;;) stii, eu nu am jucat niciodata vreun joc video si nici nu intentionez sa joc vreodata, dar inteleg la ce sunt bune (si masura in care sunt bune). Adica ma gandesc daca voi vrea vreodata sa experimentez ceva de genul jocurilor video o sa le caut versiunea in viata reala, gen bungee jumping si parasutism si paintball si orice suna thrilling pe piata de entertainment pentru copii captivi in corpuri de adulti. In fine, asta e o problema a mea personala, si nu, nu vreau sa mi-o rezolv :P In ceea ce priveste P.S.-ul, poi, avand in vedere conditia mea limitata de persoana gay ai spune ca feminitate castranta inseamna orice forma de feminitate, dar ei bine, nu asta este raspunsul corect, ci feminitatea aia trasa de par. Cand cineva lipeste eticheta pe el/ea cu fiecare gest. Cam asta vad eu la dra. Beyonce. Uite, comparativ, Shakira e mai putin castranta (apropo, mai auzi La Loba in background? :P) pentru ca stie sa fie si toanta si indecisa si sa se imbrace naspa in public. Ori Beyonce nu stie. E din rasa aia (si asta nu e un comentariu rasial) de femei care sunt sub vizor 24/7 si orice fac trebuie sa fie de o gratie si o disciplina interioara care te fac sa te dai cu capul de pereti. Ma rog, astea sunt fanteziile mele cu Beyonce, nu trebuie sa le dai atentie. Dar cred ca daca stiu versurile la Halo si nu mi-e frica sa le folosesc la trecerea de pietoni e de bine. :P
xoxo
O.
Heh, eu, pe de alta parte, am jucat sute de jocuri video. Pentru ca nu era ceva “pentru fete” and that pissed me off. And I got much better than guys at it. Si n-as schimba experienta asta pentru nimic in lume. :D Cat despre Beyonce, inteleg ca zici ca-i inuman de perfecta in tot ce face. Well, noi cu ale noastre si d-ra sa furnizeze doar muzica si atat.
Y sobre la Loba…pues ahora no, pero todavía la tengo en mi iPod. :P
Da, exact cum banuiam, Charlotte sunt si eu si e normal de vreme ce l-as alege dintre toti pe Harry :D
Trecerile de pietoni sunt in general un mediu propice singurătății, poate si din cauza spiritului de competiție ridicat acolo, la care eu cedez complet si mă dau într-un colț de unde privesc liniștit la orice altceva numai la oameni sau masini nu.
Jocurile acelea de oameni mari, care’s de fapt copii costumati, de care zici tu cred că sunt doar atât, niste forme de entertainement foarte reale disponibile oricui. Eu as merge pe varianta de asemănare cu jocurile video a acelor ARG care, desi nu se întâlnesc pe la noi, la mine în căpșor sunt foarte prezente și îmi oferă countless hours of fun. De la ele la holospatiu e doar un pârleaz în care de obicei te așteaptă cel mai drag personaj cinematografic sau literar și trebuie doar să îi întinzi mână. În plus, ce holospațiu e mai palpabil decât muzica?
Am uitat să îți zic de masajul pe care ți-l făceam la umeri, erai foarte încordat și oricum nu ai stat prea mult, erai grăbit spre miile de lucruri pe care le aveai trecute în agendă. Data viitoare să îmi acorzi mai mult timp, da?
Draga Octavian, nesfarsit gand bun si zambete nemasurate ! Promit sa ajung si la posta of of of. Avem multe multe treburi, de exemplu, azi am spart un Zid si am pus in loc o Usa. Nu s-a facut prea mult praf, nu pe cat ma asteptam eu. Oricum, mai totul era sigilat cu scotch. Scara metalica va fi taiata in trei si rotita cu 90 de grade, ca sa nu dam cu capul de ea cand vom intra in dormitor, pe noua usa, pe langa camera lui K, de acum decomandata. Si, clar, in calitate de Fecioara, conform zodiacului rautacios, functionez cel mai bine ca “aranjator de dulapuri” & caetera. Scuze ca am vorbit numai despre mine, I needed it :)) Sunt franta si fericita, franta de fericire :))
:)
si pana la urma s-a casatorit, nu (ma refer la Charlotte)?
@Daianara: banuiam eu ca n-ai abandonat-o. Trebuie sa renunosc ca m-a calcat pe sistem cand am auzit-o prima oara, dar mi-am reprimat reactia de a-stat-patru-ani-sa-creeze-o-nimica-toata pentru ca asa sunt eu judgmental si am mai ascultat-o de cateva ori pana the little twitches and shakes pe care le simteam cand ascultam melodia nu au mai fost reprimate, nici pe strada. a vida me ha dado un hambre voráz y tu apenas me das caramelos – haha!
@Cosmin: ***disclaimer*** este vorba de un vis. :P Sunt de acord ca muzica e cel mai bun holospatiu. Am un numar considerabil de ore de auditii cu care sa-mi apar parerea :X
@bunnylang: multumesc de vizita, draga mea si ma bucur nespus ca esti fericita. Si eu am o perioada in care lucrurile astea casnice si marunte ma bucura tare, tare mult. Ma bate chiar gandul sa scriu despre bucuriile casnice. Poate chiar ar trebui, ca oricum au un nume destul de ponegrit. :*
@nutoataiarbaelafel: :) back to you
@Annamari: mdaps, dar e un film!!!!! :P
xoxo
O.
:)
@alex: asta e un moment de-ala, Aaaaaalex, viata e frumoaaaaasa! :)
xoxo
O.
me, Charlotte? n-aş fi zis, dar iată!
Lumea imaginara (virtualul) face parte intr-un fel din real …
@vvritz: io zic sa nu ne plangem. au quizurile astea un talent sa scoata din noi ce nici noi nu credeam :P
@-X-: daca zici tu … eu nu m-as fi gandit la asta.
xoxo
O.
Nici eu traversez. Privesc oamenii care alearga, soferii care injura. In timpan curge o piesa, ceva… nu ma simt singura, decat rareori… la semafor
Am impresia ca fac parte din cealalta tabara, a soferilor, dar a celor care sunt atenti la oamenii de pe strada. Si vreau sa te felicit, esti pietonul ideal. In fiecare zi cand conduc spre Baneasa, stau cu inima cat un purice sa nu cumva sa dau peste cate un pieton care trece pe rosu sau imi sare brusc in fata in locuri nesemnalizate. Din teama asta, de multe ori prefer sa merg cu taxiul. Iar in taxi poti sa visezi linistit, lucru nepermis cand esti tu la volan!
@LoRE: multumesc mult, ma simt mai sigur ca pieton stiind ca tu conduci asa :P dar cred ca si tie iti dau de furca ceilalti soferi imprudenti. Nu e ca si cum traficul din Bucuresti e cel mai sigur loc de pe planeta, mai avem de muncit la asta :)
O.
ma gandeam si eu la un moment dat daca e fair sa trec sau nu, chiar daca ma grabesc. Pentru ca as incarca regululile daca as trece. Si apoi ma gandeam, stand la trecerea de pietoni si asteptand, daca e ok vreodata sa incalci regulile care tie ti se par rezonabile, doar pentru ca te grabesti…
{ 1 trackback }