Fără nicio legătură cu titlul sau conținutul postului, săptămâna trecută mă invita o domnișoară pe Twitter la un eveniment (mă invita miercuri la un eveniment care avea loc miercuri) folosind expresia 'ești în target'. Io nu sunt în target pentru nimic, mă aștept să fie campaniile personalizate pentru mine. Ca să-mi susciți un minim interes trebuie să-mi cunoști IQ-ul, educația, statutul profesional și finanțele și timpul și să-ți dai seama dacă ai sau nu despre ce să-mi vorbești. După ce am răsfoit (sau cum se spune browse în română) proiectul respectiv, mi-am dat seama clar că nu aveam ce căuta acolo, și asta i-am și spus domnișoarei. Eu apreciez entuziasmul, dar PR-ul unui eveniment nu înseamnă numai entuziasm. Nu dau numele evenimentului, pentru că e intro și oricum nu cred în el nici cât să-i fac reclamă negativă și nici nu sunt sigur de pe ce poziție îmi scria domnișoara respectivă.
Evenimentul-campanie despre care vreau să scriu este unul la care am fost invitat de trei ori în ultimele 24 ore. Conținutul minimal (altul nu există) îl puteți găsi aici și sincer mi-e puțin jenă de cititorii mei de ce vor citi acolo. Dar până la urmă ultimul lucru virgin pe care ni-l mai putem apăra nu sunt urechile sau ochii, așa că trec peste pudoarea voită a blogului cu amendamentul că sper să nu mai am ocazia să atentez la ea în viitor.
Pe scurt: am fost invitat pe Facebook, am refuzat, am motivat refuzul (pe undeva trăiam halucinația că feedbackul inclusiv negativ este constructiv), mi-a fost șters mesajul.
Motivația a fost într-un mesaj personal, al cărui conținut nu-l voi reda (pentru că am un cititor care are păreri foarte clare despre asta). Ceea ce am de gând să fac totuși, o să analizez comunicarea spre mine a evenimentului și felul în care m-a scârbit (nu găsesc alt cuvânt în dicționarul propriu care să exprime ce-am simțit în scurta desfășurare a faptelor). Sunt convins, de altfel, că evenimentul-campanie a fost comunicat perfect către ceilalți recipienți și numai în cazul meu s-a greșit. Fără să schimb subiectul, iată cinci reguli de ratare a unei campanii:
1. Nu monitoriza lista de recipienți ai mesajului epocal pe care-l porți. În momentul în care oricum oamenii pe care îi ai tu în target brut sunt puțini, asigură-te că primesc cât mai multe invitații în aceeași zi. Motivează asta ca și caracter viral. Eu credeam că viralul de succes este cel studiat, care ține cont de sursă și țintă, fără să producă suprapuneri inutile și supărătoare. Asigură-te totodată că faci asta fix în ziua în care recipientul tău se plânge de nenumăratele invitații la alte evenimente.
2. Jignește inteligența recipienților tăi. Asigură-te că îi expui la un limbaj vulgar și neavenit. Mai mult, asigură-te că-i expui la o traducere proastă (engleză>română și română>engleză, sau sunt singurul care găsește că 'homophobia sucks and not in a good way' este un act demn de Google Translate).
3. Bazează-te pe faptul că n-am purtat degeaba uniformă la școală: suntem toți la fel. În consecință: suntem toți gay și trebuie să îmbrățișăm toate lucrurile gay (pentru că nu, suntem gay!). Ei bine, nu. Îmi iau dreptul de a fi gay așa cum înțeleg eu și cum pot eu, și dacă asta înseamnă vreodată intersectarea cu vreo asociație sau vreun eveniment, bine, dacă nu, nu. Primul semn de normalitate pe care îl poate da cineva este să nu fie un yes man astral. Să-mi ceri să fiu ca toată lumea este același lucru cu a-mi cere să nu spun că nu ai bilet RATB sau că ai luat un snack în supermarket (apropo, știți ce mulți oameni fac asta? n-o să credeți).
4. Asigură-te că disprețuiești disprețul altora. Sunt convins că există un hate speech puternic și chiar mai viral decât propunerea asta de campanie, dar e ceva în politica mea care-mi spune că ura nu se tratează cu ură. Că n-avem nevoie de măscărici (îmi cer scuze față de video aficionados, dar pentru homofobi n-o să fiți mai mult decât niște măscărici) pentru a contracara homofobia, ci de destule exemple pozitive și de bun simț care să se integreze în loc să se ascundă. Dacă nu e penru homofobi și e pentru mine, știu și singur să-mi selectez entertainmentul, mulțumesc. Evident, există și guerilla gay politics care spune să-i dăm cu dinții de bordură pe homofobi, dar revin, ura tratată cu ură este pe termen lung o investiție proastă.
5. Într-un final, arată-mi cât de important eram pentru campania ta. Dacă-ți atrag atenția că are un conținut dubios și că strategia de promovare șchioapătă, șterge-mi feedbackul și spune-mi că există cauze mărețe la care trebuie să te supui. Sunt convins că există, dar asta nu e una dintre ele.
M-am uitat din nou la unul din videourile făcute în străinătate. Pentru mulți asta e un atu și un antecendent atotjustficator, pentru mine n-o să fie niciodată. Și am văzut 150+ persoane într-un video. Eu nu cunosc atâtea persoane out dispuse să-și împrumute imaginea unei cauze. Dacă totuși există, aș vrea să le văd și fiind mândre în fiecare zi și schimbând limitele de înțelegere ale minim unei persoane fără să-i spună 'hai sictir!'.
{ 13 comments… read them below or add one }
eu ma bucur cand vad ceva nou in reader, dar acum mi-am pierdut timpul. si nu-i vina ta, desi mai bine dadeai linkul pe twitter si scriai doar despre campanie.
asa n-as mai fi intrat pe un site de pe care am iesit. mecanic. a trebuit sa intru din nou ca sa ies voluntar si dezinteresat.
ca sa zic totusi ceva… ma incearca niste ganduri vecine cu “m-as face homofob din nou” doar ca sa pot da o replica la site
salut – voiam doar sa-ti spun ca imi place cum ai pus problema si ca ai dreptate in 99% din ceea ce spui. imi pare rau ca azi ne simtim atat de dumnezei datorita unui cablu de internet si inainte sa lansam o campanie nu ne mai gandim la ce implica ea. cat despre stergerea mesajelor, am o rugaminte rautacioasa – in acelasi stil al trimitatorului, in cazul in care indrazneste – asta e cuvantul – sa lase aici vreun comentariu – te rog sa il stergi.
Acel 1% cu care nu stiu daca ai dreptate sau nu este ca ok, campania respectiva, pe care am vazut-o cred ca in martie sau poate chiar mai tarziu, mi s-a parut chiar ok. Nu stiu de ce restul tarilor nu s-au gandit sa le traduca. Poate pentru ca n-avea sens? Dar in Romania si in limba romana este o mascarada inutila. Care imi inchipui ca inghite si un buget si e opera unor minti luminate (cat de luminate pot fi mintile care au creat jegul ala de htm kitchos).
Cam asta aveam de spus. Nu te citeam pana acum, un RT pe Twitter mi te-a adus in cale, dar bine a facut.
Cu respect, Paul.
@botesteanu: vaaai… si tu erai din aia convertiti :P glumesc acum, stiu ca nu e cale de intoarcere, asta in cazul in care ai fost intr-adevar vreodata homofob, ceea ce mie mi-e greu sa cred. dar in fine, da, imi pare rau ca a trebuit sa scriu despre asta.
@Paul – sistemul meu de comment count inseamna c-a luat-o razna – vad ca totusi esti la comentariul #2 :-) investighez si revin cu 1 raspuns.
Si eu sunt de acord cu ce spui, mai putin cu cenzurarea comentariilor. Daca ‘indrazneste’ sa comenteze cum spui tu (desi eu as spune ca-si pierde timpul, intrucat sunt convins ca proiectul are o audienta mai vasta decat umilul meu blog si minima sifonare de imagine produsa e o pierdere minima pe langa amploarea pe care o va lua proiectul) nu o sa ii sterg comentariul, dar o sa il arat cu degetul (putina morala trebuie sa existe in povestea asta, nu?)
Si eu tot in martie cred ca am vazut proiectul, si ai dreptate, n-a chinuit pe nimeni talentul literar sa traduca. Am un prieten care as vrea sa fie prietenul tuturor care spune ca romana vulgara este chiar vulgara (si intr-un fel are dreptate, pentru ca nu avem exercitiul hop-top din registru in registru incat sa ne permitem un diplomatic hai sictir!). Asadar, da, cu traducerea ai dreptate. Cat despre site, hm, nu stiu, eu sunt challenged vizual, si simtul meu estetic e contestat, asadar nu o sa spun nimic. Doar ca nu m-a atras, dar nu e nici primul si cu siguranta nici ultimul.
xoxo
O.
E doar o alta demonstratie de cum intelegem noi sa adaptam ceva ce a iesit bine intr-un alt cntext social si cultural. De fapt, chiar aici vine problema, ca nu au adaptat nimic, au romanizat pur si simplu. Un pas important in a rata o campanie este sa crezi ca singura idee care ti-a trecut prin minte e cea mai buna si sa fii absolut sigu ca toata lumea gandeste la fel ca tine.
Ba mai mult, sa crezi ca toata lumea are acelasi filru prin care trece injuraturile, si ca tot romanul se numeste Costica si adora sa scuipe daca a fost impins.
Si eu ador sa vad in Madrid oamenii care se aseaza pe iarba sa manance sau sa bea o clarita, dar asta nu inseamna ca o sa lansez campania “Coae, hai sa facem reuniuni in Cismigiu, uite poze cu spaniolii astia ce se mai distreaza.” Ha, ha, estoy embarasada, si cultura mea despre ei s-a oprit aici.
Nu mi-as dori sa se intample mai rar lucruri de acest gen. Vreau doar sa ni se implanteze un cip care sa genereze un nou simt: Simtul Penibilului.
@Magda: well, n-o sa ma simt vinovat ca nu gandesc la fel. Si ai dreptate cu statul pe iarba, poate tocmai pentru ca nu s-a chinuit nimeni cand s-a gandit sa-l popularizeze sa scoata maxime gen ‘suntem asa de neinteresati/atat de plictisiti si derutati’ cand nu l-a lasat cineva sa stea pe iarba. Pe de alta parte nici eu nu inteleg de ce sunt asa recalcitrant cand vine vorba de you’re-gay-so-you’re-going-to-take-gay-bullshit. Stiu ca am vazut ca se poate si fara, dar se prea poate sa nu fiu cel mai bun filtru al experientelor mele. Dar uneori ajuta sa fii.
xoxo
O.
Nu mi-a plăcut filmul ăla din momentul în care l-am văzut (= de acord total cu punctul 4 din listă).
apoi cine-a facut campania asta n-avea toti boii acasa, dar un studiu inainte nu puteau sa faca si ei sa stie pe cati oameni s-ar putea baza? mie nu-mi plac chestiile astea produse intr-un birou si apoi aruncate in public pentru ca n-au cum sa fie realiste. oamenii care lucreaza impreuna au tendinta sa se complaca unul in prezenta altuia pentru ca nu e asa, asta e, lucram impreuna. in fine. n-am auzit niciun prieten sa fi fost intrebat de campania asta si daca eu n-am prieteni atunci cine?!? am si intrebat azi cativa, nimeni nu stia macar de campanie, dar sa fi fost intrebati inainte. ma rog, am eu frustrarile mele despre cum comunicam la locul de munca, sunt strict personale, n-ar trebui sa le extind asupra unui caz asa … aparte. dar sincer acum, tot pe aceiasi prieteni (10 la numar) i-am intrebat daca ar participa la proiect si raspunsul a fost un sincer NU. Cred ca asta era informatia relevanta pe care voiam s-o transmit prin comentariul asta.
@evanb: ma bucur ca esti de acord – si numai cu punctul 4.
@definitia (fost definitia barbatului): felicitari pentru schimbarea numelui. si (tot in paranteza) multumesc pentru mail :P eu nu stiu cine si ce animale tine in casa, fiecare cu kink-ul lui. ce stiu este ca nici eu nu cunosc persoane care sa participe la campania asta. si cred ca asta e suficient. prietenii si cunoscutii mei inca au simtul penibilului despre care vorbea Magda :-)
xoxo
O.
În plus: ”Hai sictir”? Campania asta e sortită vulgarității și ostentativului încă din titlu. Și cam astea sunt două din principalele lucruri pe care restul populației le urăște la homosexuali. Dar până la urmă e la latitudinea fiecăruia, că doar îmi dau și eu cu părerea iar mie nu-mi place să răspund cu aceeași monedă. Numai nu-mi cere să te susțin făcând abstracție de ceea ce cred eu. Și ce e cu ștergerea mesajului? Apăi tot noi, cei care promovăm diversitatea, nu acceptăm critică? Jenant, zău așa.
@Cosmin: si eu sunt convins ca se poate fara ‘hai sictir!’. De fapt, daca stau si ma gandesc, in situatiile rare cand ajung sa zic asta se intampla (i) din plictiseala, (ii) cand n-am argumente, (iii) cand nu am rabdare cu un interlocutor. Cum totusi e vorba (desi nu stiu de ce) despre o opozitie homoalianta-homofobi, sa nu mai ai rabdare, sa nu mai ai argumente sau sa te plictisesti cred ca e daunator. Io cand ma simt asa imi iau vacanta. Uite, de exemplu, acum urmeaza o vacanta. De la toate chestiile retrograde care-mi sunt bagata in ochi fara nicio justificare. Eh.
xoxo
O.
foarte interesant! si comentariile! si eu am primit o invitatie din asta dar inca mai am unele nelamuriri, cu toate ca multe comentarii de aici sunt de ajutor. dar totusi: pentru cine era de fapt targetata campania asta? cine a organizat initiativa? what is total gay? mmm stiu ca in Ungaria a fost initiativa unor actori de la Kretakor (o companie foarte activa social si trendy din Budapesta) si a iscat multe dezbateri in presa, au fost emisiuni intregi dedicate clipului respectiv. queer activists & allies au primit foarte bine gestul celor de la kretakor. lansarea pe youtube era legata de pride si de atacul mult-asteptat al extremei drepte. in UK stiu ca a fost o reactie la BNP si la ceva declaratii homofobe din partea lor. asa ca intreb si eu: la ce reactioneaza clipul romanesc? si cine ar fi participantii? si chiar nu inteleg de ce trebuia tradus totul…poate chiar se adreseaza unor oameni care nu vorbesc engleza, gusta un design de anii 90, folosesc “hai sictir” si nu sunt implicati in queer activism: prima mea idee ar fi universul OTV (desi am inteles ca si-au schimbat designul..), cred ca ar fi genial sa ii vezi pe DDiaconescu si Oana Zavoranu lip-synced pe Lily Allen in prime-time
In locul tau sa fi fost mi-ar fi sarit mustarul, sarea si piperul.
Pentru ca modul in care au construit ei site-ul pun in pericol o chestie fundamentala pe care o incerca proiectului tau (vostru). Si anume inclusivitatea.
Nu numai ca site-ul cu pricina m-a facut sa ma simt ca nu apartin, pentru ca eu nu sunt…(ceea ce e oarecum ok, pentru ca nu apartin nici grupului de cimpoieri locali , si nici nu intentionez) , dar mesajul s-a receptionat si ca “nu e treaba ta, hai sictir de aici” – asa ca am iesit automat…
@Mihai: Multumesc mult de mesaj – chiar ma intrebam despre campania din Ungaria si ma gandeam ca tu in mod clar ai sti mai multe, uite ca dorinta mi-a fost indeplinita :P Asa ca sper ca exchange-ul de informatii a fost echitabil. Tadam. Si multumesc si de ultima imagine, m-ai pus pe ganduri, eu o sa ma intreb acum cum ar gestiona Almodovar povestea asta, pentru ca e un subiect mult mai pozitiv si mai usor de gestionat, evident, daca stii despre ce vorbesti. Ar fi frumos sa stie toata lumea despre ce vorbeste.
@Ana: draga mea, o prietena din UK care m-a intrebat despre proiect si pe care am indrumat-o sa ceara info in alta parte, gen la initiatorii campaniei (dar nu s-a descurcat sa gaseasca info pe site) a tinut sa-mi spuna ca ‘fuck you’ din melodie e spus inclusiv duios si e o forma de respingere inclusiv draguta, dar ca ‘hai sictir’ duios nu exista. Tind sa cred ca are dreptate. N-am incercat sa cant melodia cu versurile in romana, ca sunt silabe in plus. Dar mi-am amintit de versiunea in spaniola la ‘I Will Survive’ care se cheama ‘Que Viejo Soy’ si care prima data cand am auzit-o am vrut sa arunc cu ceva in persoana care o canta. Nu pentru ca ar insemna cine stie ce ‘I Will Survive’ pentru mine. Imi pare rau ca te-ai simtit left out. Esti una din putinele persoane care n-ar trebui sa experimenteze cu sentimentul asta.
xoxo
O.
{ 1 trackback }