(* din The Passion)
În septembrie am încercat să recitesc toate cărțile lui Jeanette Winterson. Mi-a luat un pic mai mult de o lună, dar am reușit.
Prima mea întâlnire cu Jeanette Winterson a fost în toamna mohorâtă din 1997. Acum, când mă gândesc la clipa în care am ridicat cartea de pe raft și m-am îndreptat spre counterul unde se făceau împrumuturile la bibliotecă, mă gândesc că n-aveam de unde să știu că urma o perioadă de 12 ani în care Jeanette Winterson avea să devină parte din viața mea cotidiană. N-aveam de unde să știu ce urma să găsesc în ‘Oranges Are Not the Only Fruit’, cu atât mai mult cu cât alesesem cartea din plictiseală și pentru că eram în perioada în care citeam cărți cu titluri interesante (‘The Trick is to Keep Breathing’ e alt exemplu care îmi vine în minte acum). Ce știu foarte bine de atunci este că niciodată nu o să mă opresc să fac ceva atunci când singura motivație e plictiseala.
Îmi amintesc că în momentul în care am luat cartea, am băgat-o în geantă și am părăsit biblioteca (unde mă duceam foarte des din motive de bibliotecar foarte sexy — uite încă un incentive pentru lectură care nu trebuie niciodată descalificat) și m-am pierdut printre umbrelele care răsăreau prin întuneric din toate părțile, mi-am zis că singura mea șansă de supraviețuire este să ajung acasă înainte de potop și să mă bag în pat cu cartea asta și eventual să dureze destul de mult lectura ei încât să treacă furtuna. N-aveam de unde să știu atunci nici de potopul din ‘Boating for Beginners’ și nici de farul din ‘Lighthousekeeping’, mai erau câțiva ani în care Jeanette Winterson avea să stea cuminte pe scaunul meu de la birou păzindu-mi lectura, dând din cap și încuviințând fiecare act dificil de lectură, fiecare durere pe care o recunoșteam în cuvintele ei, dar și fiecare bucurie pe care mi-o aminteam datorită ei. Pentru că Jeanette Winterson nu vorbește despre nimic fantasmagoric, ci doar despre noi. Despre mine, unul, sigur vorbește, și-i mulțumesc că-mi pune la dispoziție cuvintele de care aveam nevoie să înțeleg ce mi se întâmplă.
Prezenței ei spectrale în cameră lângă mine i s-a alăturat la un moment dat vocea. Am deschis radioul într-o seară și vorbea la BBC. Nu-mi amintesc ce vorbea, pentru că nu eram atent la cuvinte, ci doar la vocale și consoane, prin hățișul cărora încercam să o recunosc pe cea care mi-a spus ‘ai încredere în mine, ce-ți spun sunt povești’. Îmi amintesc că a spus ceva de genul că ea nu este o lesbiană care scrie cărți, ci o scriitoare care iubește femei și m-am gândit atunci că nici eu nu sunt un homosexual care citește cărți, ci un cititor care iubește bărbați, ceea ce face o enormă diferență, așa că i-am dat dreptate, am deschis ‘Sexing the Cherry’ și am încercat să recitesc în timp ce vocea ei continua să vorbească la radio, și atunci s-a întâmplat să încep să citesc cu vocea ei în minte, lucru care continuă și azi. Vocea ei care sună militant când spune în ‘Art & Lies’ că ‘după pierderea identității, cea mai mare teroare modernă o reprezintă pierderea sexualității, sau cum n–a spus Descartes: “mă fut deci exist“‘, sau care sună la fel ca Emma Thompson în ‘Wit’ când spune în ‘Lighthousekeeping’ că ‘narațiunea continuă a existenței e o minciună. Nu există nicio narațiune continuă, există doar momente luminate, iar restul este întuneric.’
Apoi au mai trecut niște ani, nu mulți, și te-am așteptat pe un pod. Întâmplător, așa cum totul este întâmplător în viața mea, m-am sprijinit de balustradă și am deschis cartea. Tu nu mai veneai și în timpul în care te așteptasem am avut timp să uit și ce citeam. Am deschis deci cartea și am citit: ‘Un pod este un punct de întâlnire, … o posibilitate, o metaforă’.
{ 15 comments… read them below or add one }
vaaai, ce post minunat! il asteptam cu infrigurare… da, asa simt si eu, ca vorbeste despre mine, despre noi intr-un fel atat de natural incat nu poti sa nu fii cucerit. si sunt atatea asemanari cu povesti pe care le-am trait incat uneori am impresia ca-i citesc randurile ca pe un jural in care-am mai scris si eu…
multumesc :*
@nada: draga mea prietena minunata si necunoscuta. trebuie sa recunosc ca postul asta l-am scris in mare parte pentru tine. mai exista si partea #2 si partea #3 gata scrise si programate pentru saptamana viitoare. din nefericire pentru mediul inconjurator, alea sunt daunatoare si jignitoare, dar de Jeanette numai de bine. sunt convins ca a avea un cult pentru o scriitoare (nu stiu de ce m-as chinui sa folosesc genul masculin aici) e o mare virtute, dar eu sunt la capitolul uber-virtuti cu ce simt eu pentru Jeanette. si spune-mi, cum s-a manifestat prima oara? *intinde microfonul*
xoxo
O.
vaaai, iti multumesc din suflet :)
auzisem de ea si i-am cautat cartile prin niste anticariate la londra. in casa unde am stat acolo o saptamana am dat peste “sexing the cherry”, iar in anticariat am gasit “the passion”. deci s-a manifestat pasional, in principal pe plaja la 2 mai… m-a luat pe sus, prin surprindere, prin invaluire si i-am savurat fiecare cuvant. am insemnat o gramada de pasaje, pe care le tot recitesc si-am inceput sa le scriu si pe blog.
“somewhere between fear and sex passion is.
passion is not so much an emotion as a destiny. what choice have i in the face of this wind but to put up sails and rest my oars?”
a urmat “sexing the cherry” si va urma “oranges are not the only fruit”.
voi citi cu placere posturile care urmeaza.
iti multumesc inca o data. sunt convinsa ca nu sunt singura care se bucura :)
Când mă fac mare vreau să mă fac Joacadeamine și, printre altele, să ung suflețelele cititorilor cu metafore.
Nu stiu cum se face ca nu mai poposisem pe blogul asta pana acum, se pare ca e descoperirea zilei. Postul asta care mi-a sarit asa frumos in ochi si m-a facut un pic si mai Jeanette Winterson-curious de cat eram. Nu i-am citit decat trei carti pana acum, pe prima (Gut Symmetries) n-am suferit-o, apoi au urmat Oranges Are Not the Only Fruit si The Passion si asa am ajuns sa o indragesc foarte tare. Tre sa vad ce-i si cu Sexing the Cherry, Lighthousekeeping, Written on the Body… poate o sa citesc una din ele pana cand scrii partea a doua. :)
@nada: intotdeauna descoperirea lui Jeanette cred ca are ceva tulburator. ma bucur ca ai descoperit-o la Londra, parca e mai oportun decat in alte parti ale globului. si da, e o lectura tocmai buna de plaja, mirosul marii si Jeanette sunt surori de cruce.8-> Si ma bucur ca ai descoperit-o via ‘The Passion’, e probabil cartea cu care as recomanda si eu sa inceapa experienta Jeanette Winterson. Abia astept sa-mi mai spui ce-ai citit, pentru ca ma simt mai putin singur asa :*
@Cosmin: puiule, dar tu esti deja mare si ungi sufletelele cititorilor cu metafore b-)
@meropi: pai atunci bine-ai venit, hei ho. ma bucur ca ti-ai deschis apetitul de Jeanette cu ‘The Passion’ si cu ‘Oranges are not the only fruit’, si da, ‘Written on the Body’ sau ‘Sexing the Cherry’ sunt o idee buna de continuare a experientei JW. spor la citit atunci! :-)
xoxo
O.
aaa, dar nu esti singur niciodata, iti garantez :*
Cum se leaga toate lucrurile. :) Am aflat de jeanette de la un prieten care, dupa ce mi-a citit blogul, mi-a spus ca trebuie s-o citesc neaparat. Si la scurt timp dupa, gasesc peste tot in jur people who love this beautiful woman. Cat despre “wintersonizatul” meu :), chestia faina e ca nici nu apucasem sa o citesc inca, atunci cand am scris. Dar cred ca m-a invaluit energia ei inca dinainte sa dau la o parte coperta cu portocale.
@nada: asa da! :*
@oanamarrria: ihim, se leaga foarte frumos. desigur ca si eu m-am gandit la Winterson cand ti-am descoperit blogul (si ce bucurie a fost cand l-am descoperit!), dar eu nu fac comparatii de-astea pentru ca nu stiu pe cine pun in dezavantaj, asa sunt eu, mai refractar la a cataloga oamenii dupa experienta mea a lumii si altor oameni, prefer sa cred ca sunt chiar ei si sa ma bucur de asta 8->
xoxo
O.
asa e, darling, ai ghicit! eu sunt chiar eu. :) te poti bucura de asta. :*
daaa, stiam de autoare tot de pe un blog. n-am citit nimic scris de ea dar e pe lista mea de carti-de-care-trebuie-sa-fac-rost. ce vroiam sa zic insa e ca mi-a placut foarte mult postarea. m-am simtit solidara cu multe lucruri despre care vorbesti aici.
@oanamarrria: ihim, ma bucur teribil (nicio ironie pe-aici) :X
@literelibere: ma bucur ca vrei s-o cunosti pe Winterson, sunt convins ca si ea vrea sa te cunoasca pe tine :-) Cartile ei sunt asa primitoare si speciale incat nu cred ca se poate simti cineva exclus din lectura lor. More, after the jump :)
xoxo
O.
imi zici si mie ce biblioteca era cu atata winterson? chiar astept raspunsul.
winterson descoperit la plezneala. adica era si inca mai este la humanitas oferta aceea cu platesti 2, cumperi 3 si nu stiu ce mi-a venit si am luat doar femei atunci.
nici macar o clipa nu m-am gandit ca tipa e lesbi. nu stiu de ce, dar acest lucru … nu mi-a trecut prin minte. acum , daca tot am descoperit ca uite poate creea si pasiuni si oh, cat de frumos ati scris … gata, astept numele bibliotecii ( as putea da si variante de raspuns, dar nu, astept cuminte)
dau si link spre ce am scris eu despre cartea aceea, recunosc cu umilinta ca doar una pana acum, dar e asa …la un post din urma al tau si nu e reclama, doar ca uite am scris si eu, si intelegi tu ( sper). nu te astepta la prea multe:
http://noromanceforyou.blogspot.com/2009/07/pasiunea.html
@ana-maria: pai biblioteca era una si singura, din vremea aia, si anume the british council. si nu era o biblioteca intesata de jeanette winterson, aveau inainte de 2000 doar ‘oranges…’, ‘the passion’ si ‘sexing the cherry’. apoi restul au venit din calatorii, fiecare calatorie din care m-am intors cu un winterson a fost ‘cea mai reusita’ pana la momentul respectiv. deh, asa e cand preferi cartile si nu oamenii, corect? :P
nu reusesc sa deschid linkul acum pe telefon, dar cand revin in Bucuresti il voi deschide si voi citi cu mare drag. si nu-ti face griji, orice vrei sa impartasesti la mine pe pagina, esti binevenita. inclusiv gogosi cu ciocolata :X
xoxo
O.
Cate amintiri mi-a trezit post-ul asta… Multumesc!
Tocmai am inceput recitirea tuturor cartilor, si, desi am descoperit-o prin Written, acum vreo 10 ani, acum ma ocup cu Oranges… si da, mi-e tare greu sa o aleg pe cea care imi place cel mai mult :)
{ 2 trackbacks }