Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te!
Previous post: Viaţa de raft a jucăriilor sexuale
Next post: De ce nu e bine să uiți valsul cu Bashir
|
|
|
|
|
|
|
|
Acesta este un blog personal. | Foloseste platforma Wordpress si multe alte lucruri complicate. | Fontul din titlul site-ului si favicon se numeste Clementine Sketch si a fost dezvoltat de Teagan White. | Textele nu pot fi preluate fara acordul scris al autorului. | © 2008-2012 Joacadeamine |
{ 13 comments… read them below or add one }
… si avem nevoie unii de altii ca sa putem ajunge la cer.
Si ce fara aripi ma simt… La momentul acesta, nu am nici macar una… Cineva mi le-a taiat.
ce frumooooosssss :*
eram convinsa ca asa e :)
Cred ca are legatura cu expresia “a prinde aripi”, fluturasi in stomac, porumbei… :)
@all: are legatura cu un vis, cu oameni (nu ingeri) cu o singura aripa, treaz, am incercat sa vad cam pe unde se afla personajele astea cu o singura aripa si am dat de citat si imagine.
@Xelomon: sau sa putem cobori pe pamant, nu? :-)
@Alina: cresc repede inapoi, promit
@nada: hehe, sigur, e bine ca stim asta acum
@scrumbie: busted! *blush*
xoxo
O.
idee de baza aici e dependenta de alti oameni. de alte aripi, mai exact.
@Xelomon: mie chiar imi place sa depind de oameni si bunatatea lor, inclusiv de a celor necunoscuti :P
xoxo
O.
@ xelomon: eu n-as zice ca e vorba neaparat de dependenta, honey. cred ca e vorba mai degraba de comunicarea dintre oameni, cea de dincolo de cuvinte, de faptul ca singuri nu ne putem nici ridica, nici cobori, incompleti fiind… cred ca existenta noastra presupune intersectarea cu oameni ale caror existente ne infuenteaza si pe care, la randul nostru, le influentam. dar nu din dependenta, ci din bunatate, din nevoia de cunoastere, de completare. iar asta nu inseamna ca as crede in suflete pereche, pentru ca existenta noastra presupune intalnirea cu mai multi oameni, nu doar cu unul. probabil ca, daca ne-am fi auto-suficienti, am trai singuri cuc si s-ar ajunge la un singur om (ca nu ne-am mai inmulti) sau, daca ne-ar fi dat un suflet pereche, odata descoperit, am trai cate doi, izolati de restul lumii. poate… asa, avem norocul de a cunoaste o gramada de oameni, printre care multi faini :)
Da, da, zburam imbratisati …dar nu numai cu fluturasi, porumbei..
sunt multe feluri in care putem zbura imbratisati, si uneori nici macar nu cunoastem numele celuilalt.
@nada: da, desigur, sunt total de acord cu tine, minim pentru ca varsta nu-mi mai permite sa cred in suflet pereche, maxim pentru ca tu explici foarte frumos ce explici acolo :-) dar tin sa spun inca o data ca dependentele de oameni nu sunt rele. doar dependentele de oameni rai sunt rele :P
@Ana: fluturasii si porumbeii erau, cred, o aluzie, si eu am zis un fel de ‘da’ timid la ea. si ai dreptate, nu trebuie sa ne cunoastem noi cine stie ce. important este sa stim ca putem zbura.
xoxo
O.
octavian, multumesc :*
sa stii insa ca varsta nu e un impediment pentru nimic, deci n-ar trebui sa te impiedice sa orice :)
cred ca am eu o problema cu dependentele in general… ai vrea sa-mi explici de ce consideri tu dependentele de oameni (mai putin cele de oameni rai) ca fiind pozitive? ca, daca m-ai putea convinge, as fi un om mai fericit, as avea o dependenta in minus de anihilat :)
@nada: pai la mine functioneaza pe un principiu simplu – oamenii buni (egal taiat rai) n-au cum sa-ti fie nocivi, asa ca dependenta de ei nu e un lucru rau. aici ar mai fi si amendamentul ca oamenii cu adevarat buni nu se simt lezati de dependenta ta de ei. dimpotriva, o cultiva & ascund in depdendenta lor de tine :P hmmm cum suna?
xoxo
O.
suna foarte foarte bine si chiar pufos, as putea spune :)
dar eu ma gandeam mereu ca dependenta e ceva rau, care ne impiedica sa daruim si sa primim cat am putea, independenti fiind.
de fapt, cred ca asta-i problema mea: dependenta mi se parea mereu opusul independentei, desi nu e neaparat intotdeauna asa…
on the other hand, tocmai am o alta revelatie, daca ceea ce ne dorim este sa dam si sa primim, clar suntem dependenti :).
nu-i vorba de a te simti lezat, te poti simti chiar flatat. bun, multumesc! in cazul asta, recunosc, i’m an addict. and proud of it, too :x
>:D<
{ 1 trackback }