Joacadeamine

5 răspunsuri la “801 audiții pe last.fm mai târziu, am hotărât”

1. nada
   November 7th, 2009 at 8:35 pm

   

   da, da, da, da. si euuuuu! i mean si eu vreau la concert :)
   Total Comments by nada: 29

2. oanamarrria
   November 7th, 2009 at 10:20 pm

   

   sa stii ca am inceput sa citesc wetlaaaands and I’m mesmerizeeeed and hooked to it (although it’s slippery ;)) ) thanks a load, puf! :*:*
   Total Comments by oanamarrria: 30

3. joacadeamine
   November 8th, 2009 at 6:01 am

   

   @nada: excursie cu clasa se cheama atunci :P

   @oanamarrria: ioi ce ma bucur, pfoaaa, puuuuuf! Helen e din melodia asta. zau asa :D

   xoxo
   O.

4. vera
   November 8th, 2009 at 8:40 am

   

   Si eu am fost. Admiratoare a fetelor rele. (Si inca mai sint, un pic, la nivel FOARTE INTELECTUAL si cu putzina, dar foarte putzina invidie.) Pina cind m-am imprietenit strins cu una dintre ele. Si am vazut nu numai ce neplacuta, penibila, distructiva era pentru mine relatzia mea cu ea on a daily basis, dar si cit de total si constant nefericita era ea, in urma dementzelor pe care le facea.
   It is just a mind game, la nivel real e intre jenant si insuportabil. For both sides. Asa ca, acum, ma uit la chestia asta ca la un construct mental si social, engendered de prezentza, in mai totzi adultzii cu ceva imaginatzie, a copilului rebel si provocator.
   (Desigur, copilul provocator mai iese din cind in cind la rampa; dar majoritatea dintre noi nu il lasam sa faca chestii distructive in absolut).
   Total Comments by vera: 15

5. joacadeamine
   November 8th, 2009 at 9:14 am

   

   @vera: uhm ce sa zic – cred ca si eu am povesti de-astea cu fete rele, dar rele stii cum!!! si dementele sunt o masura, intr-adevar, dar mai este si nebunia aia curata, a cuvintelor si gesturilor, la care nu pot sa renunt prea usor. si stiu ca la nivel real este insuportabil, dar eu nu prea pot sa renunt la copiii astia captivi in adulti. desigur, limitele le cunoastem incet fiecare din noi, si stim cand e ok sa dam drumul la copil in lesa si cand sa-l tinem dureros de captiv in noi. daca n-ar fi asa, atunci lipsa de maturitate despre care se vorbeste uneori, nu de suficiente ori, ar domina intreaga planeta! si nu e chiar asa :-)
   mai ramane evident si problema intinderii acestei copilarii rautacioase… eu unul o accept cu toata deschiderea de care sunt capabil cand e intr-un cerc de prieteni, dar o refuz in momentul in care ne aflam intr-un cadru care necesita pe langa responsabilitate si o atitudine matura.

   xoxo
   O.