Din 1995 când fx.ro, Altavista, pagini Geocities sau aol.com erau definiția mea pentru internet și până acum s-au schimbat nițel lucrurile. Suficient încât să zic că vorbim de două lucruri total diferite, dar insuficient să știu ce urmează (ascuns în spatele confortabilei etichete de utilizator).

thefutureofinternetZilele trecute am găsit cartea asta:  ’The Future of Internet: And How to Stop It‘ (mai 2009, Penguin Books) și m-am gândit că poate știe băiatul ăsta sexy, Jonathan Zittrain pe numele lui, ce și cum în internetul viitorului. Mi-a plăcut cinismul titlului (… și cum să-l oprim), mi-a plăcut coperta – ce alte motive să am să citesc cartea? Întâmplător Zittrain e profesor de Internet Law la Harvard, și întâmplător fost sysop la CompuServe, alte două chestii care umblă adânc la carisma lui. Aham. Și cum cărțile sunt făcute să fie citite, am citit-o, am dat din cap destul de mult încât să caut la un moment dat ceva cu care nu sunt de acord, și n-am prea găsit.

Zittrain vorbește în mare parte de internet ca și conținut generativ, lucru care se aplică la experiența noastră a internetului de ceva timp încoace. Mai vorbește și de băieții cu ochi albaștri (acum nu vă simțiți aiurea dacă sunt de altă culoare) care au avut tupeul să se numească prime users, administratori, developeri, antreprenori și moguli online. Și despre felul cum șleahta asta face internetul un haos și cum proiecte ca Wikipedia ne rearanjează informația și brusc vedem o ordine în haos. Și despre legile nescrise și scrise ale internetului, mă rog, asta e partea care m-a fascinat cel mai puțin, conștient că etica nu se schimbă online decât terminologic și dacă ești băiat fain offline n-ai de ce să nu fii și online. Apoi mai spune el câteva chestii de bine despre internet și networking, atât cât să nu te simți vinovat data viitoare când aplici la un cont nou și despre cât de măreț e wifi-ul și 3g-ul de putem să cărăm cu noi până și în telefon! site-urile preferate și aplicațiile respectivelor site-uri. Cred c-ar fi zis de bine și de FarmVille dacă nu redacta cartea anul trecut. Tare de treabă Zittrain ăsta, zău așa. Dar pe urmă îți ia tot avântul când îți spune cu o oarecare doză de tandrețe că există posibilitatea să părăsim Lumea Nouă a internetului tot camuflându-ne într-un internet accesibil și confortabil și bucurându-ne de fiecare Xbox și iPhone sau de nobila conectivitate care vine cu ele. Eu nu m-am gândit că navigând pe internet de pe iPhone și actualizându-mi profilul pe site-ul x sau y tot de-acolo omor generațiile viitoare de developeri, și nici n-aș face asta intenționat, am avut mereu un ceva pentru geeks și nu le doresc să piară. Dar, zice Zittrain, asta facem, reducem creativitatea și deschiderea la inovație, nu mergem înainte, ci înapoi, și la un moment dat n-o să mai putem să pretindem că suntem utilizatori & creatori.

Dacă Zittrain vorbește de moartea internetului, o face metaforic, desigur. Destul de incisiv și cu un stil destul de fain încât să-mi pun întrebarea cum ar fi dacă… Uh. Păi o să-mi pară rău că n-am numărul de telefon al persoanelor pe care le-am cunoscut online, o să merg mai des la bibliotecă și la poștă și o să-mi cumpăr bilete de avion direct de la sediile agențiilor. Va fi mai greu, cred, dar dacă s-a putut vreodată, nu văd de ce-ar fi imposibil acum. În rest, viața mea o să fie la fel de fericită ca și până acum (sau poate chiar mai fericită).

Tu ce faci după ce moare internetul?