Poveștile de dragoste ale șoarecilor de bibliotecă

Ca toții oamenii care citesc mult, probabil că am auzit de câteva ori expresia ‘șoarece de bibliotecă’, în care n-am văzut nimic rău, pentru că una din cărțile mele preferate când eram mic era despre un șoarece (foarte, dar foarte drăguț) care locuia într-o bibliotecă (foarte, dar foarte mare). Probabil ca multe alte persoane care folosesc lectura pentru escapism, există un plan chiar al confirmărilor și aprecierilor când ești șoarece de bibliotecă.

Cartea mea cu șoareci de bibliotecă s-a pierdut undeva între două case și două vârste. Era cartea cu care plecam în vacanță și cartea pe care o strecuram în ghiozdan când mergeam la școală, deși n-aveam nevoie de ea. Ca toate lecturile plăcute care te fac să stagnezi și să fii un membru mai puțin productiv al societății, cartea mea cu Raton mi-a procurat mai mult decât o lectură, mi-a adus liniște și încredere și poate și un strop de autism. Nimic din ceea ce nu e plauzibil și dezirabil, măcar la un moment dat.

Când am găsit ‘Firmin: Adventures of a Metropolitan Lowlife’ a lui Sam Savage (Orion, martie 2009), am zis asta este! Versiunea adultă a cărții pierdute în copilărie. Și n-am greșit. Ca debut literar la grupa 60 ani+, Sam Savage reușește să convingă și dacă n-aș fi avut detaliul ăsta biografic, probabil tot aș fi simțit, rând după rând și pagină după pagină, că acum era doar pusă pe hârtie, dar cartea a fost acolo dintotdeauna. La fel ca și cartea mea fără autor și fără titlu care mă face să mă opresc deseori la standurile de carte pentru copii să găsesc ceva care, nu m-ar mira, nici n-a existat vreodată.

Foarte naturală narațiunea lui Savage, și foarte atentă cu cititorul din cititor. Personajul Firmin nu poate să nu-ți placă pentru că povestea unui șoarece literal și literar nu are nimic din agresivitatea altor personaje. Și odată ce te obișnuiești cu gândul că da, te retragi din realitate să citești o carte al cărei personaj este un șoarece, povestea poate să înceapă.  Este o poveste despre cum creștem înconjurați de cărți, despre iubiri neîmpărtășite pentru vreun Shine sau Magoon, despre referințe mai mult sau mai puțin evidente la alte cărți (printre care ‘Lolita’ lui Nabokov, ‘The Naked Lunch’ al lui Burroughs sau ‘The Wind in the Willows’ a lui Grahame). Este o poveste cu un moment lacanian al șoarecelui care se descoperă în oglindă șoarece și nu om și cu un loc idilic în care orice nevoie poate fi satisfăcută. Cert, Savage nu prea se chinuie să ne reamintească cum alegerea lui Firmin este una pur circumstanțială (cărțile și iubiții lui umani doar se întâmpla să fie acolo, la fel probabil ca toate lucrurile care ne plac și nouă în viață), dar depune orice efort plauzibil să ni-l facă pe Firmin după chipul și asemănarea noastră. Și reușește.

Tagged as: 2009, carte, firmin, lecturi, samsavage