W.H. Auden și Christopher Isherwood au fost poster worthy pentru mine dinainte de Oscar Wilde și asta din cauză că în liceu mi-am ghidat lecturile după un dicționar de literatură și cum deconspirau autorii dicționarului un scriitor gay, trebuia să îl citesc, dar viața avea ordine alfabetică. Așadar cei doi, dar și E. M. Forster, David Leavitt sau Larry Kramer au fost primii mei eroi gay (*)
Mi-e neclar dacă m-au atras mai întâi pentru felul în care arătau pe coperta iv a unei cărți sau pentru ce scriau, pentru mine ajungea statementul că am echipa mea de scriitori gay cu care să-mi petrec singurătatea în așteptarea unor timpuri mai puțin singure. Și Isherwood a existat pentru mine prin aluzii, secrete și vieți duble ca în ‘Goodbye to Berlin’ (care mi-a cauzat irevocabila pasiune pentru ‘Cabaret’) până când am citit corespondența lui cu E.M. Forster (cea incompletă; cea completă avea să apară prima dată doisprezece ani mai târziu, așa) și mi-am dat seama că viața gay nu e un fel de efect de microscop asupra fascinantei vieți a bacteriilor. Și cred că pentru asta trebuie să le mulțumesc amândurora. E ciudat cum viața adolescenților poate fi schimbată de cineva care eventual a și murit înainte să se nască el/ea, și nu de cea a contemporanilor săi, chiar și cei mai apropiați. Naturalețea corespondenței dintre cei doi (‘Don este bine, mulțumesc, și îți transmite toate cele bune. Pictează destul de mult, în loc să desenze, dar e mereu vorba de portrete. N-are pic de entuziasm pentru peisaj, natură moartă sau ceva abstract. Ne vom vedea la New York unde petrecem Crăciunul. Am terminat două cărți, una se cheamă ‘A Single Man’, care e numai și numai despre acest loc, și lunga și obositoarea biografie Ramakrishna la care am lucrat toți acești ani’ **) și indiciile de lectură n-au fost egalate câțiva ani de nicio părere din jurul meu și am trăit câțiva ani cu impresia singurătății.
Că single și singur nu înseamnă același lucru aveam să descopăr câțiva ani mai târziu. Poate este mai bine că am citit ‘A Single Man’ nefiind single, într-o vacanță de primăvară în total neprietenoasă Roma. Îmi luasem cu mine temele de examen (Restoration comedy, ce poate fi mai puțin comic decât Dryden?) și ‘A Single Man’, cartea despre care citisem doar rândurile de mai sus înainte s-o citesc. Nu-mi amintesc nimic din vacanța respectivă care să nu provină din paginile cărții. Povestea profesorului de literatură de 58 de ani care supraviețuiește morții prietenului său special este ceva de care poți să te apropii la orice vârstă, atâta vreme cât morbul singurătății ți-a tăiat măcar o dată calea. Și ce poate fi mai apăsător decât singurătatea în California toridă a rivalităților de suburbie, a anilor 1960 în care lumea nou burgheză nu știa mare lucru despre homosexualitate și cu atât mai puțin despre consilierea PTSD, m-am gândit. Puține lucruri au egalat sinceritatea rândurilor lui Isherwood, iar vulnerabilitatea personajului principal, George, dureroasă pentru oricine a fost single vreodată, mi s-a părut poate cel mai bun portret pentru ce, îmi închipuiam atunci, va fi și viața mea adultă.
Eu nu mă îndrăgostesc frecvent de personaje din cărți; e un lucru pe care l-am învățat prea devreme ca acum să mai pot face ceva în privința asta. ‘A Single Man’ este o carte pe care, altfel decât ca un rând de bibliografie, am uitat-o timp de 10 ani. Nu e de mirare, cum nu e de mirare nici că am citit în acești ani Cunningham fără să-mi dau seama cât de multe a învățat de la Isherwood. Recitind-o zilele acestea (de două ori. Cum am terminat ultima pagină m-am întors la prima.) mi-am dat seama că e o carte de care am nevoie și acum. Povestea bărbatului în vârstă prin mintea căruia se perindă fantezii cu tineri nu are niciun defect, la fel cum nici prototipul de femeie single cu prieten gay nu poate fi altfel decât genial (abia aștept, btw, să văd ce face Julianne Moore din rolul ăsta în filmul lui Tom Ford). Și chiar dacă nu are un rol principal în viața mea, trebuie să recunosc că optimismul a făcut loc și scenariului ăsta. Dar cel puțin nu mai mi-e frică de singurătate. Și cum ar putea să-mi fie, când singurătatea poate fi îmbrăcată în cuvinte atât de frumoase?
Nu cred că se vor schimba prea multe lucruri pe durata vieții mele (ce altceva contează?) în regimul oamenilor single sau persoanelor gay. Sau în combinația celor două regimuri. Știu, totuși, că dacă voi mai putea reciti ‘A Single Man’, lucrurile vor fi mai ușor de acceptat.
* Pe eroii mei din adolescență care mai sunt în viață am avut ocazia să-i intervievez (David Leavitt, Larry Kramer).
** din scrisoarea lui Christopher Isherwood către E.M. Forster din 13 decembrie 1963.
{ 17 comments… read them below or add one }
Frumoasa povestea ta și foarte elegant expusa delicata problema a singuratatii ghidate de literatura. Eu am fost fascinata intotdeauna de oamenii frumosi, i-am studiat ”la microscop” de cand ma stiu.
Eroii mei (literari sau reali) trebuie sa fie frumosi :)
Trebuie să aştept până în aprilie ca să-mi cumpăr cartea, uffff :(
presimt ca filmu-i foarte bun, can hardly wait
@Andi: deci nu sunt singurul voyeur din zona :P
@ionuca: pai e ok, pactul nu spune nimic despre cartile imprumutate, timp sa fie!
@Guus: u u u, si eu abia astept. cu cartea recitita asa recent imi zvacnesc tamplele de nerabdare si curiozitate ;-)
xoxo
O.
Orice adult activ sexual e si voyeur :)))
am citit acum vreo 2 ani dl norris schimba trenul. cam slabut… desi e fain personajul norris :) ii voi mai da o sansa cu adio, berlin.
nu am inteles prea bine, in un om singur e vorba despre un tip gay? in dl norris… nu se ghicea nimic de genul asta…
las si eu un comentariu out of context, insa mi-ai amintit de ceva frumos: o secventa din before sunrise in care ethan hawke recita din auden. :)
@Andi: subscriu :P
@dragos c: nu sunt sigur ca asta voiai sa spui, dar daca scriitor gay=continut gay, nu stiu unde am ajunge (probabil la o discriminare a heterosexualilor, hihihi). plus ca sunt destui ascunsi care fie scriu bine, fie fac viata un cosmar celor din jur (si nu trebuie sa fie scriitori pentru asta). in dl. norris, si in goodbye to berlin sunt suficiente indicii de homosexualitate latenta, dar eu nu le-am dat prea mare atentie, eram prea ocupat cu cat de misto scrie. pe bune acum. cat despre a single man, nu stiu de ce, poate din cauza ca uneori cuvintele sunt insuficiente, am citit in randurile tale ca fiind vorba de un tip gay, e ca un minus… sper ca m-am inselat.
@ioana: da, da, frumos moment. l-am cautat acum pe youtube, nu l-am gasit, si de frustrare probabil ca in weekend o sa revad filmul :D
xoxo
O.
pai din contra, voiam sa aflu daca in a single man e vorba despre un tip gay sau nu. poate nu e vorba, ca in celelalte romane. era o intrebare, nu o judecata. :)
@dragos butuzea: ah ce bine.
xoxo
O.
deci. in a single man e vorba despre un tip gay?
xoxo
d.
in masura in care o carte este ‘despre ceva’, da
xoxo
O.
I’ve been looking all over for this!
Thanks.
Ai scris superb despre aceasta carte si vreau sa o citesc si eu dar nu o gasesc ma poti ajuta?? Am un fix si nu ma uit la film decat dupa ce citesc cartea dupa care a fost facut filmul respectiv.Daca imi poti spune unde gasesc cartea astept un mail de la tine Multumesc anticipat
Foarte fain scris postul tau! Am vazut filmul si mi-am cumparat si coloana sonora care este … superb de trista! De cateva zile in libraria la care lucrez numai muzica aceasta se asculta!
Multumesc ca ai scris atat de frumos despre cartea asta!
@almostblue: si eu am depasit 1000 auditii pe last.fm cu OST-ul din ‘A Single Man’. Si oricat de frumos ar fi filmul, cred ca tot cartea este opera de arta ;-) Daca vrei sa intregesti universul ‘A Single Man’, iti recomand cu caldura cartea!
xoxo
O.
am si cartea dar inca nu am inceput-o:) dupa ce am vazut filmul mi-am comandat si cartea si soundtrack-ul pentru ca, daca filmul a fost atat de fain, cartea trebuie sa fie si mai si :D
Multumesc!
Take care!
{ 1 trackback }