Twilight: academia, trivia și memorabilia

În vara anului 2009 am petrecut vacanța de vară cu Twilight (și nu numai) și chiar dacă nu mi-a venit încă pofta să recitesc saga, pentru că încă nu m-a gonit realitatea atât de tare încât să vreau să fug de mine, îmi amintesc zâmbind de cum m-am despărțit de Edward Cullen și de momentul în care mi-am dat seama ce ficțiuni mai conservă noțiunea de întotdeauna (și de ce sunt ele bune). Evident, nu o să fac niciodată apologia Twilight mai mult decât light entertainment, dar dacă mai am timp și chef și răbdare pentru asta, și încă îmi face plăcere, mi se pare un lucru bun. În vacanța de iarnă m-am delectat cu trei titluri de exegeză Twilight (haha) și neah mă simt chiar bine după. Cum zicea o tanti, nu știu cât de binevoitoare, eu citesc aurolaci. Mă bucur că încă mai există oameni care să apere chestii canonice, altfel, nu, God forbid, ne-am distra și am citi de plăcere. Și avem nevoie de clasificări cât mai academice pentru că altfel nu ne-am mai asigura că lumea e fucked-up.

Prima carte de acest fel cu care m-am distrat e una cât se poate de serioasă. Nu de alta, dar e scoasă de Blackwell și cel puțin în lumea mea asta înseamnă ceva. Adică cele mai drăguțe readere de gender studies și iudaism și monografii mods și Bloomsbury tot de la Blackwell le-am citit, și acum dacă s-au gândit ei să adune în 'Twilight and Philosophy: Vampires, Vegetarianism and the Pursuit of Immortality' (sep-2009, The Blackwell Philosophy and Pop Cultures Series) niște eseuri academice, cine sunt eu să zic că e rău. Așaaa. Mi-au plăcut fantastic de mult eseurile 'Can a Vampire Be a Person?' și 'Bella Swan and Sarah Palin: All the Old Myths Are not True' dar și eseurile despre vegetarianism, ecologie și teologie în Twilight. Ah și mi-a mai plăcut faptul că s-a gândit cineva și la faptul că nu e nimic homoerotic în Twilight și compară stadiul actual al literaturii de masă cu perioada aia de care ne amintim cu toții (și care într-un fel nu s-a terminat niciodată) în care femeile-scriitor își luau un nom de plume masculin sau publicau anonim, asta ca să nu mai fie iarăși personaje marionetă scrise cu stilouri falice. Uh și uitam, 'Bella's Vampire Semiotics' e un titlu pretențios, dar arată că Stephenie Meyer nu scrie atât de prost încât să se sustragă de la niște chestii pe care le-au zis niște oameni pe care îi considerăm inteligenți. Cam același lucru îl arată și eseul 'Space, Time, and Vampire Ontology'. Priceless.

Nu același orgoliu că pot să citesc chestii academice mi l-a trezit 'Twilight: Director's Notebook' (mar-2009, Little Brown) pentru simplul motiv că e o carte cu poze. Nu puține, adaug. E scrisă de Catherine Hardwicke, cea care a făcut o treabă foarte bună cu Thirteen înainte de Twilight. Nu pot să spun c-am rămas cu prea multe chestii după ce-am citit-o (exceptând faptul că doamna Hardwicke are probleme de ortografie grave și că nu menționează decât de patru ori că filmul a avut restricții bugetare), dar mi-a plăcut faptul că, fiind prima dată când citesc cum se construiește un personaj (și că jumate din filmări s-au făcut cu haine cu care actorii au venit de acasă, ca să se simtă confortabil), mi-am dat seama că regizorii sunt niște tirani care ne obligă să vedem personajele într-un anume fel (ceea ce știam deja, dar nu aș fi spus-o în cuvintele astea). N-am văzut încă Twilight filmul, și nici nu intenționez prea curând, pentru că eu văd povestea altfel și doamna Hardwicke, deși mi-a plăcut cum a pus problema în Thirteen, nu m-a convins că a făcut o treabă bună și în Twilight. Și cred că vreau să continui să cred că Edward a făcut zob un jeep ca s-o apere pe Bella altfel decât lovind o portieră de plastilină acoperită cu vinil. Și nu trebuie să știu eu că doi actori s-au încălzit rău într-o scenă de sărut, zic. Dar oricum, când aștepți două ore la dentist este lectura perfectă. Sau când ai de făcut altceva și procrastinezi.

Foarte tare m-am distrat cu 'The Twilight Companion: The Unofficial Guide to the Bestselling Twilight Series' de Lois H. Gresh - o carte plină de quizuri pentru cititorii Twilight. Pornind de la o întrebare care macină pe multă lume: este Edward Cullen persoana potrivită pentru mine? și una care macină pe mai puțină lume: aș fi un vampir bun?, cartea asta e delicioasă pentru tot politically incorrect girl talk posibil în Univers. Mi-a plăcut analiza dietei unui vampir (presupunând că are aceleași nevoi calorice ca și un individ al speciei umane) exprimată în număr de persoane lăsate fără sânge în vine, și mi-a plăcut și trait analysis-ul făcut din top 10 sexiest men alive din People vs. Edward Cullen. Quizurile mi-a fost mai greu să le urmăresc, poate și pentru că erau pentru un public heterosexual de altă vârstă, dar oricum, am aflat că Edward Cullen este bărbatul potrivit pentru mine, chiar dacă n-aș deveni niciodată vampir. Cum nu mi-am dorit asta niciodată în mod deosebit, nu pot să spun că sunt dezamăgit, dar din nou, cine sunt eu să judec oamenii care își doresc acest lucru, datorită sau mulțumită Twilight, cu atât mai mult. Și cum cele trei titluri despre care am scris aici sunt doar căteva din cele peste 100 provocate de readershipul intens Twilight, poate că ar trebui să mai adaug și că nu, după astea trei titluri, mă declar satisfăcut, dar nu o să mai citesc prea curând ceva tematic.

Tagged as: 2010, bellaswan, blackwell, catherinehardwicke, edwardcullen sarahpalin, loisgesh, philosophy, popculture, quiz, stepheniemeyer, twilight, twilightcompanion