“Camera de zi este întunecată, cu tavan jos, și rafturi pline de cărți sunt aliniate de-a lungul peretelui din fața ferestrelor. Aceste cărți nu l-au făcut pe George mai nobil sau mai bun sau cu adevărat mai înțelept. Doar că îi place să le asculte vocile, oricare ar fi ele, în funcție de starea lui de spirit. Și le folosește în mod greșit, și asta fără scrupule – în ciuda felului respectuos în care vorbește despre ele în public – pentru a adormi, pentru a-i distrage atenția de la minutarul ceasului (…)”.

(sursa, despre, trailer, poate nu la cinema)