Am un vecin căruia îi sună alarma la cinci minute după ce mă trezesc eu și m-am întrebat câteva dimineți la rând de ce s-ar trezi cineva la 5:05 până când mi-am dat seama că poate ori el, ori eu nu avem ceasul reglat (și întrebarea persistă și după sincronizarea cu time.euro.apple.com, cu diferența că acum mă întreb eu de ce mă trezesc la ore fixe sau și jumătate. Sau oricine.)

Nu despre vecin voiam să scriu, dar e genul de informație care interesează pe toată lumea și nu ai niciodată ocazia să o transmiți. Despre altceva voiam să scriu. Despre faptul că indiferent ce fac, și chiar dinainte să deschid ochii, știu că va fi lumină afară, semn că în universul meu nu există dimineți de iarnă în care nu vezi lumina nici după 7am și că și la 32 ani fără 10 zile poți să iei diminețile atât de literal. Și vârsta n-o bag la înaintare pentru că e o vârstă frumoasă (deși este), ci pentru că după ce am citit acum câțiva ani o carte de mind training for 30 year olds, am hotărât că o să combat senilitatea cu quiz-uri dimineața. Există o parte din mine care încă vede tot ce este peste 30 ani un fel de hău al grupelor de vârstă, toate huddled ca o groapă comună din Haiti (mulțumesc și pe această cale persoanei care m-a forțat să mă uit la o foto cu așa ceva în ideea, probabil, că m-ar face un om mai bun) și că senilitatea pândește la colț la orice vârstâ (nu e aceeași parte din mine care-și amintește data la care am schimbat biroul în 2002, numărul de telefon din anii ‘80, dar și ce am mâncat miercurea trecută). Well, pentru că la 5am mi-e rușine să stau pe site-uri cu quizuri, mi-am făcut propriul quiz, care se poate face și în pat. Luna asta este cine-a-scris-versul, ceea ce e un fel de a trișa, pentru că dacă îmi amintesc un vers, îmi amintesc și de unde este, la urma urmei totul (dar absolut totul) se întâmplă la mine în cap. Azi dimineață am luat extra points că mi-am amintit Banging the coffeepot into the sink/She hears the angels chiding, and looks out/past the raked gardens to the sloppy sky. Only a week since They said: Have no patience./The next time it was: Be insatiable/Then: Save yourself, others you cannot save./Sometimes she’s let the tapstream scald her arm/a match burn to her thumbnail,/or held her hand above the kettle’s snout/right into the woolly steam. They are probably angels,/since nothing hurts her anymore, except/each morning’s grit blowing into her eyes (*). Genul ăsta de quiz nu va dura o veșnicie, pentru că nu știu mai mult de 10 poezii (+/-5 limericks) și oricum îmi amintesc cine le-a scris, doh.

Well, parcă e altfel de când o ziua începe cu sentimentul ăsta de cameră luminoasă, în care în sfârșit vreau să-mi amintesc, tot.