Momentele în care eu mă întreb ce-ar fi făcut părinții mei într-o situație ca asta sunt foarte puține. Mai întâi pentru că de obicei știu clar ce-ar fi făcut, iar viața nu e așa de complexă să nu pot să-mi închipui ce ar fi făcut. În plus, m-am adaptat și eu la 2010 și tind să acord statutul de dramă lucrurilor total lipsite de importanță, iar pe cele care chiar sunt importante pe vreun plan sau altul le fac cu ochii închiși. Zilele astea mi-e mult mai greu să aleg ce să port în ziua Z decât să răspund la întrebările ‘cine suntem?’ și ‘încotro ne îndreptăm?’, poate și pentru că filosofie și teologie am studiat destul încât să pot să dau un răspuns provizoriu pe care să-l rumeg toată ziua până uit care era întrebarea inițială, dar urgența de a scoate totul din dulap și a găsi ceva să port pentru ca apoi să mă hotărăsc dacă pun totul la loc sau las în urmă niște munți de haine este ceva mult mai serios decât sensul vieții. Din experiența mea, poți să trăiești fără să știi cine ești, dar nu poți să nu te îmbraci. Și dacă te îmbraci drăguț deja viața e mai frumoasă. Voilà!
Regulile pe care le-am deprins de la părinți sunt foarte puține. Nu pentru că nu s-ar fi dedicat educației mele, ci pentru că au avut relaxarea mentală necesară să găsească reguli aplicabile la un copil răsfățat, temător, capricios și stângaci. Asta nu spune nimic despre cât de mult mi-au plăcut regulile astea sau nu. Pentru că au exista reguli care mi-au plăcut (poți să tai, ștergi, scrii deasupra, tot ce contează este să fie corect!, nu trebuie să înveți chiar tot, nu trebuie să termini ce ai în farfurie, poți să adormi cu lumina aprinsă, ora de culcare trebuie să fie cu minim 4 ore înainte de ora de trezire), dar și reguli care nu mi-au plăcut (nu lăsa rebusul neterminat, iq-ul nu te scutește de muncă, orice primești este doar pe jumătate al tău, sau mai grav, putem să vorbim despre orice te frământă, nu-ți alegi singur porecla). Într-un final le-am respectat pe toate, nu dintr-un simț exacerbat al respectului, ci pentru că am văzut că important este să fie corect, că poți trece prin viață știind câte ceva doar despre locurile pe care le-ai vizitat, că uneori cantitatea de muncă își spune cuvântul și că dacă dormi acele 4 ore pe noapte ești ca nou a doua zi. Dorm în continuare cu lumina aprinsă (diferența este că acum nu mai trebuie să mă prefac că am adormit și după ce au stins ai mei lumina să mă strecor să o aprind din nou), nu mănânc tot și vorbesc cu jumătatea în viață din părinți despre absolut orice. În continuare nu-mi aleg singur porecla, dar aleg oamenii care au voie să mă poreclească.
Ceasul biologic mă face să mă gândesc că într-o bună zi o să fiu tată la rândul meu (faptul de a fi gay nu mă scutește de ceas biologic sau de ideea că vreau să am minim un băiat) și well, există reguli. Când Andrei mi-a arătat tumblr-ul ‘Rules for My Unborn Son’ am fost chiar entuziast și m-am gândit că e un fel de e-testament cool și deschis la minte (ceea ce, urmărind update-urile de pe site, s-a și dovedit a fi în proporție de 80%). L-am urmărit ce l-am urmărit până mi-am dat seama că tot în format de carte mi-e mai ușor să-l parcurg și așa am ajuns să citesc cartea lui Walker Lamond.
Cartea (‘Rules for My Unborn Son’, St. Martin’s Griffin, noiembrie 2009) nu e rea deloc. Are un vintage look care știu că în zilele noastre e un plus și coperta din pânză cerată îmi amintește de edițiile rezistente la cacao cu lapte din ‘Alice în Țara Minunilor’ și ‘Huckleberry Finn’ citite când eram mic. Regulile cuprinse în carte sunt în jur de 400 și ilustrate fain, unele dintre ele cu ilustrații inedite care nu se găsesc pe tumblr. Inițial am zis că e o cantitate de text pentru o seară — dar s-a dovedit să fie cartea cu care am adormit o săptămână. Evident, au fost reguli cu care nu am rezonat deloc (măsura unei aventuri fantastice este întoarcerea în siguranță acasă, dacă profesorul nu dă temă acasă, taci din gură, ciorapii nu sunt necesari vara, oricât de formală ar fi ocazia). Au fost și reguli care mi-au plăcut (nu cheltui prea mulți bani la frizer, scrie-ți visele, fă-ți timp pentru mama ta de ziua ta: este și ziua ei, nu te mulțumi cu o prăjitură de la cofetărie, gătește-o singur, nu avea gusturi exagerate când vine vorba de bere sau cafea) și reguli care nu mi-au plăcut (bărbații cu păr facial au ceva de ascuns, bărbații nu trebuie să poarte niciodată sandale, un tricou nu e nici filosofie și nici reclamă, pantalonii scurți sunt pentru băieței: hotărăște-te când vrei să fii bărbat).
Acel 20% din carte care nu mi-a plăcut e unul heterosexist. Și nu simt nevoia să explic de ce nu mi-au plăcut nici fetele fragile din reguli și nici băieții strict reproducători. Mă bucur că am numărat fix 80 reguli care să fie în linia asta de găndire și nu 400, asta spune totuși ceva. Well, dacă vreți să creșteți un băiat heterosexual (funcționează cred și cu forța), cartea asta vă va da câteva puncte de plecare.
Rules for My Unborn Son site | twitter
Despre alte site-uri devenite cărți pe joacadeamine.ro the Sartorialist | Post Secret | Dear Old Love
{ 19 comments… read them below or add one }
“nu-mi aleg singur porecla, dar aleg oamenii care au voie să mă poreclească.”
Mi-a plăcut cum ai zis-o, şi vine la fix după o perioadă în care m-am gândit mult cum să abordez subiectul şi cam cum aş putea să descriu starea de spirit pe care ne-o induc poreclele pe care cel mai adesea le primim fără voia noastră. De aceea, m-ai şi pus pe gânduri cu privire la aplicabilitatea acestei decizii. Mie, spre exemplu, prietenii (sau cei pe care îi consider eu a-mi fi prieteni şi cărora le-aş da din tot sufletul voie să mă numească cum vor ei, pentru că ştiu că nu ar face-o din răutate) nu mi-au găsit nici o poreclă, niciodată. În schimb, deşi nu am fost niciodată strigată astfel, am auzit şi am înţeles că, de pildă, în liceu, eram supranumită “monstruleţ”. Asta pentru că, deşi nu eram genul de persoană populară, mai toată lumea mă cunoştea şi mă invidia. Din cauză că, deşi nu eram o adolescentă arătoasă şi aveam mai mereu probleme cu tenul, am avut pentru o perioadă drept iubit un baiat tare drăguţ.
În prezent, există câteva persoane pe care nu le-aş trece pe lista celor mai bine intenţionate, care mă strigă folosind un derivat de la numele localităţii mele natale. Nu ştiu de ce, dar nu m-am împăcat nici până în acest moment cu apelativul, şi chiar îi ignoram într-o vreme, după ce am încercat să mă împotrivesc o perioadă, pe cei care mă salutau aşa. Într-o zi unul dintre ei a încercat să îmi explice că nu vor să fie răi, ci, dimpotrivă, vor să mă determine să fiu mai deschisă. Să fie oare aşa? Cum ar fi normal să reacţionez, de fapt? Cum trebuie să îi abordezi pe cei cărora nu le-ai dat voie să te poreclească, dar totuşi au făcut-o, observându-ţi iritaţia şi dorind să profite, ca orice ignorant, de pe urma ei? Cum mai poţi afirma, în acest caz, că “îi alegi pe cei care au voie să te poreclească”?
Ştiu că probabil te-ai referit la chestiuni mult mai abstracte şi legate de suflet atunci când ai conceput această afirmaţie, dar eu am venit cu al meu caz concret. Pentru care încă mai sunt în căutare de soluţii. Sunt curioasă de felul în care vezi tu această situaţie :)
pe asta si pe post-secret mi-ar placea sa o rasfoiesc atunci cand ai timp sa ne vedem, dar nu si chef de conversatie
@Lumi Cris: stiu ca probabil te astepti la un raspuns mai elaborat, dar tot evitatul va fi raspunsul. stiu ca nu e una din chestiile etice sau friendly pe care poti sa le faci, dar eu sincer am incetat sa ma bazez pe mediu ca fiind punctul de plecare pentru orice. exista oameni cu care nu vorbesc, pe care nu-i frecventez, carora nu le raspund la provocari si punct. lumea e facuta pana la urma din ce vrei tu sa fie facuta si nu e obligatoriu sa fie lumea larga. sunt convins ca exista suficienta lume care nu ma inghite, dar si suficienta lume care ma place sau macar ma tolereaza. si prefer sa-mi calculez mediul pornind de la ei. si nu, nu ma poreclesc in moduri ciudate, sau daca o fac, n-am auzit eu. :P
@botesteanu: si tu chiar vezi momentul asta in care eu tac? ;)) deal!
xoxo
O.
Eh, până la urmă nu e vorba de cât de friendly sau de etică este soluţia, cred că mai degrabă ar trebui să ne întrebăm dacă este sănătos sau nu să ignorăm sau să evităm. Cu permisiunea ta, voi căuta să mai aflu şi alte păreri la mine pe blog folosind schimbul de comentarii de aici. Seară bună!
@Lumi Cris: super, nicio problema. Eu unul prefer sa cred ca lumea e formata din oamenii pe care ii am alaturi, nu impotriva. Dar sunt gata sa accept si ca am gresit, si sa persist in greseala asta :-)
O.
Eh, nu ştiu cum e cu greşeala şi nici dacă voi obţine vreodată un răspuns care să mă satisfacă, pentru că până la urmă, problema nu e între mine şi ceilalţi, ci în mine însămi. Mediul nu are rolul decât de a ne pune în faţă uneori cioburi de oglindă prin care ne privim propriul suflet, fie că acestea aparţin unor prieteni sau unor duşmani. Tot noi suntem cei care alegem să acţionăm într-un fel sau altul, în raport cu acele reflecţii din respectivele cioburi.
Lumi Cris – parerea mea este ca prima chestie pe care nu trebuie sa o faci este sa dai satsifactzie oponentului. Ei te-au poreclit, tzie nu itzi place, dar nu le aratzi si lor, tzii pentru tine acest sentiment.
Nu mi se pare foarte importanta chestiunea cu cei care te poreclesc, pe care ii alegi tu, sau nu. Sustzinind ideea cu poreclele doar din partea citorva ‘aleshi’, mi se pare ca octavian a aruncat o petarda, mai mult decit sa exprime o filosofie de viatza. Nici el, ca nimeni altcineva, nu poate controla ce porecle primeste si din partea cui. Hai sa fim serioshi – e o forma de exprimare, nu mai mult.
octavian- sint aici diverse reguli bizare sau incomprehensibile pentru mine. Dar cel mai mult as vrea sa ma lamuresc cu gusturile exagerate legate de (bere sau) CAFEA. Cum adica? sa cumpar/beau cafea ieftina? Asta e ideea? Si, daca da, de ce?
@vera: ‘petarda’ e un cuvant dubios. eu unul nu l-am aplicat niciodata la ce fac oamenii, dar daca tu crezi ca e oportun, ce sa zic acum! ‘gusturi exagerate’ n-are legatura cu pretul daca ma-ntrebi pe mine, ci, avand in vedere ca vorbim despre o carte pentru baieti viitori barbati adevarati, suna pentru mine asa: cafeaua unui barbat e cafea si berea unui barbat e bere, nu tot felul de combinatii, retete, arome, forme de prezentare, etc.
Bine, am intzeles. Nu ma gindisem la aceasta varianta. Adica, cafea-cafea, fara fitze Starbucks.
Sorry about petarda, ma scuz daca te-am iritat, mi s-a parut semicorect cuvintul si nu am gasit altul si mai potrivit.
Pe de alta parte, faptul ca tu nu folosesti cuvintul acesta nu e un argument sa nu il foloseasca altcineva.
Sigur, puteam spune ‘wishful thinking’ sau ‘gullible’, dar mi s-au parut si mai judgemental. Ok, asta e, scuza-ma.
@vera: merci, e un alt punct de vedere. si ai intr-adevar dreptate, nu-mi inchipui cum ar putea cineva controla de la cine si ce porecle primeste. dar faza cu “satisfactia” oferita “poreclitorilor” nu mi se pare prea clara. oare ignoranta ii doare pe rautaciosi?!
Lumi Cris -pai nu ai spus tu despre cei “carora nu le-ai permis sa te porecleasca si au facut-o, OBSERVINDU-TZI IRITAREA”?
Adica, le-ai aratat ca au reusit sa te enerveze/supere, cu alte cuvinte, le-ai dat satisfactzie ca au avut succes.
Nu ignorantza, ci IGNORAREA ii doare pe rautaciosi.Ei nu sint rautaciosi platonic, fara nici o motivatzie. Placerea e sa vezi ca victima e victima, adica sufera, se consuma. Daca nu, degeaba te-ai deranjat, nu? Consequently, strategia minimala e sa nu le dai aceasta satisfactzie si sa le aratzi ca ceea ce au facut te-a atins in vreun fel. Indiferent ce simtzi tu, ca asta, daca te controlezi bine, nu se vede din afara.
@vera: da, păi asta a fost la început – am încercat să mă împotrivesc, fapt ce, din contră, mai mult i-a aţâţat, şi nu a mai contat nici faptul că, pe urmă, nici măcar nu le mai acordam atenţie. Eu poate m-am împăcat cu ideea că “de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, dar ei… n-aş băga mâna în foc că cunosc această zicală, aşa că au continuat să se comporte cum ştiu ei dintotdeauna. Deci mă indoiesc că i-ar mai “durea” ceva în această privinţă. E în firea lor să fie răutăcioşi, dar nu e şi în firea oamenilor de bună credinţă, aşa ca noi, să fie indiferenţi, indiferent ce impresie ar face. Aşa că de aceea mă întrebam cât de sănătoasă e toată afacerea asta cu “ignoratul”, “ignoranţa” sau cum i-o spune. Caut să aflu răspunsuri în legătură cu repercursiunile interioare ale acestei atitudini de “indiferenţă”, şi nu metode de a evita poreclele şi pe cei care ţi le inventează :)
Lumi Cris – aici nu prea pot sa am o parere. Fiecare dintre noi internalizeaza si proceseaza ‘diversele’ in functzie de atit de multe elemente care intra in joc, incit cineva din afara nu prea poate sa transmita o experientza in acest domeniu. Cred ca depinde imens de natura omului si de felul in care se raporteaza el/ea la ceilaltzi.
In ce ma priveste – si aici reiau foarte tangent o discutzie cu octavian de acum citeva luni, am fost crescuta si educata sa gindesc independent, indiferent de ce cred ceilaltzi, sa nu ma las influentzata de ce cred/spun altzii atunci cind sint convinsa ca eu am dreptate si, mai presus de orice, sa nu-mi pese de gura lumii (pentru care le voi fi etern recunoscatoare parintzilor mei, ca – mai ales in Romania – asta nu era DE LOC un principiu pedagogic). Motiv pentru care viatza mea e grea, dar interesanta si plina de satisfactzii si macar stiu ca e alegerea mea, in cunostintza de cauza.
Nu am avut niciodată o poreclă pe bune, mă simt discriminat:((…
Dacă insişti, ne ocupăm gratuit de asta. Rezolvăm problema discriminării cât ai bate din palme :D :P
“Din experiența mea, poți să trăiești fără să știi cine ești, dar nu poți să nu te îmbraci.”
ma inclin domnule … ;)
@omu’ de la colt: exista locuri specifice pentru nuditate si ma bucur de ele. dar in traiul cotidian cred ca as face mai bine sa ies din casa imbracat :D
xoxo
O.
te cred … si mi-e mie groaza de ce s-ar intampla daca as iesi intr-o in pielea goala pe strada …
iti dai seama ?! toate femeile alea hulubuc peste mine ? care mai de care mai pornita sa ia o bucatica din mine !?
pfiu …. ar fi crunt :)) ;)
oh nu… eu ma gandeam mai degraba ca ne-ar fi frig. dar cred ca de fapt ai dreptate tu :P
xoxo
O.