Viața invizibilă a fetelor obeze

Nu știam nimic despre ‘Push’ până la hubbub-ul Oscarurilor de anul acesta; și nici despre Sapphire. Pe Sapphire am recunoscut-o într-o poză fără s-o fi văzut înainte, înaltă, dreaptă, mândră, cu ochii pătrunzători, venind dintr-o familie transcontinentală de femei care au fost obligate să se ridice peste niște prejudecăți rasiale, care altfel și-ar fi trăit culoarea în liniște și ar fi fost mai puțin conștiente tegumentar. Sapphire vine, pentru mine, dintr-o familie largă de artiști necunoscuți pe care-i văd populând anii 1980 și care și-au luat nom de plume substantive comune. Sapphire, în timpul lecturii, este o femeie care vine dintr-o linie directă descrisă de Alice Walker* și Toni Morrison, la fel de articulată, și creatoare de lumi interioare la fel de puternice și înduioșătoare.

Am citit ‘Push’ preț de 4 ore, de la 4am până acum. Nu știu dacă filmul cu 6 nominalizări la Oscar, ‘Precious’, al cărui screenplay n-am avut răbdare să-l citesc și nici nu l-am văzut încă mai mult decât ca trailer va câștiga vreun premiu astfel încât să vină în cinematografele din România (cam aceeași situație cu problematicul ‘A Single Man’). Știu că l-am preordered ca dvd (versiunea pentru zona europeană va ieși în curând) și că gestul a fost unul natural după ce am lăsat cartea jos.

Despre ce este ‘Push’? Despre Claireece Precious Jones, o tânără African-American și despre vocea ei interioară care încearcă tot ceea ce i se întămplă: violurile repetate ale tatălui, abuzurile fizice ale mamei, utilizarea ei pentru welfare, analfabetismul, lipsa de compasiune și peer pressure-ul mamut, cei doi copii pe care îi naște și pentru care încearcă să găsească un habitat propice, seropozitivitatea. Viața ei nu e ușoară deloc, între daydreaming masiv și realitățile de mai sus, mult mai sumbre, dar personajele care îi taie calea (Mrs. Weiss, Mrs. Rain, Mrs. Lichtenstein, Nurse John) îi refac fiecare traseul, așa cum văd ei că ar trebui să fie viața ei. Exceptând îndemnurile lui Mrs. Rain (‘you hafta push’), nimeni nu încearcă să-i spună că viața ei e mai mult decât produsul unor circumstanțe, ci o tratează ca pe un caz ‘special’, îi divulgă secretele în rapoarte medicale și școlare, o consideră neadaptată și mai mult, încearcă să-i  trateze reticența la a se conforma mai degrabă decât să înlăture factorii care o țin captivă în abuz, tăcere și statut social defavorizat.

Stilul din ‘Push’ nu e unul ieșit din comun. Nu e primul roman scris în stream-of-consciousness pe care-l citesc, și nici primul care încearcă să aproximeze într-o variantă lizibilă dialecte de negritudine și defavorizare socială. Dar este unul care e adaptat superb la necesitățile narațiunii, marea dezordine a vieții lui Precious nefiind, clar, optimă pentru un regim de paragrafare și dialoguri altfel decât dezordonate. Din punctul acesta de vedere, Sapphire merge un pas mai departe decât scrisul din ‘The Color Purple’ al lui Alice Walker, și adaptează situația la diferență istorică de 50 ani, arătând că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult de atunci.

Poate și mai surprinzător este felul în care obezitatea lui Precious este tratată (din nou, nu știu mai multe despre film decât că avem o Gabourey Sidibe nominalizată la Oscar pentru rolul respectiv). Diforimitatea lui Precious, la care ea însăși face aluzie foarte rar (dar care se regăsește în fiecare abuz verbal pe care-l povestește), este, când depășim granițele personajului și limitele individului, un măr al discordiei tuturor. O femeie ale cărei sarcini trec neobservate, ale căror forme nu sunt apetisante pentru nimeni, pe care toată lumea o respinge datorită diferențelor pe care le observă sau pe care și le impun în raport cu ea. O femeie față de care s-a arătat cândva afecțiune (apelativul Precious arătând că a fost dorită și iubită cândva), dar care nu-și amintește să fi fost vreodată copil. Sunt convins că și Alice Walker ar fi făcut-o pe Celie obeză dacă și-ar fi plasat acțiunea în anii 1980. Obezitatea, observ pentru prima dată, e un atu narativ foarte bun: când personajul devine neinteresant și neatractiv, prim-planul pe viața psihică e mai puternică și cu siguranță stârnește mai multe emoții.

*deloc întâmplător, grupul școlar al lui Precious termină de citit ‘The Color Purple’.

Alte cărți ecranizate la Oscarurile din 2010 pe joacadeamine.ro: A Single Man

Tagged as: 2010, carte, lecturi, precious, push, sapphire