Puțină istorie dominicană (și un vraf de comics)

Există cărți pe care vrei să le citești și cărți pe care după ce le-ai citit îți pare rău că nu se mai află pe o listă de lecturi pentru-când-o-fi. 'The Brief Wondrous Life of Oscar Wao' (feb-09, Faber and Faber) face categoric parte din a doua categorie. Incidental pe copertă scrie că este recipientul unui Pulitzer (și nu unul aleatoriu, ci Pulitzerul pentru ficțiune) și că e o carte 'exotică, originală și spirituală. Este scrisă cu suflet și energie uriașă', lucru care ar fi suficient pentru mare parte din persoanele pe care le cunosc să stea cu nasul în cartea lui Junot Diaz câteva zile. Sau luni în cazul meu, pentru că am ținut să nu termin cartea prea repede și să mă bucur de fiecare scenă nouă și fiecare artificiu de Spanglish al domnului Diaz așa, doar câteva pagini pe zi.

Nu aș fi vrut să se termine, cu atât mai mult cu cât titlul îți anunță un deznodământ pe care, cunoscându-l pe Oscar de Leon aka Oscar Wao (poreclit astfel datorită asemănării cu un Oscar Wilde plinuț și cârlionțat) nu prea vine să-l înghiți. Eu unul sunt teribil cu moartea personajelor și am ajuns să cred că îmi folosesc frica de moarte domesticită social plângând când moare un personaj dintr-o carte. Totuși, de când citești titlul și până la moartea lui Oscar Wao sunt 300+ pagini în care să te bucuri de lectură și de personajele pe care ți le aduce în prim plan. Travaliul ăsta de doliu anticipat a dublat, alături de limbajul lui Diaz, timpul de lectură. Când în sfârșit m-am hotărât că e ok să moară Oscar Wao nu a fost o alegere morală de cititor avizat, ci una dictată de trafic (și uite așa 30 minute de trafic bucureștean i-au pus capac lui Oscar Wao. Pentru mine cel puțin).

Oscar Wao nu e un personaj facil și povestea lui are darul de a aduce în prim plan multe alte povești. Povestea lui Yunior, povestea Lolei, a lui Beli și cea a lui La Inca. Povestea Maritzei, a Anei, a lui Ybon și toate poveștile terminate și neterminate care scriu o istorie recentă a Republicii Dominicane și a diasporei dominicane din SUA, cu legende, cu surori găsite înecate pe plajă, cu blesteme care nu țin seama de granițe geografice și cu animale miraculoase care îi ghidează pe cei pierduți la limita dintre viață și moarte. O istorie în care apare primul culocrat din istoria modernă (zice Diaz), același Trujillo din 'El Tiempo de las Mariposas' al Juliei Alvarez, care îndepărtează oponenții politici și  victimele violurilor. Cât este tributar Oscar de Leon părții lui dominicane nu o să aflăm niciodată, pentru că Diaz preferă să-l prezinte ca pe un cetățean american neintegrat (pentru unii dominican, pentru alții supraponderal) care cu toate că știe că asupra familiei lui planează fukú, un blestem care combină sindromul Dorian Gray și teama continuă de ratare, încearcă din răsputeri să găsească dragostea adevărată. Jocul cetățeniilor din 'The Brief Wondrous Life of Oscar Wao' este, totuși, cel care dictează sfârșitul lui Oscar, pentru care o dragoste semi-împărtășită de o prostituată dominicană va însemna să împlinească profeția pe care o știa din copilărie, și anume că niciun bărbat dominican nu moare virgin.

Junot Diaz are totuși grijă de Oscar. Poveștile care l-ar fi avizat că urmărirea cu orice preț a iubirii nu are un istoric favorabil în familia lui îi sunt total necunoscute și nu știe nimic despre viața dominicană a mamei lui, despre care aflăm în cea mai frumoasă parte a cărții, 'The Three Heartbreaks of Belicia Cabral, 1955-1962'. În plus, acestui etern îndrăgostit ridiculizat (care, nu știu exact de ce, mi-a amintit de Joseph Cornell), Diaz i-a dat un vraf de comics în care să-și desfășoare viața altfel decât îi permite statutul social. Benzile desenate îl salvează pe Oscar de multe alte drame pe care fukú i le-ar fi adus pe cap și-l ajută să devină primul mare scriitor, publicat sau nepublicat, de science-fiction din Republica Dominicană (dacă e să ne luăm după spusele naratorului Yunior). Și nu întâmplător, într-un joc care costă vieți, ajută la uitare și limpezește ape tulburi de prea mult timp, împlinește și profeția din benzile lui desenate preferate cu Fantastic Four, 'la ce bune sunt viețile scurte și anonime?' fiind unul din cele mai adorabile, inocente și mărinimoase personaje alienate cu care am avut ocazia să mă întâlnesc vreodată.

Alte personaje supraponderale pe joacadeamine.ro: Viața invizibilă a fetelor obeze

Tagged as: 2010, carte, comics, eltiempodelasmariposas, fuku, josephcornell, juliaalvarez, junotdiaz, lecturi, thebriefwondrouslifeofoscarwao