Maxwell Sim îl întâlnește pe Jonathan Coe

Cu Jonathan Coe nu sunt la prima întâlnire: 'A Touch of Love' și 'The House of Sleep' au fost lecturi plăcute la momentul lor. Nu același lucru puteam să-l spun până de curând despre 'The Rain Before It Falls', pe care am abandonat-o după primele zece pagini, dar m-am hotărât să-i mai acord o șansă acum că am terminat și 'The Terrible Privacy of Maxwell Sim' (ian-10, Penguin Books) și mi-am dat seama că domnul Coe merită un pic mai multă atenție.

Cu 'The Terrible Privacy of Maxwell Sim' m-am trezit în brațe convins de faptul că narațiunile despre bărbații singuri britanici au un côté didactic și impresionat de coperta hitchcokiană (exceptând periuțele de dinți nu văd de ce n-ar fi fost coperta asta posterul pentru 'Vertigo'). Și nu aveam să greșesc foarte tare. După ce parcurgem expoziția unui articol de ziar din martie 2009 care ne povestește despre un vânzător ambulant găsit dezbrăcat și degerat în propria mașină în care se află și 400 periuțe de dinți și un sac de gunoi plin cu sute de cărți poștale din toate colțurile lumii, mergem înapoi în timp, în februarie 2009, când Maxwell Sim, 48 ani, proaspăt separat de soția sa, Caroline, se află în ultima zi a vizitei sale în Australia, unde fusese să își viziteze tatăl.

Petrecând singur o seară la restaurant, le observă pe o tânără chinezoaică și pe fiica acesteia, de care este fascinat: cele două împart o înțelegere non-verbală și se privesc cu o afecțiune care i se par rupte din altă lume. Sim nu e la prima reverie de voyeurism în viața celor din jurul lui și pe parcursul romanului va încerca să se apropie de tatăl său, de un om de afaceri cu care se întâlnește în avion, de tânăra Poppy, de consilierul lui de psihologie ocupațională - practic de orice persoană care-i taie calea. În propriile cuvinte, Maxwell Sim este un om cu 74 prieteni pe Facebook și nimeni cu care să vorbească despre viața lui. În felul lui naiv, Maxwell Sim caută o rețetă de apropiere între oameni, își citește cu religiozitate mailurile spam ca nu cumva să fie pe acolo vreun mesaj adresat lui și are fantezii despre scrisori pe care oamenii pe care îi cunoaște i le-ar adresa. Ba chiar poartă o conversație, banală dar salvatoare cu cel care îi fură telefonul mobil, fericit că forma asta de apropiere îl salvează pentru o perioadă de gânduri negre.

Combinația între picarescul vânzătorilor ambulanți și însingurarea bărbaților care nu se închipuiau pe sine single la 48 de ani este una productivă. Maxwell Sim nu înțelege viața așa cum o înțelege tânăra Poppy, al cărei job este să facă înregistrări sonore din zone îndepărtate ale lumii pe care apoi le vinde la pachet soților și soțiilor adulterini care au nevoie de un alibi sonor în conversațiile cu consorții și nici cum o înțelege fosta sa soție (cu care poartă conversații anonime pe internet). După vagi încercări de apropiere, pentru care se descoperă inapt, Max Sim se întoarce în Australia să o regăsească pe tânăra chinezoaică. Acestei străine la mii de kilometri distanță reușește să i se destăinuie și să se considere eliberat.

Romanul are și o apariție cameo a autorului - un Jonathan Coe atotputernic, o poveste de dragoste de 50 ani consemnată pe cărți poștale și o rescriere a poveștii lui Donald Crowhurst, cu a cărui navigare și derivă Maxwell Sim se identifică, pe care vă las să le descoperiți singuri. Foarte recomandabil 'The Terrible Privacy of Maxwell Sim', te face să te simți mult mai puțin singur decât ai putea raportându-te la propria viață.

Tagged as: 2010, carte, jonathancoe, lecturi, theterribleprivacyofmaxwellsim