De o carte al cărei proces de scriere a luat n ani te apropii cu teamă. Eu, unul, aleg să mă apropii cu teamă. Și se pare că teama asta va fi încercată toamna asta: primul roman al lui Jonathan Franzen după nouă ani ('Freedom' după 'Corrections'), primul roman al lui Nicole Krauss după cinci ani ('Great House' după 'The History of Love'), primul roman al lui Michael Cunningham după cinci ani ('By Nightfall' după 'Specimen Days'). Aproape că îmi vine să le mulțumesc autorilor care au luat apropoul cu nemaiîntâlnita distribuție în masă a literaturii și între două tiraje au timp să se apropie de cititori și prin social media.
Ce a făcut Jonathan Franzen toți acești ani? A scris 6 zile pe săptămână de la 7 dimineața. A răgușit tot citindu-și dialogurile. Și-a lipit cu superglue o mufă de internet în slotul de internet și apoi a tăiat cablul, ca să fie sigur că a mai redus un factor de distracție. Mai mult ca oricând, spune un personaj din 'Freedom' (Farrar, aug-10), burghezia acceptă voluntar să îi fie reduse libertățile. Cu Franzen la cârmă, putem să fim siguri că orice libertate e chestionată și angrenată narativ în feluri nebănuite. 'Freedom' e un roman mare, la propriu și la figurat, care te lasă să respiri fix cât să supraviețuiești lecturii. Dar nu mai mult.
Nu știu cât din mine a sperat să nu fie dezamăgit de 'Freedom'. 'The Corrections' i-a adus lui Franzen suficient public, chiar dacă a refuzat să aibă stickerul bookclubului Oprah pe copertă. Mă întreb, după ce am citit cartea, dacă 'Freedom' exista înaintea 'The Corrections', i-ar fi adus 'Freedom' același public? Răspunsul tinde să fie un nu hotărât, nu pentru că nu este o carte bună, ci pentru că este infinit mai neprietenoasă cu cititorul. O poveste de familie, disfuncțională (în lipsă de alt termen sau până regândim ideea de familie à la anii 2000) își tulbură existența unul altuia cu libertăți, fac depresii cu rândul sau coral, caută în trecutul de 30 de ani al poveștilor de familie răspunsuri care vin greu și sunt incomode. Franzen, în felul lui aparte, nu se teme să ne facă personajele antipatice și rând pe rând fiecare membru al familiei Berglund ne arată iadul personal fără opreliști. În duo-uri antagoniste și chiar și triunghiuri primejdioase, personajele lui Franzen sunt puternice și ilustrează versiuni personale ale unor idealuri de libertate pe care știu foarte clar că nu pot să le atingă. Drama de familie e interesantă, bine studiată și scrisă impecabil: iată de ce îi sunt recunoscător lui Franzen pentru timpul pe care l-a petrecut scriind cartea asta. La fel cum îi sunt recunoscător pentru efectul bântuitor al personajelor și pentru felul special în care arată că lumea actuală este atât de puțin aptă de fericire și libertate, încât revolta față de libertatea celuilalt ne ocupă prea mult timp, ne tocește nervii și ne reduce și mai mult... libertatea. Și buna vecinătate cu disfuncționalul ia timp, crede Franzen. Și nu prea suntem pregătiți s-o acceptăm.
'Freedom' nu e o carte ușoară, dar îmi pare bine că am trecut testul lecturii. O văd în raftul de tulburări digestive similare cu 'Război și pace' și o văd sub același neon al deja-clasicului, alături de Roth și Bellow, zona de librărie de care eu mă apropii numai în caz de forță majoră.
{ 5 comments… read them below or add one }
chiar ma intrebam azi cand ajunge pe meleagurile noastre. i wantz
Mda. Freedom NU se găseşte ca ePub. Ză uărld sux.
Niciodată nu am înţeles limitarea asta faţă de distracţii. Cred că o limitare sănătoasă este să nu dai dovadă de dependenţă – adică EU hotărăsc că nu voi accesa internetul, nu blochez mufa aia. Eu am 3 ciocolate lângă mine şi nu le mănânc, nu mă mut în ţara de unde nu am cumpăra ciocolată.
Dar nici scriitorii nu sunt super oameni, sunt oameni cu altă ocupaţie, nu trebuie neapărat să fie mânaţi de o disciplină de fier cum cred eu că scrie Isabel Allende :)
Oricum, mă uimeşte determinarea cu care acest om a scris un roman. Îmi aminteşte de şcoală, când învăţam diferenţa dintre Sadoveanu care scria Baltagul în 3 zile fără oprire la birou… iar Rebreanu avea la Ion o schemă cu casele din sat, fişă de personaj pentru fiecare caracter şi a scris vreo 3 variante.
Mi-ar plăcea să existe un loc unde să pot studia stilul de creaţie al scriitorilor. O, da, chiar mi-ar plăcea la nebunie!
@Monica: Isabel Allende mi-a vorbit despre stilul ei de lucru in termeni foarte amuzanti (parte din interviu il gasesti aici: http://www.tabu.ro/articol_6701/imaginatia__o_forma_de_tortura.html). De apucat se apuca mereu de scris in ianuarie, indiferent cand termina lucrul la o carte. Asta e primul lucru fain, ca are fix atata vacanta cat isi lasa dupa scris! Si scrie in fiecare dimineata, dupa ritualul in care aprinde lumanari si convoaca spiritele celor dragi sa coopereze cu ea. Si se gandeste la fiecare persoana pe care a castigat-o sau pierdut-o in viata cu drag. (Ex-)cumnata sa ii redacteaza textele. Spuneam ca termenii in care mi-a vorbit de disciplina ei de lucru sunt amuzanti pentru ca mi-a dat impresia ca e vorba de o joaca, de un program de respiro, desi era vorba de munca si vorbea la fel de entuziasmata ca atunci cand vorbea de momentele petrecute cu familia. La un moment dat, chiar a facut o paralela intre timpul pe care il petrece scriind si timpul petrecut cu nepotii. Parte din experientele ei de scris la varsta adulta le povesteste si in ‘La Suma de los Dias’, penultima ei carte, daca-mi amintesc corect.
Disciplina disciplinei scriitorilor, da, este ceva ce si eu as dori sa studiez! :-)
Citisem interviul luat de tine, te-ai transformat într-un idol de-ai mei când am văzut ce realizare ai :) ştiu, pe 8 ianuarie începe, am citit şi eu în Ţara mea inventată. Aşa a început cu casa spiritelor, ca o scrisoare pentru bunicul ei şi a continuat până a devenit o carte, iar acum o consideră ziua ei norocoasă. M-a mirat mereu, pentru o femeie atât de mică, orientată pe oameni şi poveşti, cu atâta simţ artistic şi tradiţional, unde a mai încăput şi atâta self-management pentru scris. Mă aşteptasem să spună că scrie haotic :)
Mă bucur pentru tine că ai citit La suma de los dias, o să o cumpăr şi eu de la trasto.ro cred, pentru că nu ştiu când ar putea apărea la noi.
{ 2 trackbacks }