O copilărie rusească. Povestită după seminarul lui Frank McCourt.

Poate un debut într-o limbă care nu-ți aparține și doar după un seminar de creative writing să aibă succes? E o întrebare la care azi răspund cu 'da', dacă te cheamă Elena Gorokhova și dacă profesorul tău de seminar a fost Frank McCourt. Elena Gorokhova povestește copilăria rusească-sovietică cu libertatea pe care i-o dă distanța geografică și temporară: cetățean american care și i-a adunat pe cei dragi în State, Gorokhova ne spune povestea ei de dragoste cu granițele limbii engleze și ale fostului URSS în una din cele mai frumoase autobiografii de necelebrități pe care am citit-o vreodată.

'A Mountain of Crumbs' (aug-10, Cornerstone) este o poveste cu cravate de pionier, cu rusoaice care se recunosc după patronim, cu lână aspră și noroi, cu servicii de ceai scoase la ocazii speciale și dulceață home-made, cu cozi interminabile la alimente și cu fascinații și secrete pe care nu vrei să le afle nimeni, pentru că toate depășesc granițele unui stat, fie el de dimensiunile URSS. Gorokhova are exhibiționismul ex-sovieticului: își recunoaște participarea entuziastă la fiecare activitate de partid, dar nu ascunde nici secretele care o făceau mai puțin comunistă decât și-ar fi dorit mama sa, adevăratul copil al revoluției la așteptările căreia nu s-a ridicat niciodată.

De la poveștile din copilărie, cu farmecul lor local evident, la cele din sistemul de învățâmânt și până la ideea evadării, Elena Gorokhova e atentă la detalii și nu dorește să pună pe nimeni într-o lumină pozitivă: nici chiar pe sine. De la viața sexuală a părinților la cea pe care o începe ea în scări de bloc cu artiști beți, avem un display de onestitate care ne-ar face bine la mulți ocazional. Cât este de necesar însă, rămâne de văzut: deși reușește să organizeze impecabil informația și încărcătura emoțională și deși calibrează timpul celor trei decenii povestite la un ritm aproape uniform, Gorokhova uită, poate, că sistemul de privilegii din care făcea parte și nu în ultimul rând circumstanța i-au dictat povestea de succes, cea a unui cetățean sovietic care se căsătorește cu unul american și e lăsată să emigreze ca și cum ar fi fost cel mai natural lucru de pe pământ. O singură întâlnire din roman lasă indicii că privilegiul în care nu crede și de care vrea să fugă îi constrânge existența: înainte de plecare, se întâlnește cu o bună prietenă al cărei plan de a emigra este demascat și care devine un cetățean declasat, un refusenik în compania căreia nu dorește să fie văzută atunci când libertatea ei fusese garantată de o viză și un bilet Aeroflot. Fără să încerce să îmbrace episodul în contextul individului care e neputincios în fața sistemului, Gorokhova trece nepăsătoare pe lângă buna prietenă și în propria narațiune.

Tagged as: 2010, carte, elenagorokhova, lecturi