Cu toții am citit 'Everything Is Illuminated' și cu toții avem vagi cunoștințe de geografie a Trochenbrodului. Și partea din noi care n-a citit-o încă, mai are timp. Jonathan Safran Foer face treaba foarte bună în debutul lui de acum opt ani și o treabă la fel de bună în prefața pe care o semnează pentru cartea lui Avrom Bendavid Val, 'The Heavens Are Empty: Discovering the Lost City of Trochenbrod' (cartea va apărea pe 15-oct la Pegasus Books la NY).
Trochenbrod este un oraș a cărui geografie romanțată a fost adusă prima oară în vizorul public de Jonathan Safran Foer. După cum remarcă și Avrom Bendavid Val, nici chiar în anii de glorie ai shtetl-ului 100% evreiesc, orașul nu era cunoscut nici măcar comunităților evreiești contemporane din Ucraina, Polonia sau Germania: așa cum îi șade bine unui oraș legendar, granițele sale se pierdeau în imaginar și fericiții săi locuitori nu au simțit niciodată, până în ultimii ani de existență ai orașului, nevoia de a ieși din Trochenbrod și a deveni cetățeni ai altor meleaguri. Fondat la începutul secolului xix, departe de șuieratul trenurilor care împânzeau zona și de micile și marile mutări de graniță, trochenbrodezii au știut să cultive un lifestyle evreiesc așkenaz, fără prejudecăți față de progres, dar și fără renegocieri ale valorilor centrale ale căminului evreiesc. Oraș de industriași destoinici și de cărturari aplicați, Trochenbrod a existat timp de un secol în egală măsură ca o unitate de măsură a ceea ce ar fi trebuit să fie viața evreiască din secolul xix din Europa, dar și ca o atracție turistică și comercială, cu magazine moderne și o stradă principală de invidiat chiar și pentru Minskul sau Odesa epocii respective.
'Oamenilor care îți vor citi cartea, te rog să le spui că a existat la un moment dat un oraș cu oameni harnici și merituoși, de oameni de încredere. Nu voiau decât să-și crească copiii, care la rândul lor să devină oameni de încredere. Asta era Trochenbrod'. Cuvintele de mai sus aparțin unuia din puținii supraviețuitori ai Trochenbrodului: cei fugiți în anii 1930 în mirajul nord- sau sud-american, cei care și-au făcut acte false și au trecut granițe mereu schimbătoare, cei care s-au ascuns cu lunile în pădure și au supraviețuit în mod miraculos frigului și foametei. Avrom Bendavid Val estimează că 100 persoane născute în Trochenbrod au supraviețuit. Restul de 2.500 au fost masacrați în evenimentele din august 1942 în aceeași perioadă în care sinagogile shtetl-ului au fost arse, iar casele făcute una cu pământul. Azi Trochenbrod arată așa:
Nimic din strada principală aglomerată, nimic din larma orașului în care toată lumea cunoștea pe toată lumea. În satele apropiate, puțini sunt cei care au trăit vremurile acelea și care sunt dispuși să recunoască măcar că a existat un oraș numit Trochenbrod sau că au existat evrei în zonă. Cu toate acestea, două memoriale construite de fiii Trochenbrodului din Israel sau Argentina, comemorează numele rămase în memoria orală, iar copiii sătenilor mai descoperă din când în când pe câmp obiecte strălucitoare, bijuterii, mecanisme de ceas sau poze din comorile ascunse ale trochenbrodezilor care sperau să se poată întoarce într-o bună zi să își recupereze bunurile. Altfel, Trochenbrod este ca un miraj al istoriei: puțini oameni își amintesc măcar că a existat, și mai puțini i-au supraviețuit. Așa cum a apărut peste noapte ca un prosper shtetl ucrainean, avea să dispară un secol mai târziu, în zgomot de pușcă și de baros. Pentru cei care-și amintesc de o copilărie idilică în Trochenbrod, însă, orașul are aceeași aură a Ierusalimului din urarea de Pesakh, cel din 'la anul, la Ierusalim', cu un Trochenbrod care nu mai există pe pământ, și cu un la anul care permite păstrarea speranței.
{ 3 trackbacks }