Odată cu 'The Enchantress of Florence' pe care am citit-o în 2008, chimia mea cu Salman Rushdie s-a deteriorat. Dacă 'Grimus', 'Midnight's Children', 'The Satanic Verses' și chiar și 'The Ground Beneath Her Feet' mi s-au părut cărți interesante și suficient de captivante să le citesc și chiar recitesc, am intrat într-un tunel atemporal al admirației pentru Rushdie, în care nimic nu se întâmplă, odată cu 'Shalimar the Clown'. Acest ultim titlu, și apoi 'The Enchantress of Florence' mi-au redus simțitor dorința să citesc Rushdie altfel decât ca pe un romancier supralicitat și căruia nu i se întâmplă nimic deși o parte a populației globului nu-i dorește binele - efect care, să fim serioși, se șterge cu timpul.
Nu știu încotro se îndreaptă relația mea cu Rushdie, dar știu că a făcut un pas înainte și a schimbat ceva în ritmul oftatului meu de cititor nemulțumit. Așa cum multă lume a fost încântată de 'Haroun and the Sea of Stories', ultima carte a lui Salman Rushdie reciclează conceptul și face o treabă bună cu noua sa carte, 'Luka and the Fire of Life' (Jonathan Cape, sep-10), o nouă abordare a vocației povestitorului cu suficientă magie și cu un joc subtil de aplomb și delicatețe să placă pănă la un anumit nivel. Dacă în 1990 Salman Rushdie dedica 'Haroun and the Sea of Stories' fiului său Zafar Rushdie, a sosit momentul ca și fratele mai mic al lui Zafar, Milan Rushdie să aibă propria carte; mai mult, Luka, personajul principal din noua carte a lui Rushdie este și el fiul lui Rashid Khalifa, deci este fratele mai mic al ficționalului Haroun.
Mă bucur că domnul Rushdie are suficientă trecere la agenți și editori încât să pozeze în übernarator în propriile cărți și să scrie cărți pentru copiii săi - consider că orice tată care face asta pentru copiii săi e un übertată. Cu atât mai mult cu cât nu cred că, adulți sau copii, ceilalți cititori pot găsi lectura celor două cărți suficient de antrenantă. Mă bucur și pentru că 'Luka and the Fire of Life' este chiar o poveste bună, cea a băiatului care însoțit de un câine și un urs de circ încearcă să afle misterul încetinirii ritmului narativ al poveștilor pe care bătrânul său tată i le spune și pentru că plus minus câteva elemente tradiționale de poveste, Salman Rushdie reușește să refacă universul Lumii Magice și să arate că efectul de îmbătrânire (pe care alege să-l redea prin acea încetinire îngrijorătoare a firului poveștilor lui Rashid Khalifa) și moartea sunt lucruri cărora încă le mai putem opune o încăpățânare copilărească. Căutarea lui Luka/Milan prin întreaga geografie a Lumii Magice pentru focul vieții, cel care l-ar repune pe picioare pe muribundul Rashid Khalifa/Salman Rushdie este într-adevăr emoționantă și povestită cu har. Salman Rushdie nu m-a convins că poate să mai fie mai mult decât un Paolo Coelho pentru absolvenți universitari, dar trebuie să recunosc că 'Luka and the Fire of Life' a fost o lectură plăcută de weekend și că ar fi păcat, pentru cei care au admirat universul din 'Haroun and the Sea of Stories' să nu citească și continuarea.
{ 7 comments… read them below or add one }
Eu acum de abia am inceput Satanic Verses si imi place. E proaspat, original, nu mi se pare ca are nimic in comun cu genul sau calitatea Coelho. Si da, am inteles ca ti-au placut si tie astea vechi, fix de asta mi se pare injust sa zici ca IN GENERAL nu depaseste un Coelho pt absolventi. Sau poate vorbeste studenta din mine, habar n-am :)
Gia! Mi-a fost dor de tine!
Heh, la ultima in special ma refeream, dar n-as zice ca nici ‘Shalimar the Clown’ sau ‘The Enchantress of Florence’ ar depasi schema.
Si ai dreptate, in cele multe si vechi, pe care pe toate le-am citit cu placere, nu regasesc niciun Coelho pentru absolventi universitari. Altfel n-as gasi motivatia, in ciuda vizibilei deteriorari a relatiei mele cu (atentie!, nu a scrisului lui) Rushdie sa citesc in continuare. Afirmatia care azi dimineata mi s-a parut amuzanta, iar acum cand se lasa seara dureros de adevarata, se refera strict la ultima carte. Inteleg si apreciez succesul comercial, dar parca exista autori de la care ai alte asteptari? Nu spun ca mi i-as dori in mizerie, dar deh, ce vrei, sunt de morala veche.
XOXO
Cred ca patrunderea in mirajul lecturii lui Rushdie vine ca un secret, in urma unor incantatii interioare care ne invata de fapt sa ii intelegem esenta scriiturii…
“The Enchantress of Florence” m-a dezamagit si pe mine, dar cred ca oricare dintre cartile de pana la ea, mai ales “The Satanic Verses” si “The Moor’s Last Sigh”, ar putea fi invocata ca dovada ca dl. Rushdie e mult mai mult decat un “Coelho pentru absolventi” :)
@Xiao Shu: da da! ai dreptate 100%
xoxo
O.
Hmm, ce te faci cu universitarii care au citit si inca mai citesc atat Rushdie cat si Coelho? :)
@Ally: pai nu vorbeam in necunostinta de cauza, after all, n-as putea daca n-as fi citit (doua, fie).
Ce sa fac? Ce sa faca ei, de fapt!
:-P