Noir, exotic și ocult

Foarte rar mă apropii de cărți precum cea a lui Jesse Bullington, dar cănd o fac, sunt surprins de fiecare dată de creativitatea din genurile noir și ocult. Ultima sa carte, “The Enterprise of Death” (Little Brown Group, mar-11), e un amalgam seducător de istorie, teologie, etnografie și, peste toate acestea, un feel puternic de lectură polițistă: nu genul meu de lectură obișnuită, dar una foarte, foarte acaparantă.

Cartea lui Jesse Bullington pornește de la o premisă simplă: dacă blestemele există și ele aduc moartea, de ce trebuie să fie înlăturate, atâta vreme cât moartea e oricum stația terminus a vieții? Pentru a ilustra această întrebare, Bullington folosește două personaje foarte puternice și carismatice într-un ipotetic secol al xvi-lea: o sclavă africană care încearcă să scape de un blestem și Paracelsus, care încearcă să pună bazele unei frății de alchimiști care să descopere tainele vieții și morții. Întâlnirea ‘colonială’ a lui Awa, sclava lesbiană și acuzată de vrăjitorie într-o Europă care-și negociază greu granițele dintre știință și ocult și a lui Paracelsus este una în care Jesse Bullington se folosește de o mulțime de personaje, de la hiene cu simțuri umanoide dezvoltate, la eunuci, prostituate, soldați, vrăjitoare, episcopi – tot ce trebuie în plan secundar pentru a da culoare locală. Blestemelor li se adaugă bântuirea, telechinezia, vampirii și Inchiziția, toate într-un joc de forțe bine regizat și suficient de atractiv să te țină cu sufletul la gură cele 300+ pagini ale cărții. Fără să se limiteze la recuzita de bază a genului noir, prin îmbinarea cu elemente bine definite de exotic și ocult, Bullington ne arată că fetișul și totemul sunt răspunsuri la fel de plauzibile în fața morții ca pseudo-știința și pornirile teocrate și că moștenirea de folclor despre moarte pe care ne-o lasă Europa nu este câtuși de puțin mai solidă sau aptă de vreun răspuns în comparație cu cea tribală.