“The Memory Palace” (Simon & Schuster, ian-11) se află de ceva timp pe lista mea de lectură și cu toate acestea nu m-am apucat cu ușurință să o citesc. Și nu este de mirare, o carte despre dragostea maternă și schizofrenie, sub forma unei autobiografii, nu poate avea nimic ușor în nicio acțiune care o vizează. Nici pentru Mira Bartók nu a fost ușor să o scrie și, în propriile cuvinte, greutatea reală a constat în găsirea unei explicații plauzibile pentru balansul pe care îl vede între o înțelegere clinică a schizofreniei și dragoste, balans greu de acceptat având în vedere că regretele bat ritmul relației ratate cu mama ei, iar accidentul care a făcut-o să își reevalueze viața în care și-a ocolit mama o conduce la o reîntâlnire cu aceasta și la o perspectivă total nouă asupra cărții pe care intenționa să o scrie.
Mama Mirei Bartók a fost un wunderkind al pianului și o prezență foarte vie pentru multe cercuri artistice în tinerețe, înaintea unui complicat diagnostic de schizofrenie. Familia pe care și-a întemeiat-o reușește cu mare dificultate să găsească resursele emoționale pentru a conviețui cu ea; angoasele ei că fiicele sale vor fi răpite de naziști sau violate, vizitele intempestive pe care le face acestora acasă sau la job le convinge pe surorile Herr să fugă la rândul lor, să-și schimbe numele și să înceapă o viață departe de cuibul în care ajunsese să le fie frică de dragostea mamei lor. Mira Bartók evită să devină apologetică referindu-se la fugă, dar asta nu înseamnă că regretele nu sunt prezente; pur și simplu, rolul lor narativ este redus. Povestea, care constă în nararea foarte igienică a reîntâlnirii cu mama sa, pe care o găsește într-un shelter cu puțin timp înainte de moartea acesteia, se bazează pe obiectele pe care Bartók le găsește în depozitul pe care mama sa l-a construit de-a lungul timpului, constând în jurnale, fotografii, partituri și desene. Pe baza lor, autoarea reușește să combine propriile amintiri cu cele deseori fabricate ale mamei sale și să pătrundă în ‘palatul memoriei’, un loc în care siguranța celor dragi joacă un rol important, iar scenariile angoasante care se țes în jurul lor trădează prin straturi și straturi de boală, o dragoste maternă vibrantă și puternică. Cartea, pe care o recomand cu căldură, mi-a adus aminte pe alocuri de o altă lectură frumoasă, “The Blind Side of the Heart” de Julia Franck.
Mai multe informații despre carte în book trailerul oferit de Simon & Schuster:
{ 1 comment… read it below or add one }