Cărți care străpung zgomotul vieții și te trag de guler

“The Marriage Plot” a lui Jeffrey Eugenides este desigur o carte pe care o așteptam demult. Oricine s-a îndrăgostit de Eugenides poate să tragă concluzia că nouă ani (sau câți ani au trecut de când s-au întâlnit de pildă cu “Middlesex“) e un pic cam mult. Chiar dacă așteptam mult cartea asta, așteptările mele nu erau mari. Din ce am citit, “The Marriage Plot” nu avea să fie nici “The Virgin Suicides” și nici “Middlesex“. Chiar și așa, a fost o carte care mi-a plăcut. Imens.

“The Marriage Plot” (oct-11, Fourth Estate) nu este genul de carte de care te îndrăgostești cu ușurință; poate și pentru faptul că se apropie încet-încet, dar sigur, de cititor. Intriga căsătoriei din titlu și roman e cea a vieții care nu a învățat suficient din literatură să fie la fel de docilă și la fel de prietenoasă la deznodământ. În anii 1980 ai unor rivalități de colegiu american, Madeleine Hanna se arată mirată într-un sens livresc de maxima referitoare la fericirea maritală a lui Trollope (“There is no happiness in love, except at the end of an English novel“) și studiază victorienii (care, după părerea ei sunt atât de puțin victorieni) în timp ce viața îi arată că atât fericirea cât și finalul sunt două noțiuni strict personale. Într-un triunghi amoros palpitant și cât se poate de romantic cu Leonard Bankhead și Mitchell Grammaticus, Madeleine face alegeri, ia hotărâri, ajunge în situații mai mari decât poți duce atunci când abia ai ieșit de pe băncile colegiului. Polarizând instinctele și intelectul ei, Leonard și Mitchell îi arată fiecare câte o oportunitate, dar distanța dintre ce ar putea fi și ce este cu adevărat viața ei (și a lor) ia dimensiuni când liliputane, când monstruoase, oricum, nu pică nicicum bine în planul fericirii maritale. Despre intriga căsătoriei și despre deznodământ nu voi spune nimic, pentru că e un deliciu rezervat numai cititorilor cărții.

Eugenides își face bine treaba și creează momente și cinematografii încântătoare. Tablourile memorabile ale romanului nu sunt puține, dar sunt dozate cu tactul unui amant priceput și întotdeauna într-o exprimare exemplară. Poate că aceste motive nu ar fi suficiente să-ți placă o carte, dar mai adaug în talerul care-l ține pe Eugenides în balanță și atitudinea foarte umană care îl animă în actul narativ, una pură și nealterată de jocuri de putere, conștiințe superioare sau tradiții narative. Și bineînțeles, arsenalul documentării lui Jeffrey Eugenides, de la sartorialul anilor 1980, la slang-ul pe care azi nu-l mai folosește deja nimeni, la spațiul aspirațiilor culturale ale ‘copiilor’ deceniului, de la Led Zeppelin la Maica Tereza trecând pe la Luce Irigaray. Totul stăpânit perfect în 400+ pagini care te scot din cadrul tău cunoscut și îți arată partea nevăzută a relațiilor pe care altfel le-ai considera banale.