Zen-ul lui Steve Jobs

Când am citit anul trecut biografia bestseller a lui Walter Isaacson despre Steve Jobs, unul din personajele din viața lui Jobs care m-au fascinat a fost Kobun Chino Otogawa – menționat în biografie de vreo zece ori, mereu la persoana a treia, ca fiind unul din oamenii care l-au influențat pe Steve Jobs în mod deosebit, dar care, la momentul scrierii biografiei, nu mai era în viață și astfel interferențele sale în viața lui Jobs erau mereu menționate de către terți, în intrări biografice uneori prea scurte să te lase să vezi peste o întâlnire banală – cu toate că faptele care i-au legat pe Kobun Chino Otogawa și pe Steve Jobs au fost orice, numai banale nu.

Așa că atunci când am aflat că urmează să iasă un comic book scris de Caleb Melby și ilustrat de Jess3 despre relația dintre Kobun Chino Otogawa și Steve Jobs, The Zen of Steve Jobs (John Wiley & Sons, ian-12), nu numai că m-am bucurat, dar m-am grăbit să comand cartea ca să nu uit cumva că vreau să o citesc. Nu a fost suficient, chiar și cu cartea pe birou, tot am amânat momentul lecturii, cu toate că știam că 80 de pagini de comics nu au cum să ia o groază de timp – și aveam dreptate să amân momentul: nu numai că 80 pagini au fost citite cu aceeași dificultate pe care o presupun 200 pagini, dar și lecțiile de viață din comic book au fost pe măsura așteptărilor. Și așteptării.

Povestea din cartea aceasta nu este una simplă. Relația dintre cel care l-a păstorit pe Jobs în ale budismului și co-fondatorul Apple nu a fost una liniară și a fost animată de sentimente contrare la diferite momente din existența lui Jobs. Acesta din urmă voia la un moment dat, în tinerețe, chiar să se dedice practicilor budiste și să devină călugăr, dar în povestea lui Caleb Melby, Steve Jobs este descurajat de Kobun să renunțe la visurile sale și mai degrabă să accepte viața în complexitatea ei și să își folosească crezul budist și multiplele învățături spirituale în viața de zi cu zi. Acesta este punctul în care comic book-ul este o carte reușită – urmând pașii unei biografii cronologice, ne arată felul în care Steve Jobs a știut să preia minimalul, pragmaticul și progresul din budism și să le integreze în designul și sistemul de operare ale device-urilor Apple.

Cartea nu se dorește nici omagiu pentru Jobs, nici apologie pentru budism. Nu ocolește nici momentele de răscruce în care Steve Jobs s-a îndepărtat de Kobun Chino Otogawa, nici felul neașteptat și dureros în care acesta din urmă a dispărut din viața lui Jobs (în 2002, Kobun a murit încercând să-și salveze fiica de la înec). Pur și simplu discută designul produselor Apple pe care le vedem și utilizăm azi ca rezultatul unei întâlniri providențiale și încearcă să sublinieze conceptele budiste care au condus la iluminările lui Jobs și la deciziile de marketing pe care acesta le-a luat. E o carte frumoasă și plină de învățăminte, dacă aveți chef de un comic book și sunteți Jobs-curious, ideea lecturii cărții nu e rea deloc.