Acesta este spotul colecției toamnă-11-iarnă-12 Castro și mie mi-a plăcut foarte mult. Mai jos găsiți și textul reclamei în traducere.

(textul reclamei de mai sus) Postul acesta este dedicat oricui a visat vreodată. A sosit timpul să zburăm. Este dedicat celui care visează să ajungă departe. Și celei care visează să-și găsească dragostea. Celei care visează să-și piardă rușinea. Și celui care visează să o oprească pe chelneriță. Celei care visează să cucerească lumea. Și celui care visează să ajungă înaintea tuturor. Celei care visează la revenirea anilor ’70. Și celui care visează să se întoarcă la ea. Și celor care visează la o lume mai liniștită. Cu mult mai multe biciclete. Oricui visează la următoarea colecție. Sau la următorul start-up. Și celor care visează că momentul acesta nu se va termina niciodată. Hai, mergeți pe urmele visurilor voastre.

Pe 6 decembrie am văzut Queercore la Our Evolution, iar de atunci mă bucur de fiecare dată când aud că mai are loc încă o reprezentație. În București, dar la sfârșitul lui ianuarie și peste granițele țării. Spectacolul lui Mihai Lukacs, un one-man show cu Cătălin Jugravu, după Jet Moon & Queer Beograd Collective se joacă în limba engleză și chiar se joacă! Sâmbătă, 14-ian, îl puteți vedea într-un parteneriat frumos Biblioteca Alternativă și Stagiunea de Club  în subRahova (Str. Sergent Nuțu Ion, nr.2) începând cu ora 19. Intrarea se face pe bază de rezervare; în locul biletelor, subRahova folosește sistemul ‘plătește cât vrei’. RSVP pe Facebook aici.

“Lucrând la acest spectacol, am avut revelația că nu este suficient să montăm și să jucăm un show queer atunci când nimeni nu știe ce înseamnă queer. Planul nostru nu este să vă oferim un alt loc în care să ne ascundem, ci să mergem mai departe de drepturile și libertatea de expresie sexuală. Efortul nostru se dorește a fi o altă formă de acțiune politică. Politicizăm și localizăm ideea de queer pentru a oferi un spațiu în care să explorăm și să chestionăm militarismul, capitalismul, genul, homofobia și naționalismul. Desigur, întrebarea este de ce vrem să legăm toate ideile politice prin convenții teatrale? De ce vrem să ieșim din cutia politicilor identitare? Cum putem lega queer de contextul nostru local fără a fi un import vestic luat de-a gata? Sunt așa de multe întrebări care trebuie puse, dar aceasta este o metodă de a crea un spațiu social în care să ne simțim în siguranță și unde ne putem distanța de discuțiile sterile înspre schimbarea pe care ne-o dorim pusă în practică. Vrem să arătăm cum se leagă probleme noastre prin aducerea pe scenă a acelor vieți care nu se încadrează în categoriile clare și în limitele ușor de identificat. Queercore este un spațiu de pornire a conversațiilor relevante pe care ni le doream atât de mult, o bază de continuare a acestor conversații și un început al unei frumoase prietenii.” (sursa: comunicat)

]]> http://blog.joacadeamine.ro/2012/01/12/sambata-mergem-la-queercore/feed/ 0 http://blog.joacadeamine.ro/2011/11/29/adresa-aproximativa/ http://blog.joacadeamine.ro/2011/11/29/adresa-aproximativa/#comments Tue, 29 Nov 2011 05:57:10 +0000 Octavian http://blog.joacadeamine.ro/?p=10933

Address Is Approximate from The Theory on Vimeo. Google Street View stop motion animation short made as a personal project by director Tom Jenkins. Story: A lonely desk toy longs for escape from the dark confines of the office, so he takes a cross country road trip to the Pacific Coast in the only way he can – using a toy car and Google Maps Street View. Music by the wonderful Cinematic Orchestra and the track is “Arrival of the Birds”. All screen imagery was animated – there are no screen replacements.

Azi sau mâine. Va dispărea numărul de telefon al mamei mele din last calls și nu va mai apărea niciodată. Am încercat să găsesc setarea cu care modifici numărul de contacte afișate în secțiunea aceasta fără niciun rezultat. E doar încă unul din lucrurile inevitabile care pur și simplu te înnebunesc când se întâmplă, dar care probabil nu înseamnă nimic. E doar o urmă, că aș putea tresări și avea din nou cinci ani pentru că mă sună mama.

Altcineva a spus asta, că numărul de urme pe care cineva le lasă în urma sa, fizice și tangibile, nu o să fie niciodată suficient de mare. Nu cred că aș fi fost resemnat dacă acum mă uitam la un documentar cu mama, sau mă plimbam într-un muzeu, aceeași neputință și același dor m-ar fi cuprins clipă de clipă. Iar urme există, și le voi descoperi zi de zi. Ieri de pildă am citit din caietul de rețete al mamei, scris de mână cu o caligrafie pe care am admirat-o întotdeauna și pe care am vrut în egală măsură să o imit și de care să mă îndepărtez. Și tot ieri am găsit o marionetă pe care a făcut-o când aveam una din multele boli ale copilăriei și care mă fascinează până și azi. Intactă, fără nicio cusătură desfăcută, la fel de vie cum mi-o aminteam. Lucruri se găsesc în fiecare zi. Oameni nu.

Știu că de fiecare dată când o să deschid ușa apartamentului o să le văd pe multele mele mame trecând prin fața ochilor. E inevitabil. Pe mama care m-a învățat să scriu, pe mama care m-a învățat să iubesc ce iubesc azi, pe mama care a plâns când am încercat să fiu bărbat și nu am plâns eu spunându-i “m-a părăsit“, pe mama care știa să scurteze zilele de iarnă în care rămâneam înzăpeziți în casă și pe mama care nu se culca până nu-mi corecta caligrafia. Pe mama care m-a învățat să fac cele mai bune deserturi și cu care nu a trebuit niciodată să discut politică. Și celelalte de mii de mame pe care am avut bucuria și onoarea să le cunosc. Stația lor în câmpul meu vizual este la fel de inevitabilă.

Sunt multe lucruri pe care cineva le poate spune atunci când cineva drag pleacă. Și multe lucruri care rămân nespuse, așa, din viețile noastre și ale mamelor noastre care nu ajung în cărțile de istorie. Aș vrea să le pun pe toate pe hârtie de frică să nu le uit într-o bună zi. Inevitabil ar fi, în cazul acesta, să nu uit.

Altcineva a spus asta, mamă, mai stau puțin la joacă și apoi vin și eu sus.

Librăria Humanitas Kretzulescu, în calitate de partener oficial al Festivalului George Enescu (program), a prezentat pe 07-sep în cadrul unui eveniment deschis aplicația pentru iPhone a Festivalului. Aplicația, care a fost dezvoltată de Infoideea în colaborare cu Artexim, poate fi descărcată gratuit din iTunes Store de aici.

Conform comunicatului din partea Librăriilor Humanitas, aplicația este un companion mobil. Pe lângă stream-ul de Facebook și Twitter al Festivalului, aplicația permite accesul rapid la informații în limba engleză despre locații, seriile de evenimente din cadrul Festivalului, descrierea acestora, dar și o hartă a locațiilor via Google Maps. Aplicația, la o rezoluție scăzută, poate fi folosită și pe iPad. Screenshot-urile de mai jos sunt preluate din aplicație.

Înregistrarea video de la lansarea aplicației poate fi accesată aici.

“V-ați pus Safari pe frigider? Nu? Poate e timpul să vă rearanjați iconițele. Dacă înțelegeți cele de mai sus atunci magnețeii ăștia sunt pentru dumneavoastră clar! Pentru ceilalți care n-au înțeles, dacă aveți un prieten cu iPhone obsedat de magneței, v-ați scos. Este cadoul ideal!” (via)

Eu pe frigider nu țin magneți, dar pe panoul din fața laptopului, oh da! Familia de app-magneți e o idee bună, îi pot rearanja pe panou fără să mai trebuiască să îi rearanjez pe telefon sau pad, unde fiecare rearanjare înseamnă că atunci când am nevoie de un app nu-l voi găsi și că tot în ordinea în care sunt, cuplată cu obișnuința, e cea mai bună!

În weekend am dat peste câteva desene pe care le-am făcut în urmă cu 30 de ani (pentru că probabil tot în urmă cu 30 de ani ar fi trebuit să mă opresc din cariera de desenator) și am stat câteva minute incomode să-mi dau seama ce a vrut să deseneze autorul – incomoditatea nu rezulta din incapacitatea mea de a mă exprima plastic despre ce a vrut să spună autorul, ci din faptul că autorul eram eu și m-am îndepărtat suficient de mult de partea din mine care a creat respectivele desene. Într-o concepție populară, am crescut. Știu că există diverse paliere pe care asta era ceva inevitabil, s-a întâmplat frumos și aduce beneficii în timp real, dar n-am putut să-mi cenzurez întrebarea, cum ar fi dacă…

Cum ar fi dacă jucăriile din copilăria fiecăruia ar semăna cu ceea ce ne imaginăm noi la vârsta în care corpurile au tot dreptul să fie diforme, părțile corpului disproporționate și anatomia ar corespunde mai puțin unui manual. Am avea alte standarde? Am fi mai puțin lookiști și mai îngăduitori cu cei din jur? Ne-am acorda mai multe șanse să fim fericiți? Există desigur o politețe în a te îmbrăca drăguț și a te îngriji, dar unde se exilează bestiarul nostru din copilărie? Moare pur și simplu într-un habitat în care pătrățelele caietului de matematică și lecțiile de biologie încep să însemne mai mult?

Așa se face că în weekend am descoperit un loc minunat. În care animalelor, păsărilor și florilor pe care le desenăm când suntem copii le este acordată o șansă. Se  cheamă LUtOPIA și acolo Tom și Lumi au deschis cușca în care închidem ființele fantastice pe care ni le imaginăm în copilărie. Așadar dacă ai desene de când erai mic/ă sau vrei să-i oferi copilului tău jucării care să semene cu ce-și imaginează el despre lumea în care trăim, găsești LUtOPIA pe blog și pe Facebook. (sursa foto: LUtOPIA)

Anul trecut pe wishlist-ul de ziua mea de naștere s-a aflat și o pernă. Asta până să-mi dau seama că deși animația se dorea sugestivă, partea creepy era când perna se târa până în pat. Altfel, îi găseam toate virtuțile pe care i le găsise și creatorul ei. Perna-boyfriend a rămas ca un fel de metaforă pentru mine: exemplifica atât de bine părțile lipsă din puzle-ul sentimental și rezolva cât se poate de igienic nevoi naturale pe care la un moment dat sau altul traiul urban nu te lasă să ți le satisfaci după bunul plac.

Imaginația mea trebuie că e foarte săracă dacă mizează pe o pernă pentru asta. Azi ‘răsfoiam’ iTunes shop-ul căutând o aplicație pentru last.fm scrobbling on-the-go (am găsit-o: iScrob) când la related searches am găsit asta:

Un tamagochi android, wow, cu care poți interacționa: îți poți seta timpi de conversație, îl poți programa să te sune, să îți spună fix ce vrei tu, în mod esențial știe să asculte (dar ce boyfriend din viața reală nu știe să asculte) și mai ales începând cu versiunea 1.2 numărul mare de poze adăugate nu mai îngreunează aplicația! Tot începând cu aceeași versiune, îi poți crea până la 32 stări emoționale diferite de care să te bucuri numai tu.

Nu știu care parte din noi nu mai funcționează de avem nevoie de un app cum este cel de mai sus, dar știu sigur că viitorul nu poartă tricou, face fix ce vrei tu și poți trăi oricând iluzia unei versiuni mai bune la un click sau tap distanță.

Artwork păsări: diyro, ulabelula, Kastell * foto: blocoperator3, paco & manolo * Poezie via Magnetic Poetry și Queer Magnetic Poetry * Diverse ilustrate și diverși magneți.

Books Express vă oferă cinci cărți într-un nou concurs pe joacadeamine.ro. Mai jos găsiți regulile concursului.

1. Reguli generale

Fiecare participant poate câștiga o singură carte, indiferent de numărul de cărți despre care oferă indicii sau răspunsuri corecte. Cartea căștigată va fi prima identificată corect (în cazul în care același participant identifică mai multe cărți).

2. Durata concursului

Concursul durează până pe 07-iul ora 20:00 – sau până la orice moment anterior datei & orei în cazul în care au fost identificate toate cele cinci titluri. A durat 3 ore.

3. Reguli de participare

Oricine poate participa. Nu există interdicții pentru participanții la concursurile anterioare pe joacadeamine.ro.

4. În ce constă concursul

Pentru fiecare dintre titluri, veți găsi mai jos câte două indicii. Acestea vă vor ajuta să identificați atât autorul, cât și titlul oferit. Pe parcurs puteți pune întrebări.

5. Cum se validează un răspuns câștigător

Un răspuns câștigător este primul care menționează corect numele autorului & titlului oferit și linkul la titlu din magazinul online Books-Express. Răspunsurile corecte, dar incomplete nu vor fi luate în considerare.

La joacă!

Iată cele cinci cărți! Indiciile de la stânga la dreapta sunt:

Titlul #1 - adjudecat Madalina Minu

Indiciu #1 Ultima literă a titlurilor romanelor acestui autor este: S, Y, F, R, Y, T, B, E, D, L, Y (11 titluri).

Indiciu #2 Ultima carte a acestui autor, despre care am scris pe joacadeamine.ro, este scrisă la doi ani și o carte distanță de titlul oferit și titlul ei se termină în L.

Răspunsul corect: Chuck Palahniuk – Snuff. Felicitări, Mădălina, sper că nu ți-a scos peri albi jocul cu litere! :-)

Titlul #2 - adjudecat boladenieve78

Indiciu #1 ‘The Catcher in the Rye’ este menționată de autor ca sursă de inspirație. Cartea este menționată și în acest roman epistolar.

Indiciu #2 Romanul documentează viața generației MTV și nu întâmplător a fost publicat chiar de MTV.

Răspuns corect: Stephen Chbosky – The Perks of Being a Wallflower. Felicitări și @boladenieve78!

Titlul #3 - adjudecat ad_vance

Indiciu #1 Scriitorul sud-american și-a botezat unul din cei doi copii după numele liderului Mapuche care a condus rezistența chiliană din secolul XVI împotriva conquistadorilor spanioli.

Indiciu #2 Patru dintre cele cinci cuvinte ale titlului sunt identice cu patru din cele cinci cuvinte ale titlului unei melodii Marilyn Manson de pe albumul ‘Mechanical Animals’.

Răspunsul corect: Roberto Bolaño – Last Evenings on Earth! Felicitări, Vicențiu! Felicitări și Magdei, deși răspunsul a venit după cel al lui Vicențiu.

Titlul #4 - adjudecat rosuvertical

Indiciu #1 Scriitorul are o activitate jurnalistică bogată, scriind de-a lungul timpului pentru Esquire, Men’s Health și contribuind pentru Huffington Post și Fortune.

Indiciu #2 Cartea pornește de la ideea că în lumea corporate actuală există suficiente indicii că filozoful italian menționat în titlu s-ar simți în largul lui în hățișul de reguli nescrise despre autoritate, dependență și senioritate.

Răspuns corect: Stanley Bing – What would Machiavelli Do? Felicitări, roșuvertical. Tot mă întreb cum ai pus indiciile cap la cap ;-))

Titlul #5 - adjudecat ileanne

Indiciu #1 Autorul publică primul său roman la vârsta de 25 de ani, în anul 2000.

Indiciu #2 Cartea încearcă să răspundă la întrebarea: ‘poți să fii părăsit înainte chiar să ieși la un date cu persoana respectivă? Și: eticheta în acest caz permite ca despărțirea să aibă loc la telefon?

Răspuns corect: Martin Page – The Discreet Pleasures of Rejection. Felicitări, ileanne! O să-ți placă enorm cartea asta, garantez.

Succes!

Later edits cu roșu.