Mac

Acest blog se întâmplă pe un Macbook

Și din când în când pe un iPhone. Relația mea cu tehnologiile nu e una fericită, sau cel puțin nu a fost până acum un an când m-am hotărât că absența nu-știu-cărui .dll și vasta mea experiență în RegEdit că poate viața cu Windows e cam complicată pentru mine și nu am nevoie decât de simplicitate și funcționalitate. Așa a apărut în viața mea Lancelot (foarte multe obiecte & părți ale corpului se cheamă Lancelor la mine). Iată-ne într-un moment de tandrețe surprins de Ionuca:

Un Macbook alb este moartea pasiunii. Eu am avut ideea purificatoare să-mi decorez biroul de acasă cu un birou alb și un fotoliu alb. Pentru o persoană neîndemânatică este chiar culmea, dar am încercat. Între timp, după căni de cafea vărsate și sticky fingers, Macbookul meu a devenit roșu folosind un snap-on case. Există și alte culori.

Arsenalul de softuri cu care vine un Macbook nu e deloc rău. Să ai ocazia să-ți reorganizezi viața și să monitorizezi ce faci cu iCal sau Stickies sau Address Book sunt opțiuni chiar bune. Trebuie doar să fii curajos și să te ții de ele. Am încercat și reușit să nu mai folosesc post-it-uri de hârtie și să trec fiecare contact în parte în Address Book. Mai mult, Facebook te ajută să imporți toate zilele de naștere din B-day Calendar în iCal cu remindere pe mail ready-made. Dacă adaug că toate astea se sincronizează singure cu iPhone-ul și eu nu trebuie să mă chinui să-mi amintesc nimic din toate astea, decât ce e evident, mă pot considera un om fericit. Dar, repet, disciplina de a nota pe post-it-uri virtuale și a trece taskuri în calendar nu le înlocuiește nicio aplicație.

Cum eu trebuie să mă gândesc la mai puține lucruri, sunt de acord cu cei care pretind că using a Mac dumbs things down for you. Și mai mult decât atât, că it dumbs you down. Există oameni care se bucură de faptul că aceleași acțiuni necesită un număr sensibil mai mare de pași pe un sistem Windows decât pe unul Mac. Eu prefer să mă bucur că nu cade (s-a întâmplat o singură dată), că bateria durează plictisitor de mult și că deși înainte mă consideram captiv tuturor softurilor made for Win, am descoperit că alea pentru Mac nu sunt numai mult mai fun, dar și mai ieftine. Pentru că da, pe majoritatea am ales să le cumpăr.

Things e un adaos genial pentru iCal. O să dau un singur motiv: faptul că nu te limiteaza în timp. Uite cum arată rubrica mea de Someday:

La ce folosesc eu Macbookul? La scris, în special. Pentru asta folosesc Stickies, Open Office (care nu e rău deloc), dar și suita iWork pentru Mac. Pages (echivalentul Word-ului din MSOffice) e genial, nu același lucru pot să-l spun în schimb despre Numbers (echivalentul Excelului). De aceea spreadsheeturile din OpenOffice înlocuiesc fără regrete acest program. Când am un proiect care e manifold și în consecință nu există în paragrafe până nu fac research, am alte două variante. Prima este Storyist:

Storyist e o aplicație care-ți permite să alegi tipul proiectului (de la articol la roman) și să-ți definești coordonate (linkuri, poze, personaje, acțiune, notițe). Agregarea lor se face foarte ușor. Pagina asta este făcută în Storyist! Cealaltă variantă, poate și mai bună, este Notebook:

Notebook e un program mult mai simplu și mult mai drăguț – dar totodată și mai puțin pretențios. Eu îl folosesc ca scrapbook pentru când pregătesc o excursie (ca în exemplul mai sus). Vine cu templates pentru practic orice – în exemplul de mai sus am păstrat paginile pentru travel arrangements, insurance și journal, dar am șters cel cu cultural sites și cel cu language notes.

Când nu scriu, există navigarea pe internet. Pentru asta am preferat mult timp Safari, apoi am trecut la Chrome. Chrome pentru Mac este o porcărie din start, pentru că are butoanele taburilor sunt pe dreapta (în timp ce orice alt buton este pe stânga – un pic cam derutant, heh?). Pentru site-urile mele preferate trecerea la Chrome a fost una benefică pentru că de atunci n-am mai uitat parolele (de fapt nu mi-au mai fost cerute). Ce-o face Google cu ele, nu mă interesează, atâta vreme cât nu sunt signed out la fiecare new tab. Pentru Facebook și Twitter folosesc și Tweetdeck (asta în primul rând pentru că mă scutește de noul retweet imbecil de la Twitter), iar pentru Last.fm app-ul dedicat pentru scrobbling și events view.

La aplicația de Mail a Mac-ului n-am renunțat și nici n-o să renunț prea curând, pentru armonia perfectă cu iCal și Address Book; unde mai pui că utilizatorilor de Mac le pune lovely little avatars in mailuri. Because we’re special!

Nu în ultimul rând Mac e genial pentru citit. Aplicația Sony Reader nu e numai smooth și handy pentru orice lectură, dar vine și cu un magazin foarte bine pus la punct. Iată cum arată:

Nu numai gestiunea ebookurilor și revistelor online e altfel, ci și gestiunea cărților în print din bibliotecă. Pentru ele folosesc Delicious Library. În primul rând îți transformă camera iSight în cititor de barcodes, astfel încât să poți adăuga cărțile cu ușurință cu informații complete:

Ca și cum asta nu ar fi destul, Delicious Library îți ține evidența cărților împrumutate (de tine altora, de tine de la alții) și pune remindere în iCal (cu mailurile aferente de reminder). Și îți permite să citești info despre cărți (și snippets din GoogleReader) fără să te duci la raft:

Iar pentru comics, folosesc Comic Book Lover. Acesta este încă în varianta demo, nu m-am hotărât încă să-l cumpăr, pentru că nu-l folosesc încă destul de mult și nici n-a expirat perioada de grație:

Miercuri, 30-dec, Macbookul meu împlinește un an. E unul din cele mai convingătoare și captivante produse pe care le-am cumpărat vreodată. La mulți ani, Lancelot!