Zilele trecute am citit o carte pentru copii la a cărei prezență în lista mea de lecturi mă așteptam foarte puțin. Nu pentru că nu citesc suficientă literatură pentru copii, ci pentru că nu era în plan, dar pentru că am primit-o cadou, m-am gândit s-o prioritizez în lista de lecturi, cu atât mai mult cu cât sunt în vacanță și asta întotdeauna a rimat cu lectura cărților pentru copii. Așadar, am citit o carte foarte frumoasă și pot să spun, surprinzător de bine scrisă: The Tree of Seasons (apr-11, Hodder Books), de Stephen Gately.

Dacă numele lui Stephen Gately vi se pare cunoscut, este pentru că așa ar și trebui să fie. E același Gately care a făcut parte din Boyzone și care a murit în urmă cu aproape trei ani. La momentul respectiv, Stephen lucra la o carte, The Tree of Seasons, pe care nu a terminat-o, dar pe care, știind că era visul lui să o vadă în librării, soțul acestuia, Andrew Cowles, a terminat-o alături de o echipă de redactori și ghostwriters. Din carte nu lipsea foarte mult , în ciuda felului neprofesionist în care Stephen Gately s-a ocupat de scrierea ei, existând atât notițe, cât și discuții despre sfârșitul cărții, așa că presupunerea că e o carte scrisă de la un capăt la altul de un singur scriitor nu este deplasată – și chiar nu se văd în carte urme stilistice diferite.

Povestea din The Tree of Seasons este una potrivită pentru o lectură de vacanță. Într-un sat din Irlanda, frații Josh, Michael și Beth se plictisesc într-o vacanță de vară cu vreme schimbătoare (de la soare arzător la ninsoare crâncenă) și sunt atrași de zgomotele din pădurea apropiată, care aparține mătușii tatălui lor. Acolo întâlnesc întreg arsenalul de ființe magice din folclorul irlandez, dar și un copac a cărui prezență în pădure este responsabilă de succesiunea anotimpurilor, organizate în cele patru regate: Icefroztica, New Bloomsdale, Brightisclearen și Duskcanister, fiecare cu orânduirea sa, cu intrigile de curte și cu emblemele, obiceiurile și făpturile sale magice. Dintr-o vacanță în care nu se întâmplă nimic, vacanța fraților Lotts devine o aventură magică în care trebuie să restabilească ordinea anotimpurilor, în care vrăjitoarea Gridelda a subjugat regatul toamnei, Duskcanister și intenționează să devină regina tuturor regatelor, pentru a a putea extinde declinul toamnei peste toate anotimpurile.

O poveste fantastică cu accente eco și cu o punere în context contemporan a tuturor făpturilor mitice irlandeze (avem zâne, elves, pixies, goblins, brownies, leprechauns, ghouls, seawitches, dar și vârcolaci și vampiri), The Tree of Seasons mi-a amintit, prin felul în care pune probleme contemporane despre starea lumii văzute prin ochii copiilor de o altă foarte frumoasă carte pentru copii, Tanglewreck a lui Jeanette Winterson. Mai jos găsiți un interviu cu soțul lui Stephen Gately despre cum a decurs scrierea cărții și despre cum a finalizat proiectul după moartea acestuia.

Pe Vilem l-am cunoscut abia aseară, dar știu deja că suntem de nedespărțit. A ajutat foarte mult că ascultă orice muzică ascult eu și că nu-l deranjează să doarmă cu lumina aprinsă. E adevărat, s-ar putea să nu pot să port boyfriend jeans pentru că avem anatomii diferite și nici cu prietenii mei nu poate să converseze. Aseară l-am scos în oraș, la un double date și încă nu m-am hotărât dacă a fost perfect sau imperfect pentru că n-a scos nicio vorbă. Și în taxi în drum spre casă a fost tăcut, iar aseară a adormit răsfoind albumul lui Dan Perjovschi.

Cu Vilem nu există mind games și nici dependențe toxice, iar faptul că nu răspunde pasiv-agresiv ajută pentru moment foarte mult la cimentarea relației noastre. N-am niciun stres să-l las să-mi termine nivelurile în jocuri și nici să-l las să-mi bea din cafea. Mai avem de lucrat până o să-mi aducă micul dejun la pat sau o să-mi cumpere flori, dar pentru asta există viitorul și MasterCard.

Vilem este un Karakiri. De curând, Karakiri și-a făcut și debutul cinematografic. Îl puteți vedea în Toată lumea din familia noastră, chiar și pe afiș!

sursa ultima foto: berlinale.de | Karakiricitiți despre | comandați-vă propriul Karakiri | împrieteniți-vă pe Facebook

Ce frumos este să te trezești dimineața și să vezi că a apărut fashion filmul unei colecții superbe! Prima dată am auzit de 109 anul trecut, în revista Elle, iar cam tot de atunci urmăresc pagina lor de Facebook. De curând și-au lansat colecția Physical Education S/S’12. Conceptul colecției create de Ioana Dumitrescu și Marina Moldovan pentru 109 este unul bine gândit și încă și mai bine pus în practică.

Colecția se adresează femeii grațioase, chiar și atunci când hainele îi sunt șifonate și largi, și este potrivită unui trup zvelt, de femeie-copil, care împrumută ocazional hainele iubitului sau și se joacă cu ele de parcă și-ar retrăi copilăria. Personajele principale ale colecției sunt imprimeurile florale, dungile, transparențele, culorile șterse precum griul, rozul prăfuit și cremul, materiale ca poplinul din mătase, taftaua, tulul și tricotul din bumbac. (sursa)

Citiți despre 109 pe site sau pe Facebook.

Site-ul parisvsnyc este unul din cele mai drăguțe site-uri pe care le vizitez. Într-o grafică foarte cool prezintă aspecte din cele mai puțin filozofice, dar pline de înțelesuri în înfruntarea dintre Paris și New York, două orașe a căror carismă are poate, după spusele autorului site-ului, Vahram Muratyan, a definit mai mult din experiențele urbane chiar și decât orașele în care locuim, chiar și atunci când acestea nu se cheamă nici Paris și nici New York.

Succesul site-ului este poate lucrul cel mai fascinant în măsura în care vorbim de un conținut minim. Nu există explicații la grafică, iar aceasta tinde să fie mai simplistă decât suntem obișnuiți să vedem lucrurile în lumea contemporană. Dar asta nu e un lucru rău, cel puțin eu nu-l văd ca pe un lucru rău, este o reducere la esențe și la obiecte fetiș ale culturii noastre urbane și contemporane care merita să fie pusă pe hârtie de către cineva. Spun pe hârtie pentru că de anul acesta, Paris versus New York continuă tradiția contextelor care părăsesc cadrul netului și devin cărți, în feb-12, la Penguin a apărut Paris versus New York: A Tally of  Two Cities care conține mult vizual în afara site-ului (și este deci o plăcere dublă, de a recunoaște parte din conceptele cu care s-a jucat Muratyan pe site și a găsi unele noi) și care configurează o adevărată înfruntare a frumuseților pe care aceste două orașe le folosesc pentru a inspira muzică, film, teatru, fotografie, modă și stil de viață.

Alte site-uri devenite cărți pe joacadeamine.ro: The Sartorialist | Rules for My Unborn Son | Dear Old Love | Sh*t My Dad Says | Post Secret | Vă las în compania comparațiilor mele preferate Paris vs. NYC din carte/site.  [continuă lectura…]