Nu știu dacă ți se pare ceva schimbat doar pentru că port haine necunoscute ție, sau pentru că au trecut suficienți ani de când nu ne-am mai văzut și undeva imaginea mea s-a despicat în două, imaginea mea pe care o văd zi de zi măcar cu colțul ochiului în oglindă sau vreo vitrină și imaginea […]
Dorm cu lumina aprinsă, dar dacă dorm târziu sigur o să mă plâng că e prea multă lumină afară. Nu pun niciodată zahăr în cafea, dar nu spun nu la dulciuri. Ador să dorm dezbrăcat, dar chiar și în cea mai toridă vară sunt învelit. Nu mă spăl niciodată pe cap sub duș, mi-e frică să nu […]
original post: 23-oct, 2008 şi fără de care mă întreb, cum am trăit. Şi aş mai vrea încă 100, înainte ca viaţa să devină literalmente imposibilă. #1 Copacii se zbat în spatele geamului de la bucătărie. Umplu carafa la chiuvetă şi nu le dau atenţie. Nu pun muzică aşa târziu: pereţii sunt subţiri. Uneori poţi […]
Cred că prima oară m-am gândit la asta în clipa în care toate site-urile mele preferate au început să devină cărți. A fost PostSecret, apoi a venit Rules for My Unborn Son, și chiar și Dear Old Love (*). Mai aștept la colț și ‘Before I Die I Want to…’. Cu toate am avut revelația că online e fun, dar […]
Dragă Liraz: Sper că te-ai întors cu bine în Israel și că ai reluat activitățile tale preferate. Sunt convins că ți-e dor de București, la urma urmei doi ani petrecuți aici nu sunt o experiență ușor de uitat. Dar nu-ți face griji, Bucureștiul știe asta și te așteaptă oricând înapoi neschimbat. Mi-e dor de întâlnirile noastre […]
Nu cred că am ajuns vreodată dimineața pe stradă fără să zâmbesc. Face parte din ritualul meu de bună-dimineața, unul care începe de obicei la 4.45 sau 5.30 și la care nu e părtaș mai niciodată nimeni. Zâmbetul ăla este emblematic pentru mine, departe de a fi un zâmbet irosit, e zâmbetul care face ziua de azi mai […]
Când cumpăr bilete la concert, întotdeauna cumpăr două. E o superstiție a mea, în-caz-că. Nu știu când a început, dar știu sigur că nu o să mă duc prea curând la un counter de bilete să cer un bilet. Este ca și cum m-ai pune să cer foc pe stradă cuiva. Destul despre asta :) În fine, am […]
Când am început să cresc (s-a întâmplat brusc și fără vreo alarmă) numărul de niciodată a început să scadă dramatic. ‘N-am făcut niciodată asta’ a devenit o chestie deloc înspăimântătoare pe care poți s-o reformulezi și s-o treci în cv; ‘N-o să fac nicioadată asta’ a devenit un fel de convenție de discurs care cuprinde de asemenea ‘până […]
Unele cuvinte sunt făcute să fie scrise pe tricouri. Uite, eu acum port tricoul lui, pe care scrie Imperfectly Perfect. Imperfectly e evident imperfect, puţin estompat. Adică când mă vezi pe partea cealaltă a străzii, poţi să crezi că pe tricou scrie doar Perfect. Ceea ce e adevărat într-un fel, pentru că de la distanţă multe lucruri sunt […]
Eu nu-nțeleg cum încap atâtea lucruri frumoase în viața mea mică și neînsemnată. Alaltăieri seară stăteam și ascultam marea înainte sa adorm și m-am gândit că ne mistificăm inutil gândindu-ne că trăim în Univers, sau universuri, nici vorbă, trăim în multiversuri și asta este. Rău nu e, de acolo de unde vă scriu eu. Și […]
După asta. Lucrul genial care se poate spune despre escapade este că poți fugi și atunci când nu ai niciun motiv să o faci. Sună frust, dar este bine că am ajuns aici, unde nu mai avem nevoie de motive să fugim. Da, fuga e legitimă. * Ascult Skunk Anansie din nou. Frightened survivor too shy in […]
Via gramo.ro. Răspunsuri care mi-au plăcut găsiți la Oanamarrria și la Adrian Ciubotaru. Dragă Octavian: În primul rând, sper c-ai continuat să te joci (cu tine, de-a tine, pe tine) și n-ai uitat că la început a fost joaca. Dacă ești încă în România, ceea ce-ți doresc din tot sufletul, înseamnă că s-au întâmplat o groază de […]
Duminică seara m-am întâlnit la concertul Placebo cu @traiu. Marți dimineața îmi beam cafeaua undeva în centrul Budapestei și m-am întâlnit cu @traiu. Și nu, nu stabilisem ora și locul. L.E. Versiunea lui diferă puțin, dar totuși: iată. Tot din seria coicindențe, un prieten mi-a indicat un site dedicat bărbaților cu un fetiș tech (bărbați & […]
Ignorând că ne-am făcut deja mari, cred că asta e una din întrebările care ne urmăresc și când ne-am făcut ceva. Eu pun întrebarea asta la primul date: de obicei ăsta e momentul în care Octavian devine ăla dubios care pune întrebări stupide, gen, ‘tu ce vrei să te faci când o să fii mare?’. Noah, acum stau […]
HARPER: Homosexualii fac multe plimbări lungi? PRIOR: Da, facem, îmbrăcați în streci și cu coifuri mov.(*) Eu când simt că gândurile mele nu încap între patru pereți, ies pe stradă să gândesc în aer liber. În orice altă zi dacă m-ai întreba cum a apărut viața pe pământ, o să îți confirm că după părerea mea omul […]
Căutarea unui limbaj comun încă mă mai fascinează, fără să aibă substanță să devină filosofie. Mai găsesc rămășițe din încercări de comunicare pe post-it-uri decolorate stivuite la fel cum stivuiam când eram mic ambalajele de la bomboane, doar să mă asigur că știu în orice moment câte am ronțăit. Așa și cu bilețelele astea cu […]
Se întâmplă în felul următor. Fără ştirea ta o mie de tăieturi mici îţi lacerează corpul şi se vindecă greu. Sub transpiraţia dulce a încercărilor de vindecare, rănile ustură şi fac scenariul unor mari poveri pe care să le cari după tine şi să le numeşti bagaj emoţional improbabil. Ai încercat, îţi spui, ai încercat şi […]
De câteva nopţi nu mai dorm. Sau în fine, dorm conştient de tot ce se întâmplă în jurul meu. Duminică noaptea am luat-o pe Coraline (nu Caroline) cu mine şi patura mea made in Nepal pe fotoliul din balcon pentru că nu era cine ştie ce frig şi am încercat să adorm acolo. Pe la […]
I’m leaving bitterness behind Nu ştiu când a început viaţa mea secretă cu Depeche Mode. Îmi amintesc o vreme în care muzica lor îmi era vag cunoscută. Îmi amintesc o tabără de vară într-un oraş care nu mai e pe harta mea şi un băiat care a scrijelit pe interiorul uşii dulapului ‘Depeche Mode’ şi toată grupa de vârstă […]
cevauri pline de înţeles, nu ştiu. Andrei mi-ar împrumuta portavocea lui, portavocea mea din vis este albastră, iar a lui, dacă îmi amintesc bine, este galbenă. Nu cred că sunetul este diferit dacă este galbenă, deci este ok. Am observat că nu mai am nimic de strigat. Nici la concerte, nici la manifestaţii, nici când muzica e prea […]