Via The New York Times, aflăm că atunci când nu există niciun manual despre cum se îndeplinesc dorințele de Crăciun, este suficient să îndeplinești și numai una singură și viața ta și a celoralți se schimbă.

Acesta este un post programat, care apare în speranța că nu s-au schimbat foarte multe lucruri în lumea în care a fost scris.

Conștienți că sărbătoarea Crăciunului poate fi mai stresantă și deprimantă decât un an întreg, Michele Clarke și Taylor Plimpton au adunat într-o colecție intitulată foarte sugestiv: ‘The Dreaded Feast: Writers on Enduring the Holidays‘ (Abrams Image, New York) suficiente articole, nuvele, poezii și chiar scurte piese de teatru care să facă zilele de Crăciun suportabile. O antologie de vacanță pentru persoanele care nu găsesc cu ușurință motivele să sară în sus de bucurie că e Crăciun, ‘The Dreaded Feast‘ e genul de cadou pe care ți-l iei singur și de care te bucuri singur, în cazul în care astrele n-au lucrat în favoarea ta și te trezești single și/sau singur de Crăciun.

Poveștile culese de Clarke & Plimpton atacă subiecte diferite: de la profeția îndeplinită a fiasco-ului unei petreceri corporatiste la teama că sărbătorile nu sunt un motiv suficient pentru a te bucura de timpul petrecut în familie dacă nu te bucuri și în restul anului, de la compulsia cumpărăturilor de Crăciun la revelația că simți nevoia să cumperi cadouri pentru oameni despre ale căror gusturi, interese și plăceri nu știi mai nimic – scriitorii selectați de editorii cărții te poarta într-0 atmosferă tulbure de sărbători și într-o lume în care începi să cauți soluții pentru principalele probleme ale omenirii în ziua Crăciunului: de ce cumpărăm mai mult, de ce ne închipuim că putem mânca mai mult și de ce credem că relațiile care nu funcționează 364 zile pe an vor funcționa în ziua de Crăciun. Lectura este foarte angajantă și foarte plăcută, îmi închipui, pentur cei care vor să se îndepărteze de propriile probleme și să ia parte voyeur la ale celorlalți. Avem povestiri de la Mark Twain dar și de la Dave Barry, de la John Waters și de la David Sedaris – cu scurte halte la Charles Bukowski, Hunter S. Thompson și Charles Simic. Avem sarcasm în care realismul crud și brut nu lasă pic de lesă sentimentului de bine de sărbători, dar și revelații à la ‘It’s a Wonderful Life‘ în care realismul e ultimul lucru la care își dorește cineva să recurgă pentru a rezolva o dilemă de Crăciun.

O temă recurentă a cărții, singurătatea din colecția ‘The Dreaded Feast‘ nu este nici cea cauzată de îndepărtarea de familie și nici lipsa prietenilor, ci a unui significant other, observat din multiplele unghiuri pe care le permite monogamia serială: de la despărțirea pe tiparul ‘something better comes along’ la expectativa ‘cine dă primul papucii cui’ și: ‘înainte sau după sărbători’? avem un spectru complet al relațiilor pe care ne hotărâm să le înfiripăm, destrămăm sau simulăm cu ocazia sărbătorilor. Tema singurătății se îmbină cu sex, cadouri rătăcite, generozitate excesivă sau înțeleasă greșit și toate celelalte aspecte pe care vrând-nevrând le asociem cu Crăciunul.

Cartea asta stă foarte bine în biblioteca oricui vrea să-și single-proof Crăciunul sau pur și simplu adoră colecțiile tematice de povestiri. Crăciun fericit!