(ediția #1, #2 și #3)

Nemulțumit că primăvară e deocamdată numai în calendar, m-am gândit că dacă încep curățenia de primăvară mai devreme, poate începe și primăvara mai repede? Așadar, bine ați venit la a patra ediție a curățeniei de primăvară!

Cărțile pe care le-am ales pentru curățenia de primăvară sunt foarte frumoase și sunt convins că o să-și găsească repede o casă și un cititor. Ca și la edițiile trecute, curățenia durează până se dă ultima carte/până la 31-mar, oricare din cele două se întâmplă mai întâi. La curățenie poate participa oricine, minus participanții la edițiile #2 și #3. Ce trebuie făcut? Să scrii pe blog de ce-ți dorești cartea pe care ai ales-o, anunță-mă printr-un comentariu și dacă ești primul care o cere, e a ta. Asta înseamnă să te uiți mai întâi ce cărți au fost date (eu voi încerca să aduc la zi lista cât de des pot, dacă nu, verifică și comentariile). Nu ai blog? Sigur ai prieteni care au blog, roagă-i pe ei să scrie pentru tine (până la urmă, nu vreau să ajungă cărțile la persoane care nu au prieteni) și să mă anunți/anunțe. După 30-mar voi lua legătura cu cei care au solicitat cărțile și stabilim cum intră în posesia lor. Și acum lista:

Agatha Christie, ‘An Autobiography‘, Harper Collins, 1993, stare: bună (Doro)

Elizabeth Gilbert, ‘Eat, Pray, Love‘, Bloomsbury, 2010, stare: nouă (Claudiu)

Barbara Kingsolver, ‘The Lacuna‘, Faber & Faber, 2009, stare: nouă (+) (Alex)

Sarah Waters, ‘The Little Stranger‘, Virago, 2010, stare: nouă (+) (Ram)

Lionel Shriver, ‘We Need to Talk about Kevin‘, Serpent’s Tail, 2003, stare: bună (+) (Lumi)

Irene Sabatini, ‘The Boy Next Door’, Sceptre, 2010, stare: nouă (+) (Dacian)

Azar Nafisi, ‘Things I’ve Been Silent About‘, Windmill, 2010, stare: bună (+) (Vio)

Salvador Plascencia, ‘The People of Paper‘, Bloomsbury, 2005, stare: bună (voroncas)

Horacio Castellanos Moya, ‘The She-Devil in the Mirror‘, Alma Books, 2010, stare: nouă (maya)

Junot Diaz, ‘The Brief Wondrous Life of Oscar Wao‘, Faber & Faber, 2007, stare: bună (+) (Vesna)

Dave Eggers, ‘The Wild Things‘, Hamish Hamilton, 2009, stare: nouă (+) (Stefan)

Peter Carey, ‘Parrot and Olivier in America‘, Faber & Faber, 2010, stare: nouă (+) (Mihai)

Tom McCarthy, ‘C‘‘, Jonathan Cape, 2010, stare: nouă (Ana)

Jonathan Coe, ‘The Terrible Privacy of Maxwell Sim‘, Viking, 2010, stare: nouă (+) (habarnam)

Martin Amis, ‘The Pregnant Widow‘, Jonathan Cape, 2010, stare: nouă (+) (Gabriela)

Postul ăsta nu se dorește o formă de top, n-am fost niciodată bun la ierarhii. Țin totuși să amintesc câteva dintre titlurile apărute anul acesta (*) și pe care am avut ocazia să le citesc (**). Le-am împărțit în câteva secțiuni care corespund intereselor mele de lectură:

FICȚIUNE La capitolul ficțiune 2009 al meu n-a stat prost deloc. M-am bucurat de ‘Wetlands’ al lui Charlotte Roche, care e o carte care depășește mii de limite/pagină. De la Xiaolu Guo am citit o a patra și minunată poveste despre cum ceva în care nu credem schimbă geografia și viața locuitorilor unui sat chinezesc în ‘UFO in Her Eyes’. Isabel Allende promite & se ține de cuvânt într-un roman de nota 10: ‘La Isla bajo el mar’ (*). Nici Marina Lewycka, după tragicomicele ‘A Short History of Tractors in Ukrainian’ și ‘Two Caravans’ nu se dezminte, ‘We Are All Made of Glue’ fiind una din cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Sasa Stanisic m-a cucerit de la prima pagină și m-a forțat să-l recitesc imediat cu al său ‘How the Soldier Repairs the Gramophone’. Espido Freire a redefinit pentru mine ce înseamnă dragoste și îndepărare în ‘Cartas de amor y desamor’ (*). Nick Cave m-a uimit cu ‘The Death of Bunny Munro’, dar nu, tot nu sunt dispus să-i tolerez muzica (*). Dave Eggers mi s-a părut dubios cu ‘Where the Wild Things Are’ (*), poate și pentru că povestea lui Maurice Sendak o citisem cu alți ochi.

MEMO & BIO Cel mai bun jurnal citit anul ăsta a fost – finally – jurnalul Fridei Kahlo. Am râs democratic cu ‘Barack Obama – The Unauthorized Biography’ a lui Webster Griffin Tarpley, dar am plâns citind foarte emoționanta poveste spusă de Adina Hoffman în ‘My Happiness Bears No Relation to Happiness: A Poet’s Life in the Palestinian Country’. În loc de presă de scandal m-am bucurat de cartea lui Ben Mezrich despre fondatorii Facebook: ‘Accidental Billionaires’ este o poveste cum spune și subtitlul, despre sex, trădare și bani! Martin Mazza mi-a satisfăcut gânduri similare în ‘Historia de un Porn Star: De alta cuna, de baja cama’, iar Richard Zeikowitz a aranjat frumos o variantă finală a corespondenței dintre Christopher Isherwood și EM Forster în ‘Letters between Christopher Isherwood and EM Forster’ (*).

SITE-URI DEVENITE CĂRȚI Multe din site-urile mele preferate au devenit cărți anul acesta: Andy Selsberg ne bucură cu ‘Dear Old Love’, Frank Warren cu ‘Post Secret’ (*), Scott Schiman și al său ‘The Sartorialist’ mi-au adus bărbatul de care m-am îndrăgostit (*), iar Smith Magazine a publicat o minunată colecție intitulată ‘Six Word Memoirs on Love & Hearbreak’.

.COM Jeff Jarvis m-a uimit cu ‘What Would Google Do?’, care nu numai că e o întrebare pertinentă, dar și are diverse aplicații în viața noastră cotidiană. Nu m-a bucurat foarte tare, dar o recomand cu căldură în schimb pentru cei care sunt practic vizați de ea, ‘Click: What Millions of People Do Online and Why It Matters’ a lui Bill Tancer. Cinci cărți despre Twitter mai tărziu, îmi place în continuare cartea lui Jon Smith cu Jose Llinares, ‘Dominate Your Market with Twitter’ (*) (pe restul le găsiți în lista de lecturi). Nicola Johnson m-a bucurat tare cu o carte de-o filozofie rară, și anume ‘The Multiplicities of Internet Addictions’.

COMICS & CHILDREN’S Primul epic despre Emily the Strange, ‘The Lost Days’ (*) este genial! Atât vă spun. Iar versiunea comics pentru ‘Waltz with Bashir’ a lui Ari Folman nu este rea deloc și o vizitez din când în când cu diverse sentimente (*). Anul acesta am avut și un genial ‘The Story of Cirrus Flux’ de la Matthew Skelton, un pic mai bun, dacă se poate, decât primul său roman, ‘Endymion Spring’. Iar dacă v-ați întrebat vreodată cum mitomania salvează (unele) vieți, citiți ‘Once’ și ‘Then’ ale lui Morris Gleitzmann, două povești despre Holocaust, minciuni dulci și dorința de a supraviețui.

GAY Brent Pickett a scos un drăguț ‘Historical Dictionary of Homosexuality’; spun drăguț pentru că e cute, dar total neacademic și are scăpări masive de memorie, dar ce se găsește în el e chiar ok. Les Brookes a scris despre ‘Gay Male Fiction Since Stonewall’ și mi-a dat niște piste de lectură noi. Iar Jeffrey Escoffier în ‘Bigger than Life: The History of Gay Porn’ și Randy Jones în ‘Macho Man: The Disco Era and America’s Coming Out’ au două viziuni confortabile despre ce s-a întâmplat, dar nu și despre ce urmează să se întâmple.

MISCELLANEA Alain de Botton mi-a plăcut ca întotdeauna; ‘The Pleasures and Sorrows of Work’ e o carte pe care îmi propun s-o recitesc în 2010 cu sentimente mai bune decât anul acesta. Brian Solis e genial în ‘Putting the Public Back in Public Relations’ – cartea asta considerați-o și la categoria .COM pentru că mare parte din exemple sunt din online. Enrique Badia ne propune o carte călduroasă ca o pereche de șosete: ‘Zara and Her Sisters: The Story of the World’s Largest Clothing Retailer’, fără glumă, mi-a plăcut tare! Jonathan Safran Foer, nu mai trebuie să zic, mi-a schimbat viața cu ‘Eating Animals’ (7 săptămâni & counting) (*). Pentru divertisment am mai gustat un studiu drăguț al lui Rolf Schulte, ‘Man as Witch: male Witches in Central Europe’, o poveste despre râs și plâns scrisă de Neal Karlen, ‘The Story of Yiddish’, una hilară (cât de hilară este prozodia în general): ‘Book of Rhymes: The Poetics of Hip Hop’ de Adam Bradley. Deloc funny este cartea Sheilei Jeffreys, ‘The Industrial Vagina: The Political Economy of the Global Sex Trade’. Și ca să nu zic că nu m-am îmbunătățit în 2009, am citit și o plictisitoare, dar adevărată poveste motivațională scris de Connie Dieken, ‘Talk Less, Say More: 3 Habits to Influence Others and Make Things Happen’. Eu – să vorbesc puțin. N-o să vedeți.

(*) Mă refer numai la cărțile care au fost lansate în 2009 în versiunea pe care am citit-o. Lista de cărți citite în 2009 se găsește aici. În 2009 am citit 159 de cărți, dintre acestea 41 au fost recitiri. Un număr de 30 au fost citite în format electronic, ceea ce e o noutate pentru mine. Dintre cele 159 de cărți, 114 au fost citite în engleză, 23 în spaniolă, 8 în ebraică, 7 în franceză, și mici încercări în catalană, olandeză, portugheză și germană.

(**) asteriscurile dintre paranteze de după titluri trimit la postări despre cărțile respective de pe joacadeamine.ro.

Pentru că am fost ferit de burgeri și de celelalte valori ale copilăriei americane, n-am auzit de Maurice Sendak până m-am făcut mare. Și atunci n-am putut să apreciez ‘The Wild Things’ din cauză că citisem deja ‘Lord of the Flies’ și mi-am zis, uh, știi ce, Octavian, nici chiar tu nu poți să te minți că încă mai crezi lucrurile respective. Eh, au trecut ceva ani și de atunci nu am mai dat atenție cărții, pentru că așa sunt eu, dacă nu e ceva trending topic, nu mă interesează (here, I said it). Anul ăsta, în schimb, când am aflat că Dave Eggers pregătește scenariul pentru grandiosul film ‘Where the Wild Things Are’, m-am bucurat, pentru că n-ar fi prima carte de copii care și-ar boost sales chiar și la cincizeci de ani de la apariție din cauza unui amărât de film (*).

‘The Wild Things‘ al lui Dave Eggers (Penguin Books, octombrie 2009) mi-a produs totuși o reacție ciudată. Teoretic, un copil care are un costum de lup alb prea mare, și pe care mama lui îl fixează cu scoci și ace de siguranță până crește, nu pare decât un lup pricăjit. Că e un copil violent, nici asta nu m-a mirat, și probabil că oricine care s-a lăudat vreodată cu un ochi învinețit de către un preșcolar mi-ar da dreptate. Nu m-a mirat nici că-și mușcă mama sau că are răbdarea să care n găleți de apă să ude pereții și conținutul dormitorului surorii, cu toții am vrut să facem asta la un moment dat. Ficțiune și nu prea, m-am gândit. Mă rog, ca orice copil care a bifat pe lista de lecturi ‘Neverending Story’ m-am gândit că na, s-a mai făcut înainte, deci e plauzibil, dar plusul de violență anunțat din titlu și din theatrical trailer m-a lăsat puțin descumpănit. Ok, eu sunt norocos, e destul de iarnă afară încât să am deja un sentiment de vacanță și să accept practic orice lectură a copilăriei în acest context, dar m-am iluminat brusc când mi-am dat seama că n-aș citi cartea asta primăvara. Ori dacă o carte e sezonieră, atunci ce mai poți spune despre ea?

Marea ficțiune a copilăriei nu e sigur în ‘The Wild Things’. O insulă de animale supradimensionate care sunt într-o competiție idioată și not fun at all. Un copil/lup/rege care încearcă să facă ordine, ordinea lui, bineînțeles, exact cât să-ți vină să-i tragi două palme la un moment dat. Bătălii cu făclii, cu noroi, mușcături care se lasă cu dezmembrarea bestiilor (și dezamăgirea că un animal căruia îi este smuls un braț nu sângerează, ci doar îi curge nisipul cu care era umplut). Și o aventură pe o insulă inutilă care durează 200 pagini sau fix cât eroul nostru să lipsească de acasă și să nu i se răcească mâncarea de pe masă.

Poate că în 1963 cartea lui Sendak mai spunea ceva și mai dădea o lecție. Cine știe, despre un bestiar moralizator, fiecare animăluț fiind vreo virtute sau viciu ale copilului prost-crescut. în 2009, succesul de box-office al filmului mă surprinde puțin. Conform unei statistici, 67% din copii au trăit o calamitate naturală, un război, au fost martorii unei omucideri sau unui alt act de mare violență. Și atunci mă întreb, ce exact mai putem să-i învățăm pe copii despre violență? Chiar, unde sunt lucrurile sălbatice?

(*) filmul nu pare chiar amărât, dar nici nu pare de bifat (trailer). Zice imdb.com că în România se lansează luna aceasta, pe 27-noiembrie. Întâmplător, ‘Where the Wild Things Are’ se cheamă și recent lansatul album al lui Steve Vai, pe care, după prima audiție l-am făcut cadou. O fi ceva cu numele…