1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ți-a plăcut când erai mai tânăr. Waaa! Greu de spus. Probabil că Take That. Nu înțeleg cum co-existau cu Skunk Anansie, Nirvana sau Tori Amos, cu atât mai puțin cu Marilyn Manson. Dar chiar dacă nu-mi vine să cred, asta nu înseamnă că nu mă bucur că mai cântă și în 2011. Motivul este mai jos.

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori. Nu cred că am ce împărtăși la capitolul ăsta, de obicei dacă îmi place un artist îi găsesc scuze și când nu mai are ce arăta artistic, și la fel, atunci când nu-mi place, nu-mi place și gata.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum. Ah, mulți! Mă ajută last.fm: Depeche Mode, Tori Amos, Erasure, Suede, Manic Street Preachers, Sinéad O’Connor, Björk, și mulți alții pe care îi urmăresc, în mare parte, de 20+ ani! 

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare. Sigur asta!

Mihaela (Catwoman) dorește să afle un top 3 de must-have și can’t-live-without în anticariatul meu de vis. Cum este anticariatul meu de vis, m-am gândit că pot alege și cum arată și după ce am stat și m-am gândit puțin (preț de o cafea) la asta, mi-a venit în minte À la corde pincée.

Interiorul aș vrea să fie total incongruent cu exteriorul. M-aș orienta spre un interior similar cu Livraria Lello din Porto:

Diferența ar fi că nu vreau să fie atelier de restaurare, ci un anticariat mercantil cu vânzători activi și roșii la față, trecuți de 70 de ani, îmbrăcați preferabil ca acum 150 ani (pănă la urmă pentru ei e o distanță în timp mai mică de parcurs, așa că de ce nu) și care nu lasă la preț. Ultimul aspect este foarte important, pentru că în fantezia mea trebuie să ies de acolo fără să fi cumpărat nimic (lor li se activează Jewdar-ul, mie spiritul pragmatic), dar să țin în mânecă posibilitatea de a reveni acolo pentru momentele rare dar priceless în care viața mea va depinde de shopping compulsiv. Iată de ce aș reveni în anticariatul meu de vis:

1. Pentru seturi complete de cărți de joc, educaționale pentru copii, sau chiar seturi clasice, Piquet, Tarot sau cărți de joc rusești.

2. Pentru programe de teatru și operă.

3. Pentru butoni, ace de cravată, lorniete și, evident, genți.

Dacă e leapșă, leapșă să fie: Ionuca, Laura, Dragoș – ce spuneți?

]]> http://blog.joacadeamine.ro/2011/02/06/vechiul-magazin-de-curiozitati/feed/ 8 http://blog.joacadeamine.ro/2010/10/24/ca-lucrurile-sa-mearga-bine-trebuie-sa-fii-si-tu-aici/ http://blog.joacadeamine.ro/2010/10/24/ca-lucrurile-sa-mearga-bine-trebuie-sa-fii-si-tu-aici/#comments Sun, 24 Oct 2010 07:06:03 +0000 Octavian http://blog.joacadeamine.ro/?p=8308

Andreea mi-a transmis o leapșă despre felul în care internetul și-a lăsat amprenta asupra culturii. Cultură înseamnă pentru mine multe lucruri, așa că am ignorat cerința de bază, și anume să găsesc o melodie care a influențat cultura: mai întâi pentru că nu am decât cunoștințe vagi despre mediile în care se transmite muzica – știu doar că internetul este unul dintre ele; apoi pentru că muzica este deja parte din cultură pentru mine, deci nu am ce întrebări să-mi pun în privința asta. Iar cine spune că o muzică e cultură și alta nu, are clar niște probleme de adaptare. Dacă era să respect regulile până la capăt, probabil aș fi scris despre melodia asta, pentru că totul s-a întâmplat foarte repede, eu m-am exaltat și deja știu versurile și cânt asta sub duș și what the hell, am o viață întreagă înainte să regret că îmbrățișez all things Gaga fără nicio opreliște.

Așa că, acum că am vorbit despre ce nu vorbesc, pot să propun și eu un fenomen recent care mi se pare o ilustrare perfectă pentru tema dată. Este vorba despre proiectul It Gets Better. Totul a început pe 16-sep cu un video filmat de jurnalistul Dan Savage și partenerul acestuia, Terry. Ei vorbesc tinerilor gay și non-gay despre abuzurile fizice și verbale ale colegilor și despre felul în care lucrurile merg mai bine pe măsură ce individul face ceva pași înspre independență, își alege oamenii de care să fie înconjurat, găsește puterea de a se defini și a-și defini relațiile. Video-ul în sine, chiar și cu cele ale sale deja 1m views, nu este nimic spectacular pentru internetul de azi. Cele 700+ video-răspunsuri, ale celebrităților și necelebrităților, apărute într-o lună, în schimb, sunt. Hillary Clinton, Adam Lambert, Gloria Estefan, Rob Thomas, Chaz Bono, angajații LGBT de la Google, Jake Shears, Ke$ha, Kathy Griffin, Jason Derulo, Neil Patrick Harris, Perez Hilton, Barack Obama: oameni care au publicuri diferite, de la un birou open-space la o națiune, s-au alăturat proiectului și au transmis mesajul lor către tinerii care simt că a fi gay este atât de rău încât nu merită să trăiești.

Poate că este adevărat că în cultura noastră mesajele se transmit mai ușor. Dar mai contează și ce conțin mesajele respective. Mesajele adunate în It Gets Better sunt pline de speranță și de atitudini încurajatoare: de la amintiri frumoase despre o viață gay & împlinită pe care nu o să le ai dacă îți iei zilele la povești personale despre abuz și istoric de suicid, avem de toate. Dar ca lucrurile să meargă bine, trebuie să fii și tu aici. Și dacă gândurile unei singure persoane care în fața abuzului se gândește să dea sign out sunt altele după ce vede vreunul din sutele de videos, cred că proiectul nu este degeaba, că pe lângă o cutumă de politică comunitară a mesajului angajat și didactic, internetul își pune amprenta asupra culturii.

Daniel mă invită să scriu despre 20 lucruri pe care le iubesc. Eu iubesc foarte multe lucruri, deci e greu să mă hotărăsc care sunt cele fix 20 lucruri pe care le iubesc, așa că o să scriu primele 20 (lucruri, nu ființe) care-mi vin în minte. Ordinea este deci aleatorie și lista super incompletă.

1. Iarba. Aia verde, pe care poți merge desculț. 2. Cărțile. Pentru că fiecare carte citită îți schimbă viața. 3. Acadelele. Mai ales cele home-made. Nu știu dacă am desfăcut vreodată ambalajul vreunei acadele fără gândul că poate asta o să fie acadeaua perfectă din copilărie: netedă, sticloasă și cu gust de portocale. 4. Sexul. Aș fi mai puțin om dacă aș zice că nu. 5. Winnie the Pooh. Pentru că tot ce se întâmplă în Hundred Acre Wood este demn de luat în seamă.

6. Munca. Pentru că fiecare lucru muncit este o lecție de viață și pentru că nu încetezi niciodată să înveți ceva nou despre tine și despre ceilalți. 7. Gențile. Nu mi-am dat seama încă dacă am destule și mă tem că nu o să-mi dau seama prea curând. 8. Magneții. Pentru că descriu o poveste frumoasă și redesenează o hartă personală. 9. Pogostemon cablin. Zis și patchouli, este una din plantele cu miros ideal. 10. Apple. Pentru că Macbookul, iPhone-ul și iPod-ul răspund nevoilor mele și când vine vorba de nevoile mele, overpriced nu e un criteriu.

11. Gătitul. Pe care l-am redescoperit abia după ce am trecut la un stil de viață vegetarian, pentru că până atunci orice era gata făcut și livrabil în perimetrul meu era OK. 12. Kanji. Știu 1000+ kanji și deși au trecut 15 ani de când am învățat fiecare radical, fiecare trăsătură și rolul lor, încă mai învăț caractere noi și abia aștept să am timp să fac un curs de caligrafie japoneză. 13. Marea. Pentru că puține lucruri se compară cu combinația dintre plajă, aer, soare și nuditate. 14. Cutiile. Acum în aria mea vizuală număr 14 cutii și sunt convins că sunt mai multe. 15 Fisherman’s Friend. Cu gust cherry low sugar. Sunt cvasi-dependent de ele.

16. Comics. Sunt o pasiune recent descoperită, dar foarte trainică. Nu le-am trecut niciodată în lista de lectură, dar ar trebui. 17. Tricourile. Preferabil cu formațiile preferate sau orașe, dar și threadless. 18. Fotografiile. În mod clar nu cele făcute de mine sau care mă au ca subiect, dar nu mă plictisesc niciodată să mă uit la fotografii. 19. Tot ce e portocaliu. Am genți portocalii, boxeri portocalii, ciorapi portocalii, bocanci portocalii, pelerină de ploaie portocalie, fulare portocalii, sacoșe portocalii, prosoape portocalii și orice item în general dacă este portocaliu este un must-have. 20. Urșii de pluș. Colecția s-a înjumătățit după ultima donație, dar continui să colecționez urși de pluș și de la lada lor de jucării spre să ajungă să aibă propriul lor raft.

Leapșa de la Daniel este la liber, deși sunt curios-voyeur să văd ce ar scrie dl. Șotron, Tomata (care sigur a mai scris astfel de liste dar presimt că nu o să mă refuze), Smilla și nada.

Tomata cu scufiță mă îmbie să scriu despre trei personaje feminine preferate din cărți. În proces, ele s-au făcut mai multe. Iar tot pe parcurs, am uitat că trebuia să fie feminine. Așadar iată lista de personaje fictive care fac parte din traiul meu cotidian.

***

• Laura Brown din ‘The Hours‘ (Michael Cunningham)
• Ned Weeks din ‘The Normal Heart‘ (Larry Kramer)
• Silver din ‘Lighthousekeeping‘ (Jeanette Winterson)
• Alma din ‘The History of Love‘ (Nicole Krauss)
• Joy din ‘The Trick Is to Keep Breathing‘ (Janice Galloway)
• Barbara Covett din ‘Notes of a Scandal‘ (Zoe Heller)
• Patty din ‘Patty Diphusa‘ (Pedro Almodovar)
• Miss Jean Brodie din ‘The Prime of Miss Jean Brodie‘ (Muriel Spark)
• Oskar din ‘Extremely Loud and Incredibly Close‘ (Jonathan Safran Foer)
• John Singer din ‘The Heart Is a Lonely Hunter‘ (Carson McCullers)
• Anonima din ‘The Shared Patio‘ din ‘No One Belongs Here More than You’ (Miranda July)
• Edward Cullen din ‘Twilight‘ (Stephenie Meyer)
• Max din ‘The Wild Things‘ (Maurice Sendak/Dave Eggers)
• Aleksandar din ‘How the Soldier Repairs the Gramophone‘ (Sasa Stanisic)
• George din ‘A Single Man‘ (Christopher Isherwood)
• Mattia din ‘The Solitude of Prime Numbers‘ (Paolo Giordano)
• Shams din ‘The Forty Rules of Love‘ (Elif Shafak)
• Midas Crook din ‘The Girl with Glass Feet‘ (Ali Shaw)
• Felix din ‘Once‘ (Morris Gleitzman)

Evident că am și activități preferate cu fiecare în parte. Cu Edward Cullen ies la karaoke și cântăm ‘Vampires‘. Cu Aleksandar începem un desen a cărui poveste e mai importantă decât faptul că terminăm desenul sau nu (și toate șansele sunt să nu îl terminăm). Cu Max ne punem animal costumes și dansăm pe o muzică de silent disco ceva tribal ce-am învățat cu toții în copilărie. Pe Shams o să-l ascult, chiar dacă obiceiul meu de a acoperi 50%+ din spațiul conversațional nu o să-mi dispară niciodată. Cu Barbara Covett presimt că o să mă cert. Și poate și cu Laura Brown, dacă-mi acitvez côté-ul casnic. Cu restul e un exercițiu de imaginație.

Leapșa cu cărți (nu implică aruncatul cărților după participanți) pentru Ionuca, tomatacuscufita, Xenu, Dragos si puck (si oricine altcineva e willing & up to the challenge). Sursa: Savidge Reads.

Câte cărți ai citit până acum în 2010?

Jurnalul de lectură zice că 58. Cred că mai sunt vreo 2-3 pe care le-am uitat (genul de lectură de metrou care nu trece prin filtrul memoriei din cauză că simultan ascultai muzică și muzica era mai bună).

Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?

42 de ficțiune și 16 non-fiction. În ultima vreme citesc mult mai mult non-fiction din cauză că mă simt ca într-un beauty pageant în care trebuie să spun că dezvoltarea personală joacă un rol important în viața mea. Lăsând gluma la o parte, unele titluri mă fac pur și simplu curios.

Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?

36 bărbați și 22 femei, deși mă așteptam să fie alta proporția. Hmmm.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?

Una singură nu pot, deci o să trișez. ‘The Forty Rules of Love‘ de Elif Shafak, ‘Push‘ de Sapphire, ‘The Art of Racing in the Rain‘ de Garth Stein, ‘The Solitude of Prime Numbers‘ de Paolo Giordano.

Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?

Sarah Palin, ‘Rogue’, dar cred că e din cauză că nu mi-a plăcut niciodată Sarah Palin și doar am fost Palin-curious nițel.

Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?

Da, ‘The Romanian’ de Bruce Benderson, e pe lista to-be-read pe mai, deși am început-o de două ori deja anul ăsta. Domnul Benderson are genul de imaginație bogată care a alimentat xenofobia secole de-a rândul și găsește că frustrarea sexuală personală e un motiv serios să scrii o carte.

Care e cea mai veche carte citită?

Fără să verific, cred că ‘Goodbye to Berlin’ de Christopher Isherwood, recitită după mult prea mulți ani.

Dar cea mai nouă?

Hmmm. Ian McEwan, ‘Solar‘; Xiaolu Guo, ‘Lovers in the Age of Indifference‘; Elif Shafak, ‘The Forty Rules of Love‘, Yann Martel, ‘Beatrice & Virgil‘ și Candace Bushnell, ‘The Carrie Diaries‘ sunt apărute în 2010.

Cel mai lung și cel mai scurt titlu?

‘The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society‘  vs. ‘Push‘.

Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?

Mi-e greu să mă pronunț, multe le-am citit în format electronic pe ebook reader și le-am personalizat mărimea fontului. Îmi amintesc o carte de 3500+ ecrane, dar nu-mi amintesc nici numărul exact, nici titlul.

Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?

Împrumutate, 5, biblioteca a încetat acum mulți ani să-mi definească obiceiurile de lectură. N-o spun nici cu bucurie, nici cu tristețe.

Câte cărți citite sunt traduceri?

Dacă am putut și știut, am citit originalul. Citite în traducere au fost vreo 5 din 58.

Care e cel mai citit autor anul acesta?

Mizez pe Xiaolu Guo, ale cărei ‘UFO in Her Eyes’ și ‘Lovers in the Age of Indifference’ sunt citite anul acesta, plus o nuvelă în colecția ‘Because I’m a Girl’.

Ai recitit vreo carte?

Nu-mi amintesc, poate, da, nu mai mult de două-trei.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?

Un crossing între Shams al-Tabriz din ‘The Forty Rules of Love’ și Denny din ‘The Art of Racing in the Rain’. Haha.

Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?

Mmm. Germania, Ungaria, SUA, Spania, Marea Britanie, Somalia, Uganda, Mongolia, Italia, geografia imaginară din ‘The Girl with Glass Feet’… cam așa.

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?

‘The Art of Racing in the Rain’ la recomandarea Andreei Marin Bănică (*). Și practic fiecare carte pe care am citit-o a venit sub o formă sau alta dintr-o recomandare. Chiar și eu îmi fac recomandări singur.

Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?

Ali Shaw și Paolo Giordano, dar pentru asta trebuie să se pună pe scris. Au la activ doar romanele de debut.

E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?

Da, dar există vacanța de vară. N-am citit cronicile southern vampires de la Charlaine Harris (sunt 10 volume) și nici trilogia Millenium a lui Stieg Larsson.

Via gramo.ro. Răspunsuri care mi-au plăcut găsiți la Oanamarrria și la Adrian Ciubotaru.

Dragă Octavian:

În primul rând, sper c-ai continuat să te joci (cu tine, de-a tine, pe tine) și n-ai uitat că la început a fost joaca.

Dacă ești încă în România, ceea ce-ți doresc din tot sufletul, înseamnă că s-au întâmplat o groază de lucruri minunate în țara noastră, ceea ce, deși acum nu pare verosimil, oricum urmează să se întâmple. Există prea mulți oameni minunați în țara asta ca să nu se întâmple și asta. Uite, eu mă uit la 2019 și văd oameni care fac eat-ins pe iarbă, muzica sună mult mai bine decât acum, toată lumea este implicată în diverse proiecte, măcar la nivel de inscripții pe tricouri. Și deși muncim în continuare mult și cu spor, sunt convins că o facem cu mai mare responsabilitate și cu o direcție mult mai clară. În fine, în 2019 se vor fi rezolvat o serie de probleme legate de orfani, BTS, animale fără stăpâni, căsătorii și adopții gay și educație, așa că încet-încet motivele pe care acum le ai să îți dorești să părăsești România vor fi dispărut.

Știu că de multe ori spui că formele de reprezentare politică sunt întotdeauna binevenite, dar că uităm prea des că nu facem altceva decât să ne trăim propriile timpuri, și că orice am face, tot la checkpointul anumitor vârste o să ne uităm la ce este posibil și la ce nu, dar sper că la 40+ ani nu o să te uiți înapoi și n-o să zici ‘n-a fost să fie’ sau ‘nu s-a putut’. Limitele astea sunt făcute ca să ne depășim geografia, inclusiv cea umană. Și dacă ți-ai dorit ceva, sper că ai făcut.

Dacă nu ți-ai dus deja copilul de mână la școală (o să fiu cu ochii pe albumele tale de fotografii de pe Facebook), sper că măcar știi la ce școală va merge. Și că ai în minte un parcurs educațional cu suficiente variabile încât să-l lași să respire fix pânâ în momentul când va fi numai alegerea lui. Ah și să-i faci cont de Twitter. Și să-l pregătești din timp pentru un gap year. Și să nu-l tâmpești cu meditații, sporturi și arte de când e în ciclul primar. Parcă tu credeai în liberul arbitru, nu?

Ah și sper că încă mai călătorești și mai mergi la concerte și încă mai ai plăceri minuscule și murdare cu ChupaChups. Și că nu treci pe lângă un șotron desenat cu creta ca și cum nu l-ai observat. Și că dacă nici la 40 de ani nu știi care-i stângul și care-i dreptul și ți-e greu să te legi la șireturi, măcar ești împăcat cu tine. Și în cazul foarte probabil în care ai chelit, îți porți chelia cu mândrie. Dacă te-ai lăsat de fumat, bine, dacă nu,  hmm … poate te gândești să faci ceva în privința asta.

Și dacă mai sper ceva, este că nu ai uitat nimic din ce visai când aveai 20 de ani. Eu n-am uitat nimic, nici poeziile, nici sărutul ăla infinit, nici revoluțiile fără victime, nici puterea cuvintelor. Ce și unde ai publicat? Sper să nu mai găsesc manuscrisul în același sertar. Nu știu de ce am sentimentul că pentru tine n-o să existe ‘n-a fost să fie’. Nu mă dezamăgi.

Cu drag,
Octavian

(punct de plecare: hihihi).

Tu de ce (n-)ai deveni propriul fan?

Am trei cărți de dat de aici celor trei câștigători ai concursului de mai jos. Cărțile le voi alege după ce se termină concursul, în funcție de ce cred eu că le-ar plăcea participanților să citească. Dacă mă înșel și nu le place sau au citit deja titlul respectiv, cărțile pot fi înapoiate și luăm altele :) 

Regulile sunt simple: 
1. Pornind de la literele din numele domeniului joacadeamine.ro, participanții trebuie să formeze cuvinte de minimum trei litere existente în limba română.

2.  Odată menționat un cuvânt de un participant, nu va mai fi validat și pentru cei care îl repetă. 

3. Se acceptă un cuvânt pe comentariu. Nu contează lungimea cuvântului, contează, în schimb, numărul de cuvinte menționate pentru prima dată de fiecare participant în parte. 

4.  Concursul durează până marți, 16-iun, ora 12:00. Miercuri câștigătorii vor fi notificați printr-un comentariu și vor primi pe mail indicații despre cum să intre în posesia cărții. 

La joacă! 

P.S. Acesta nu este un program publicitar.

De la wannabegay, mulțumesc! Dar și de la Pinocchi0, mulțumesc#2! 

Oamenii care mi-au schimbat viața sunt în mod bizar alții decât cei pe care îi cunosc. Nu știu dacă în mentalul meu asta ține de respect sau de altceva, dar nu îi văd ca pe niște promotori ai schimbării, ci doar ca niște oameni pe care îi apreciez sau nu. N-am idee când s-a declanșat mecanismul ăsta de apărare la potențiale jocuri de putere de care ne plângem cu toții la un moment dat. Așa că oamenii care mi-au schimbat în bine viața sunt cei pe care îi vedeți în blogroll la secțiunea ‘Cu ei am crescut’: Jeanette Winterson. Michael Cunningham. Jonathan Safran Foer. Neil Gaiman. Dar și Tori Amos, și Brett Anderson. Și Robert Flynt. Ar lua prea mult timp și spațiu să povestesc cum i-am întâlnit pe fiecare altfel decât evidentul ‘într-o carte’ sau ‘într-o fotografie’, plus că prefer să țin partea asta pentru mine. 

Locurile sunt mult mai puține. Sunt recunoscător celor care mi-au dat ocazia să văd mult din lumea asta, dar locurile care pur și simplu nu-mi lasă altă opțiune să fiu altfel decât bun și frumos sunt Barcelona și Tel Aviv. Cu precădere primul, pentru motive pe care le-am explicat deja. Dar și al doilea, pentru lecția de transparență, pentru marea care se ivește la capătul fiecărei străzi necunoscute, pentru frumoasa limbă pe care o auzi ca pe un zumzet venit din alte vremuri, pentru ce știu artizanii să facă din lut și din aur, dar și pentru un sentiment de nou Saint-Tropez, în care pălăria și cartea sunt obligatorii în drumul spre plajă. 

Momentele în care am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare – există și un sens bun în care poate să îți fugă, și despre ăsta vorbesc – sunt infinite. Uneori, cei apropiați rămân uimiți cum eu simt efuziuni vulcanice și sunt gata să vorbesc 45 de minute despre o atingere, o privire, un nor sau o petală. Poate că este din nou o strategie de apărare. Nu știu dacă sunt momentele care contează, dar știu sigur că momentele astea nu m-au mai lăsat să mă întorc la un înainte care devenea brusc incomplet, ininteligibil și uneori dureros. Prima dată când mi-am răsfirat degetele pe pieptul unui bărbat, prima dată când am alergat mai mult de 10 km, prima oară când am cumpărat un ziar cu un articol scris de mine, a treia oară când am făcut dragoste, prima prăjitură făcută de mine, prima și a doua vizită în casa Annei Frank (pe a treia abia o aștept), prima dată când am fost cerut în căsătorie, primele luni când m-am uitat curios în ochii oamenilor cărora le spusesem că sunt gay. Și când am citit poezii în public. Și prima dată când am căzut cu rolele. 

Și practic fiecare moment pe care, extatic, sunt în stare să îl redefinesc.