Din când în când mă întâlnesc cu o carte pe care aș vrea să o citească toți prietenii mei. “The Russian Dreambook of Color and Flight” este una dintre ele; carte a cărei lectură am început-o acum o lună și din diverse motive mi-a fost imposibil să o termin repede-repede și să scriu despre ea. Și nici când am terminat-o nu am scris; i-am scris în schimb Ginei Ochsner, autoarei cărții deci, despre cum se citește cartea ei în momente în care viața nu pare cea mai mare binecuvântare, sau dacă pare, sigur nu e pentru toată lumea. Mi-a răspuns cu un mesaj foarte călduros, din care am tras concluzia că autorii ei preferați sunt Pavic, Hrabal și Calvino și că nu există meserie mai frumoasă decât cea de scriitor. Aspectul acesta din urmă îmi devenise evident și prin pasiunea și atenția cu care Gina Ochsner, pe care o trec cu ușurință la scriitorii mei preferați (și abia aștept să citesc și “People I Wanted to Be” pe care o citește Călăuza), descrie orașul rusesc Perm în “The Russian Dreambok of Color and Flight” (Portobello, apr-10) și locuitorii săi animați de magie, mesianism și stranii concepții despre culori, pești și zbor.

Citind “The Russian Dreambook of Color and Flight” (în al cărei titlu eu n-am găsit nimic kitschy cum pretinde domnul care a scris recenzia cărții pentru NY Times Sunday Book Review) m-am simțit aproape și de altă carte citită anul acesta, e vorba de colecția de povești rusești contemporane a Ludmillei Petrushevskaya (+), “There Once Lived a Woman Who Tried to Kill Her Neighbor’s Baby“. Este ceva în realismul magic de inspirație sau sursă rusească atăt de frumos și dureros nuanțat, încât nu ai cum să nu te lași pradă ca cititor frumoaselor parabole și recuzitei bizare de elemente prin care sentimente foarte umane (și locale, aș spune) devin literare. În Permul descris de Gina Ochsner, la sfârșitul anilor 1990, sărăcia rivalizează cu concepțiile noi capitaliste ale orășenilor, în timp ce utilitățile neplătite scufundă orașul în frig și întuneric imediat după amiază întreaga durată a anului, în timp ce copii și câini al căror număr a fost scăpat de sub control de autorități găsesc comori nesperate prin deșeurile pe care locuitorii, în ciuda sărăciei, le produc în cantități industriale. Într-una din clădirile care ‘pe vremuri’ fusese destinată diverșilor refusenik, azi cu latrine în curte și mormane de gunoi sub care timpul sapă tunele în care se mai găsesc încă obiecte ascunse de evrei înainte de al doilea război mondial, cu șomeri care bruschează și vandalizează și cer taxă de protecție și propriilor mame, personajele lui Ochsner trăiesc vise diurne colorate în care interplay-ul între trecut și prezent e la rotație maximă și idealurile lor (să aibă lumină în casă, să se transforme în pești, să trăiască etern, să își amintească înfățișarea unui soț dispărut în război) nu se lasă în fața cruntelor realități pe care le trăiesc. Discursurile narative ale personajelor (fiecare personaj narează în progresie temporală câte unul sau mai multe capitole din existența lor la comun) ne prezintă amalgamul de nații șterse de pe harta rusă (care trăiesc azi doar în imaginația lor altfel decât rusește), istoriile rescrise jurnalistic după aceleași îndreptare de limbă de lemn din vremurile sovietice și povești de dragoste scrise dar nespuse din caietul de vise.

Personajele sunt superbe; Azade, bătrâna care are grijă de latrinele improvizate din curtea blocului, și care visează la sarea și apa de munte care ar transforma orice supă amară de oraș într-o supă cu virtuți regenerative, Olga, care “copil fiind colecționa limbi străine cum alții colecționau nasturi sau chei. Noaptea visa în limbi străine și dimineața se trezea cu gura plină de sunete străine“, iar acum se revoltă împotriva felului în care în jobul ei de traducătoare în presă trebuie să rescrie războiul din Cecenia într-un fel în care nu mai este vorba de oameni, Tanya, care se forțează să stea nemâncată până va atinge limita de talie pentru stewardesele Aeroflot și între timp scrie ce visează într-un caiet pe care îl poartă mereu la ea, Lukeria, care și acum ține icoane ascunse lipite pe spatele tablourilor cu natură moartă din bucătărie, Zoya, care e singura deținătoare a unui exemplar de revistă glossy din bloc, din care își alege imaginar ținuta și redecorează casa, și apoi bărbații, Mircha, care beat fiind cade de pe bloc și din cauza înghețului nu poate fi îngropat, iar corpul lui, sub un morman de zăpadă în curte, refuză să se descompună, ba mai și apare spectral să le explice sensul vieții celor din jur, Yuri, veteran de război la 21 de ani care refuză să-și dea jos casca de cosmonaut a presupusului său tată și își dorește cu disperare să se transforme în pește, sau Vitek, care antrenează o ceată de copii ai străzii pentru operațiuni de furt și prelevare de organe. Animate de vise ciudate, trăind mântuiri mari și mici, așteptând să li se întâmple lucruri ieșite din comun, aceste personaje scriu împreună o carte de vise incredibilă, pe care v-o recomand cu căldură.

După edițile toamnă-09 și primăvară-10, iată că a sosit momentul pentru încă o ediție de ‘curățenie’. Practic, ce se întâmplă? Combinația între un apetit crescut de lectură și achiziția de carte nu e cea mai bună, așadar periodic încerc să nu-mi îngreunez existența și să mă trezesc înotând în cărți, așa că titlurile pe care (a) sunt sigur că nu o să le mai citesc, (b) le dețin în format electronic pe ebook reader și/sau (c) sunt convins că ar face mai multă plăcere altcuiva zboară de la mine în bibliotecă la voi. Sunt convins că există sisteme de colectă de carte sau donație, dar eu sunt la fel de convins că există persoane care și-au dorit cărțile pe care le ofer și așa toată lumea este fericită.

Cine poate participa? Oricine, care îndeplinește următoarele condiții: (a) nu ai mai primit cărți la curățenie în 2010 (undă verde la cei care au primit în 2009, deci), (b) îți dorești un titlu pe care îl ofer și (c) deții blog (*).

(*) m-am gândit că cine nu contribuie creativ și frumos la internet n-are de ce să beneficieze de gratuități pe internet.

Când are loc curățenia? De azi, 05-sep până la alocarea tuturor cărților, dar nu mai târziu de 30-sep.

Ce trebuie să faci? Să fii primul care alege o carte, să mergi la tine pe blog, să explici de ce ți-o dorești sau cum ai auzit prima oară de cartea respectivă/autorul respectiv și în ce fel ți-a trezit interesul în 500-1000 caractere (adică foarte pe scurt). Las la latitudinea ta dacă menționezi ‘concursul’, dar îți recomand să revii după ce ai scris postul aici și să lași un link cu postarea într-un comentariu ca să știu cui să-i trimit cartea. Nu îmi asum responsabilitatea pentru posturi scrise care nu ajung aici în comentarii, întrucât nu citesc chiar tot internetul. Barajele se rezolvă ușor întrucât comentariile au timestamp. Așadar: primul comentariu cu link la o postare despre o carte = câștigător.

Cum primești cartea? Pentru cei din București voi organiza ca și dățile trecute 1-2 întâlniri în care să vă dau cărțile. Ceilalți (din țară) le primesc prin poștă/curier.

Ce cărți sunt oferite? Iată lista:

Milorad Pavic – Dictionary of the Khazars: a Lexicon Novel (EN), Vintage, 1998, stare: f. bună – trifoi

Laura Restrepo – El Delirio (ES), Punto de lectura, 2004, stare: f. bună – Mircea

Alice Walker – The Color Purple (EN), Harcourt, 1982, stare: bună – Anna

Marguerite Yourcenar – Mémoires d’Hadrien (FR), Gallimard, 2007, stare: f. bună – Ally

Ian McEwan – Enduring Love (EN), Vintage, 2004, stare: bună – Dana

Amy Tan – The Bonesetter’s Daughter (EN), Harper, 2004, stare: f. bună – Diana

Herta Mueller – The Land of Green Plums (EN), Granta, 1999, stare: bună – Daniel

Sylvia Plath – Winter Trees (EN/ES), Hiperion, 2006, stare: f. bună – Ioana

Tracy Chevalier – Girl with a Pearl Earring (EN), Harper, 1999, stare: bună – Raluca

Doris Lessing - The Golden Notebook (EN), Harper, 2007, stare: f. bună – Cosmin

Marilyn Manson – The Long Road out of Hell (EN), Harper, 1998, stare: f. bună – PhenoBD

Hugh Laurie - The Gun Seller (EN), Arrow, 2009, stare: f. bună – Puck

Jonathan Safran Foer – Todo está iluminado (ES), Debolsillo, 2005, stare: f. bună – Laurentiu

José Saramago – Ensaio sobre a cegueira (PT), Caminho 2009, stare: f. bună – Lene

Rebecca Miller – The Private Lives of Pippa Lee (EN), Canongate 2008, stare: f. bună – Ionut

Elfriede Jelinek - The Piano Teacher (EN), Serpent’s Tail, 1999, stare: f. bună – Dana

Kazuo Ishiguro - Never Let Me Go (EN), Vintage, 2005, stare: f. bună – Liviu

Joseph Stiglitz – Making Globalization Work (EN), Penguin, 2007, stare: f. bună

Tim Collins - The Little Book of Twitter (EN), 2009, stare: f. bună

Jon Smith – Dominate Your Market with Twitter (EN), Infinite Ideas, 2009, stare: f. bună

Joshua Piven – The Worst-Case Scenario Survival Handbook: Dating & Sex (EN), Chronicle, 2005, stare: f. bună

Peter Hyman – The Reluctant Metrosexual (EN), Villard, 2005, stare: f. bună

Cărțile îmi aparțin, au costat bani, sunt autori buni și foarte buni, așadar sper că putem să ducem la capăt plasarea lor cu bun simț și fără durerile de cap de la celelalte ediții. Mulțumesc!

]]> http://blog.joacadeamine.ro/2010/09/05/curatenia-de-toamna-carti-cadou-2/feed/ 56 http://blog.joacadeamine.ro/2009/11/08/poveste-cu-doua-oglinzi/ http://blog.joacadeamine.ro/2009/11/08/poveste-cu-doua-oglinzi/#comments Sun, 08 Nov 2009 07:49:26 +0000 Octavian http://blog.joacadeamine.ro/?p=999

(traducere din sârbă, cu mulțumiri prietenei mele Sânziana)

Ateh (sec. IX) – prințesă khazară al cărei rol în polemica despre convertirea khazarilor este decisivă. (…)

Peste noapte purta câte o singură literă pe fiecare pleoapă, litere asemănătoare celor puse pe pleoapele cailor înainte de curse. Literele proveneau dintr-un alfabet khazar interzis, în care fiecare literă ucide odată citită. Literele erau scrise pe pleoape de sclavi orbi, iar servitoarele intrau dimineața cu ochii închiși în camera prințesei pentru a o sluji înainte de a o îmbăia. Cu literele astea era protejată de dușmani chiar și în somn, căci pentru khazari, somnul este perioada în care oricine este cel mai vulnerabil. (…)

Se spune că avea șapte chipuri, așa cum avea mereu la îndemână șapte săruri. O legendă spune că în fiecare dimineață lua câte o oglindă și se pregătea să deseneze; un sclav, bărbat sau femeie, dar de fiecare dată altcineva, venea să pozeze. Și fiecare dimineață crea o imagine nouă și nemaivăzută a chipului său. Alte surse ne spun că Ateh nu era deloc frumoasă, dar își antrenase trăsăturile feței să ajungă la o expresie plăcută și la o formă drăguță. Aceste exerciții de frumusețe presupuneau un mare efort fizic și imediat cum prințesa rămânea singură să se odihnească, frumusețea i se topea așa cum i se topeau sărurile. (…)

Într-o primăvară, prințesa Ateh spuse: ‘M-am obișnuit cu gândurile mele la fel cum m-am obișnuit cu rochiile mele. Mereu aceeași croială, și unde mai pui că le și văd pe toată lumea, la orice răspântie. Și cel mai grav, din cauza lor nu mai văd răspântiile!’

Într-o zi, în chip de amuzament, sclavii îi aduseră prințesei două oglinzi. Acestea nu erau foarte diferite de celelalte oglinzi khazare. Amândouă erau plămădite din sare lucioasă, dar una prindea repede imaginea, pe vreme ce cealaltă o tărăgăna. Orice arăta oglinda cea rapidă, reflectând lumea în pas spre viitor, cea înceată, făcându-și datoria față de cealaltă oglindă, arăta mai încet. Când i-au adus oglinzile prințesei Ateh, aceasta se afla încă în pat, cu literele de pe pleoape nespălate. Oglinzile au arătat-o cu pleoapele lăsate și a murit pe loc. S-a dus mai repede decât ai clipi: citind prima dată literele de pe pleoape, pentru că a clipit cu un moment înainte și cu un moment după, iar oglinzile au reflectat acest fapt. A murit pe loc, răpusă de literele din viitor și din trecut.

[Milorad Pavic, Hazarski Recnic/Dicționar khazar]