Mihaela (Catwoman) dorește să afle un top 3 de must-have și can’t-live-without în anticariatul meu de vis. Cum este anticariatul meu de vis, m-am gândit că pot alege și cum arată și după ce am stat și m-am gândit puțin (preț de o cafea) la asta, mi-a venit în minte À la corde pincée.

Interiorul aș vrea să fie total incongruent cu exteriorul. M-aș orienta spre un interior similar cu Livraria Lello din Porto:

Diferența ar fi că nu vreau să fie atelier de restaurare, ci un anticariat mercantil cu vânzători activi și roșii la față, trecuți de 70 de ani, îmbrăcați preferabil ca acum 150 ani (pănă la urmă pentru ei e o distanță în timp mai mică de parcurs, așa că de ce nu) și care nu lasă la preț. Ultimul aspect este foarte important, pentru că în fantezia mea trebuie să ies de acolo fără să fi cumpărat nimic (lor li se activează Jewdar-ul, mie spiritul pragmatic), dar să țin în mânecă posibilitatea de a reveni acolo pentru momentele rare dar priceless în care viața mea va depinde de shopping compulsiv. Iată de ce aș reveni în anticariatul meu de vis:

1. Pentru seturi complete de cărți de joc, educaționale pentru copii, sau chiar seturi clasice, Piquet, Tarot sau cărți de joc rusești.

2. Pentru programe de teatru și operă.

3. Pentru butoni, ace de cravată, lorniete și, evident, genți.

Dacă e leapșă, leapșă să fie: Ionuca, Laura, Dragoș – ce spuneți?

]]> http://blog.joacadeamine.ro/2011/02/06/vechiul-magazin-de-curiozitati/feed/ 8 http://blog.joacadeamine.ro/2009/07/08/un-an-dupa/ http://blog.joacadeamine.ro/2009/07/08/un-an-dupa/#comments Wed, 08 Jul 2009 05:13:04 +0000 Octavian http://blog.joacadeamine.ro/?p=759

După asta. Lucrul genial care se poate spune despre escapade este că poți fugi și atunci când nu ai niciun motiv să o faci. Sună frust, dar este bine că am ajuns aici, unde nu mai avem nevoie de motive să fugim. Da, fuga e legitimă.

*

Ascult Skunk Anansie din nou.  Frightened survivor too shy in my world to see, gen. Sau minim licking my burns while I grovel in your dirt. Funny, nu, cum povestea asta a început acum vreo 15 ani și nu vreau s-o termin. A seedy smile: they think they scored, adică.

*

În altă ordine de idei am început să port un headband 3in1, cu dungi, e cu dungi cărămizii, bej și aurii. Stau și mă întreb, cu toată onestitatea, de ce nu poartă mai mulți bărbați headbands. Nu numai că sunt practice, dar sunt și foarte cool.

*

Am terminat de citit Sexting! by Loredana (by îi aparține, eu aș fi scris de). Nu știu de ce n-aș fi fost jignit dacă era vândut cu un ziar gen Libertatea, pentru că așa-mi închipui eu publicul cărții. Cred că atunci când cineva își folosește persona publică multilateral, trebuie să aibă și ce să spună și cu ce să se îndeletnicească atâta timp cât alunecă pe fațetele astea de cub creativ. Nu-i decât părerea mea, dar am citit jurnale scrise la 13 ani mai profunde și mai bine închegate. Devine greu să apreciezi un artist pentru ce face în breasla de origine când experimentează și chestii de-astea. Și noroc c-am citit o recenzie, altfel nu, nu-mi dădeam seama că titlul portmoneu combină sex și texting. Could have fooled me.

*
Așa că mi-am revizuit lecturile de vacanță și m-am întors la ce mă duce pe mine capul mai bine, am ales ‘Never Let Me Go‘ a lui Kazuo Ishiguro și ‘The Pleasures and Sorrows of Work‘ a lui Alain de Botton. Prima cel puțin am ales-o pentru că vreau să-mi depășesc condiția de cititor care încă mai crede că Ishiguro este bibliografie de licență (nu e vina mea, e vina celor care mi l-au prezentat așa).

*

Așa că mă duc să fac poze aici, să văd din nou Depeche Mode și Nouvelle Vague, să mă bălăcesc în ocean și să îmi port headband-ul cu mândrie. Și după cu cortul în Vama Veche, așa că dacă nu fac updates până pe 21 iulie, n-am murit, doar îmi bruiază nisipul 3g-ul. #Vacantele 5 și 6 din 9 de pe anul ăsta.

*

Și nu, fără internet nu e bine. Nimic nu e bine fără internet azi.

Duminică seara m-am întâlnit la concertul Placebo cu @traiu. Marți dimineața îmi beam cafeaua undeva în centrul Budapestei și m-am întâlnit cu @traiu. Și nu, nu stabilisem ora și locul. L.E. Versiunea lui diferă puțin, dar totuși: iată.

Tot din seria coicindențe, un prieten mi-a indicat un site dedicat bărbaților cu un fetiș tech (bărbați & iPhones, ce combinație cool) și am descoperit acolo inclusiv poza unui ex. Trăim într-o lume infinit de mică.

Interviul cu Placebo (+/- Molko) a fost foarte fain. Am avut o serie de emoții nemotivate, dar cum interviul este pentru presa scrisă, nu o să apară acolo și tremurul din vocea mea. Stefan este exact așa cum mi l-am închipuit, Steve este foarte tare, Molko cerea distanță și toată lumea i-a acordat-o. Nu le-am spus că acum zece ani și mai bine caseta mea cu albumul ‘Without You I’m Nothing’ s-a demagnetizat de atâta ascultat. Este puțin ireală intruziunea reală a celor care au avut un rol formativ în viața ta. P.S. Mulțumiri lui Cristian că a fost alături de mine la interviu.

Dacă n-ați ascultat Žagar, poate e momentul. Eu recunosc că n-am auzit de ei (poate de fapt sunt celebri și recomandarea mea e nulă), dar live sună genial. Ăsta e un punct de plecare bun.

Concertul Depeche Mode de la Budapesta (23-iun) a fost mult mai bun decât cel din Tel Aviv (10-mai), dar îl aștept și pe cel din Porto (11-iul). ‘Peace’ a început să sune mai bine live, după ce pentru concertul de la Tel Aviv a trebuit să se schimbe linia melodică pentru a putea fi cântată pe scenă. Și vestea bună este că un turneu Depeche Mode nu mai este despre ‘pain and suffering in various countries‘. Dacă ar trebui să definesc turneul ăsta cu un tagline, aș spune că este vorba de ‘chanting peace in various countries’. În orice caz: mi-a părut extraordinar de bine să fiu acolo. Nu o să neg niciodată sentimentul de apartenență pe care ți-l dă un concert uriaș. Mai ales în ploaie.

Am trimis cărțile câștigătorilor concursului J.O.A.C.A.D.E.A.M.I.N.E. Doi dintre ei au confirmat primirea cărților (și s-au și bucurat), aștept și a treia confirmare. P.S. Știați că Poșta Română S.A., cu excepția front-deskului, funcționează foarte bine și are servicii incredibil de ieftine? Mai au mult de lucrat la capitolul amabilitate și ajutor la ghișeuri, dar în rest totul e în regulă. Da, e greu să trimiți o carte poștală sau să-ți ridici un colet de la amazon.com, dar în rest jos pălăria pentru serviciile lor.

Mi s-a sugerat să mai organizez concursuri; dacă o să o mai fac, o să o fac tot așa necomercial și necomandat de vreo entitate care știe ce e internetul. Mă mai gândesc.

Am început să încap într-un singur bagaj de 5kg pentru o săptămână.

V 3.0 la iPhone este scary și cu excepția funcției shake-to-shuffle nu găsesc nimic interesant la ea.

M-am uitat la toate videos cu Capucha. Puteți să începeți de-aici dacă nu știți cine e. Aproape am terminat design-ul de tshirt cu ‘And the hippo was allergic to magic‘.

Am terminat de citit selecția de poezii a lui Adrienne Rich ‘The Fact of a Doorframe‘ și în continuare cred că Adrienne este una din vocile cu care rezonez cel mai bine când vine vorba de poezie. Și am recitit ritual Jurnalul lui Mihail Sebastian. Și am uitat ‘The Complete Plays‘ ale lui Sarah Kane într-o cafenea. Găsitorului recompensă.

Pearl de la Zeigeist a revenit cu un proiect nou (Pearl Fiction) care mă dezamăgește. Să vedem ce urmează.

Mâine se împlinesc șapte ani de când beau cafea fără zahăr.

Îmi caut ochelari și nu găsesc niciun model care să mi se potrivească sau să-mi placă. Aș vrea să scap din paradigma lookului geek pe care mi-l dau ochelarii.

Mi-am dat seama că nu mai pot să scriu de mână pentru că mă doare fiecare rotocol și fiecare codiță. Și tind să scriu fără diacritice inclusiv când scriu de mână. Asta e grav.