În preajma St. Valentine’s Day, Călăuza ne propune o listă de cărți de dragoste tare faine pe care le recomandă și le recomand tuturor. Nu știu dacă intenția era chiar un magnetism calendaristic cu St. Valentine’s Day, așa cum nu știu de ce există persoane care se declară împotriva Valentine’s Day: mi se pare, în optimismul meu incurabil, că orice acțiune e direcționată spre iubire și nu ură ar trebui să fie adoptată a.s.a.p., în ciuda naționalismelor inutile și checkpoint-urilor de viață emoțională personală care, well, s-ar putea într-un număr de an să nu coincidă în climaxuri cu data de 14-februarie.

Lăsând gluma serioasă la o parte, m-am gândit să fac o listă a cărților de dragoste citite în ultimii ani care sunt recomandări bune de lectură și cadouri perfecte pentru Valentine’s Day:

• ‘Lovers in the Age of Indifference‘ (2010, Xiaolu Guo)
• ‘By Nightfall‘ (2010, Michael Cunningham)
• ‘The Very Thought of You‘ (2009, Rosie Alison)
• ‘The Girl with Glass Feet‘ (2010, Ali Shaw)
• ‘The Blind Side of the Heart‘ (2007, Julia Franck)
• ‘Great House‘ (2010, Nicole Krauss)
• ‘The Lover’s Dictionary‘ (2011, David Levithan)
• ‘Beatrice & Virgil‘ (2010, Yann Martel)
• ‘The 40 Rules of Love‘ (2010, Elif Shafak)
• ‘The Solitude of Prime Numbers‘ (2009, Paolo Giordano)

Voi ce cărți de dragoste ați citit în ultima vreme? Și, happy Valentine’s Day!

Una din cărțile pe care mă bucuram mult să am ocazia să o citesc în 2011, ‘The Lover’s Dictionary‘ scrisă de David Levithan (Farrar, Straus & Giroux, New York, ian-11) a fost exact cum mă așteptam: spirituală, puternică și acaparatoare. Așteptam un Levithan cool (dar nu mă așteptam să fie pentru adulți, domnul Levithan excelând în YA) de la ‘Boy Meets Boy‘, care e una din cărțile M2M pe care le-am adorat la modul cel mai sincer și simplu. Dintr-o prejudecată pe care mi-o asum, once a gay writer, always a gay writer, mă așteptam ca povestea de dragoste din ‘The Lover’s Dictionary‘ să fie una gay, dar și aici David Levithan m-a uimit: în felul cel mai plăcut în care se putea.

Construită ca un dicționar, și apropiindu-se prin rigoarea lexicografică mai mult de Webster’s decât de o rețetă de ficțiune, cele 200+ pagini din ‘The Lover’s Dictionary‘ dezvăluie, prin intermediul intrărilor de dicționar, o relație deja clasică: cele două personaje principale se cunosc pe internet, se mută și învață să trăiască împreună. Ritmului clasic de Harlequin cu gadgets (cum îmi place mie să numesc literatura mai soft) i se opune lipsa de cronologie a evenimentelor din relația respectivă: David Levithan alege ordinea alfabetică a dicționarului în detrimentul ordinii naturale a narațiunii. Povestea-dicționar mi-a amintit de ‘A Concise Chinese-English Dictionary for Lovers‘ a lui Xiaolu Guo, dar și de ‘Written on the Body‘ de Jeanette Winterson prin genderlessness-ul pe care limba engleză i-l permite scriitorului: povestitorul este un I, iar partenerul/a sa este un you care pot fi bărbat/femeie. Dacă le adăugăm celor două romane asemănătoare menționate cazuistica din ‘Essays in Love‘ de Alain de Botton, probabil că pot da o impresie mai puternică despre cât de interesantă este cartea lui David Levithan.

Condiției de vid de gen a personajelor lui Levithan îi corespunde același univers pe care îl menționa în ‘Boy Meets Boy’: unul în care nu exista o scenă gay (în cazul romanului din urmă) tocmai datorită faptului că scena straight și scena gay și orice altă scenă au devenit totuna. Contrazisă, desigur, de realitate, concepția aceasta a lui Levithan că nu trăim în scene separate, ci într-o lume în care este loc pentru toată lumea, se regăsește și în ‘The Lover’s Dictionary‘. Din cronologia abruptă a cărții, care ne dezvăluie încet-încet relația celor două personaje, avem parte de momente în care îi vedem marginali, dar și momente în care sunt mainstream (și ipocriți), avem momente în care îi surprindem judecându-se și iubindu-se în tandru și egoist, iar gradul de ‘personalizare’ pe care îl permite romanul în lectură individuală e fantastic. Dacă detaliile amoroase din carte rămân specifice personajelor, situațiile descrise percutează mai amplu și mai universal decât, sincer, mă așteptam. Stilul lui Levithan lasă cartea să respire în același ritm și cu persoanele single și cu cele aflate într-o relație, și cu persoanele straight și cu cele gay – în fine, e un exercițiu disciplinat de scris care iese la suprafață ca o lectură plăcută și intimă.

Celor care doresc să ia pulsul acestei cărți, le recomand contul de Twitter deschis de David Levithan pentru această carte. În limita celor 140 caractere ale serviciului, Levithan dă mini-definiții în spiritul celor exhaustive din carte pe contul @loversdiction. Nu este vorba de re-runs de conținut din carte, ci definiții noi, care nu au intrat în carte, dar care ilustrează bine conținutul ca teasere pentru roman.

Poate și doar datorită titlului ‘Girl in Translation‘ (apr-10 Penguin), am așteptat cartea asta vreo patru luni. N-aveam de unde să știu dacă Jean Kwok e autorul pe care-l așteptam, acesta fiind un roman de debut. Poate mânat de experiențele pozitive avute cu cărțile lui Xiaolu Guo, m-am gândit că ‘Girl in Translation’ poate fi o combinație între ‘Lovers in the Age of Indifference‘ și ‘A Concise Chinese-English for Lovers’ sau ceva total nou, inconștient de măsura în care literatura imigrării poate aduce ceva nou până la urmă.

Povestea lui Kimberly Chang este foarte faină și cred că există un segment reprezentativ de populație pentru care poate fi și o poveste motivațională (eu nu m-am regăsit suficient în greutățile întâmpinate de familia Chang și nici nu mi-am dat seama dacă Jean Kwok încearcă să le dea veleități motivaționale de success story), dar și foarte obișnuită. Over-achievement-ul la imigranți nu e o poveste nouă, așa că faptul că micuța Chang începe școala în SUA nevorbind engleză mai departe de câteva fraza de curtoazie și își termină parcursul educațional cu un full scholarship la Yale nu mă miră. Ce mă miră, ca pe orice persoană care are ușă la intrare și încălzire în apartament, este felul în care bubble-ul imigrării creează spații nescrise din geografia americană, și probabil de oriunde altundeva de pe glob, în care apartamente care urmează să fie demolate, cu pungi de gunoi în loc de ferestre și cu parada zilnică de gândaci și șobolani devin spațiu vital pentru ființe umane apte de muncă, în care încadrarea copiilor în muncă e un fleac american, sau în care e foarte greu să duci o luptă de depășire a mediului etnic. Prima ieșire din Chinatown a lui Kimberly coincide cu momentul în care, deși se afla de ani de zile în SUA, își dă seama că este într-adevăr acolo, văzând Statuia Libertății (the Liberty Lady) și că există lucruri realizabile care nu implică traiul în condiții subumane.

‘Girl in Translation’ își merită titlul pentru mulțimea de ocazii în care Kimberly, pe măsură ce devine un elev model al școlilor și universităților americane trebuie să-i traducă mamei ei ce i se întâmplă. Cu o mamă nevorbitoare de engleză și care învață pentru examenul de naturalizare notând tonalitatea răspunsurilor învățate pe de rost prin note muzicale, Kimberly se vede forțată să-i traducă mamei sale evenimentele din viața ei într-un mod nedureros, în care să nu fie vizibile nici presiunea spre teribilism și libertinaj a generației ei americanizate, nici abuzurile, nici discriminarea. Nu durează mult până Kimberly se pierde pe sine și devine traducerea pe care și-o face de dragul mamei ei, iar lucrurile pe care omite să le traducă devin un fel de trecut la persoana a treia, pe care îl neagă și nu acceptă să o țină în loc.

Finalul cărții, în schimb, mi s-a părut puțin exagerat, dar dacă nici ficțiunea nu e locul în care exagerarea să-și găsească un minim loc, atunci nu știu unde ar putea fi inclusă. O breșă de doisprezece ani după o narațiune de zi cu zi nu dă fantastic de bine și mi-a lăsat impresia unei scrieri cu limită de caractere. Altfel, povestea este faină, personajele super, iar pidgin English-ul este suportabil și chiar amuzant uneori.

Site-ul autorarei: jeankwok.com | trailer ‘Girl in Translation’

AM ADUS LA ZI, adică am updatat jurnalul de lectură. Aprilie a fost o lună tare faină pentru citit.

AM FOST LA UN PICNIC tare drăguț (dovada foto via Ionuca) unde am plănuit și parte din picnicul aniversar. Acum știu că va fi pe 05-iun. Ultima runda de confirmari aici.

TOT LA CAPITOLUL AM FOST, AM FOST la Galop Show.  De plăcut mi-a plăcut, doar că mi se pare ciudat în 2010 să asist la suferința unor animale pentru entertainmentul maselor. Promit să n-o mai fac acum că am simțit asta. Also, ce conține prea multă muzică populară românească chiar n-are cum să-mi placă. Mai jos un vibrant moment artistic, de mare succes la public, cu vedere la undies. Ca să nu uităm că femeile și animalele își negociază rolul de entertainment. Chauvinist pigs!

REȚETA DE biscuiți cu migdale de pe pranzuldincaserola.ro este chiar buna. Am inclus-o în baking routine de weekend pe termen nedeterminat. Singura problemă e că nu pot să le spun pesmeți pentru că după nu-mi mai vine să le mănânc. Cuvinte din sfera culinară cu același efect: urdă, iahnie, papară, bulz.

AM CITIT ‘Because I’m a Girl‘. V-o recomand indiferent de gen. Bijuterii scrise ca pentru metrou de Xiaolu Guo, Henning Mankell, Irvine Welsh, Joanne Harris și alții. Super insight în lumi la care nu prea avem acces, cu exotism deloc colonial și frumuseți interioare de care mi-era, sincer, dor.

JUCĂRIILE DE LA ULABELULA și-au primit finally un nume. Orange (pentru predilecția de a se regăsi ba pe beanbagul portocaliu, ba sub cuvertura portocalie, ba aruncat peste bocancii portocalii) și Boeing (pentru că are un pattern drăguț cu avioane și pentru că arată ca o interjecție).

AM VĂZUT FINALLY ‘A Single Man‘, despre carte scriam aici. Raul povestește filmul ca pe răsfoirea unei reviste, sentiment pe care l-am avut și eu. Coloana sonoră asigurată de Abel Korzeniowski și regional de Shigeru Umebayashi mi-era tare cunoscută și dragă după 1000+ plays pe last.fm.

M-AM TREZIT cu sentimentul că trebuie să revăd video ăsta.

]]> http://blog.joacadeamine.ro/2010/05/04/pe-scurt-3/feed/ 5 http://blog.joacadeamine.ro/2010/02/08/dragostea-in-vremea-indiferentei/ http://blog.joacadeamine.ro/2010/02/08/dragostea-in-vremea-indiferentei/#comments Mon, 08 Feb 2010 04:59:11 +0000 Octavian http://blog.joacadeamine.ro/?p=1340

În ultima vreme am sentimentul că sunt într-un mismatch teribil cu cărțile. Ajung să citesc acum ce mi-ar fi plăcut să citesc anul trecut (chiar și când cartea respectivă nu exista anul trecut). Doar anul trecut aveam nevoie de confirmări că nu se poate, că oamenii se ratează în relații comode și/sau își cultivă singurătatea mai mult decât aptitudinile sociale de bază. Acum, că nu mai am nevoie de asta, simt că trebuie să îmi redefinesc relația cu cărțile astea.

Uite, de exemplu, am citit săptămâna trecută ‘Lovers in the Age of Indifference‘ (ian-10, Chatto & Windus) a lui Xiaolu Guo. După recenta lectură ‘Ufo in Her Eyes‘ nu mă așteptam să o citesc așa repede, dacă eram înțelept, o păstram pentru iunie și așa distanța până la următoarea carte a lui Xiaolu Guo ar fi fost mai mică (iar dacă cumva m-a obișnuit greșit cu o carte pe an și în 2011 nu apare nimic, atunci este nesimțită). Am crezut că o să o citesc foarte ușor (sunt nuvele, 17 la număr), dar undeva între formatul ușor și dorința mea să prelungesc momentul Xiaolu Guo, lectura a durat o săptămână. Cartea e formidabilă, și abia când am citit coperta iv mi-am dat seama de ce. Un scurt text al autoarei apărea acolo: ‘în ultimii zece ani, în călătoria mea din est în vest, din țară în țară, poveștile acestea s-au scris pe corpul meu‘. Cartea e deci contemporană cu ‘A Concise Chinese-English Dictionary for Lovers‘ sau ‘20 Fragments of a Ravenous Youth‘ și multe dintre nuvele le-am văzut ca pe niște b-side tracks ale romanelor respective, cred eu, deloc eronat.

Ce mi-a plăcut foarte tare a fost că Xiaolu Guo experimentează în colecția asta de nuvele cu forme care îi erau străine înainte. Nu ea a inventat narațiunea epistolară din emailuri și nici pe cea din sms-uri (și de când nu trebuie să ne limităm la 160 caractere într-un sms cred că e chiar o formă convențională), dar a făcut o treabă bună cu ele. Și arta dialogului parcă e mai occidentală decât în scrierile anterioare, și citind mi-am dat seama că asta nu e nicio înfrângere și nici un motiv pentru vreo contemplare a supremației occidentale. Am și poveștile mele preferate, ‘Beijing’s Slowest Elevator‘ e clar o poveste ruptă din ‘20 Fragments of a Ravenous Youth‘, un fel de final alternativ la prima parte a cărții, cel puțin, iar ‘The Third Tree‘ este o nuvelă pe care aș reciti-o oricând (și cred că oricine a avut impresia la un moment dat că relațiile umane sunt într-un fel sau altul efemere mi-ar da dreptate. Mai ales pentru momentele în care explicațiile sunt univoce și dreptul la replică e redus de importanța independenței. Celuilalt.). N-am crezut că o să citesc vreodată o poveste ca ‘Anywhere I Lay My Head‘, dar uite că am citit, și mi s-a părut una din cele mai frumoase povești contemporane citite până acum (și am citit-o încă de la primele rânduri ca pe un capitol care mi-a scăpat când am citit ‘A Concise Chinese-English Dictionary for Lovers’).

La fel de mult mi-a plăcut, și cred că asta e prima dată când o citesc pe Xiaolu Guo cu atitudinea asta, este faptul că jucându-se ea cu forme scurte, personajele, ale căror nume nu-mi spun niciodată nimic (Yu este bărbat? Wei este femeie?), pot fi orice. Am zâmbit citind povestea lor genderless și gender-free și m-am gândit că atunci când un scriitor nu poate miza pe clasificarea pe genuri a numelor personajelor și nici nu face eforturi pronominale să-i definească prea bine, iubiții din vremea indiferenței sunt niște ființe cu care putem relaționa mult mai ușor. Yu era femeie, aham, dar dacă aș fi știut asta de la începutul poveștii, probabil nu aș mai fi gustat-o la fel. E un ceva à la ‘Written on the Body‘ în poveștile astea, și nu are cum să nu-mi placă.

Alte romane ale lui Xiaolu Guo pe joacadeamine.ro: ‘Ufo in Her Eyes‘

Mie-mi place maxim de Xiaolu Guo, deși mă simt vinovat să-mi placă o scriitoare a cărei limbă nu o înțeleg. Dar ea a înțeles asta și a scris în engleză. După ‘A Concise Chinese-English Dictionary for Lovers’ și ’20 Fragments of a Ravenous Youth’ m-am bucurat foarte tare să aflu că prin 2009 a scos și ‘UFO in Her Eyes‘ (și mă bucur și mai tare că în ianuarie 2010 va scoate ‘Lovers in the Age of Indifference’ și abia aștept s-o citesc). Trecând peste sentimentul ăsta de bucurie generală (a mea), trebuie să recunosc că reținerea mea față de SF este una maximă, întrucât nu pot să mă concentrez pe forme de viață necunoscute mie și devin astenic când citesc cuvintele: navă, laser, atac biologic, zgomot și scurt-circuit. Știu că SF-ul este despre altceva, dar de obicei mă blochez pe numele civilizațiilor și purtătorilor lor de cuvânt (sau bacterii) și rămân îngândurat acolo, așa că nu citesc eu foarte des SF.

Când m-am gândit că doamna Xiaolu Guo mă trădează și scrie un SF, am avut impresia că multe din lucrurile în care eu cred se duc naibii. Dar cum eram curios să văd ce-a mai scris și mai ales cum, am citit ‘UFO in Her Eyes’ și am fost bucuros să o descopăr pe aceeași Xiaolu Guo, și în plus să văd că nu, nu e un SF.

Povestea din carte e mai simplă decât în romanele anterioare și structura e altfel (iar grafica superbă). Bref, o tânără din China schimbă destinul locuitorilor satului în care locuiește după ce într-o halucinație provocată de caniculă salvează un turist american după coborârea la sol a unui OZN. Americanul nu (își) amintește de OZN, dar după întoarcerea în SUA îi trimite bani lui Kwok Yun. Autoritățile investighează evenimentul și trimiterea banilor și hotărăsc dezvoltarea zonei pe baza unor fonduri guvernamentale. Viața locuitorilor satului nu mai stă în acel perpetuu 1960 în care fusese găsită de agenții guvernamentali, oamenii sunt obligați să îi schimbe lifestyle-ul, obiceiurile de cumpărare și să se recalifice profesional, dușmanii progresului sunt identificați și eliminați într-o nouă revoluție culturală locală, și se anunță un cincinal al urbanizării și eficientizării turistice totale.

Nimeni nu poate trage concluzia prezenței OZN-ului în Silver Village sau trage învățâminte astrale de la Kwok Yun, dar viața are alt ritm, oamenii cred în lucruri noi, iar ceea ce părea progres SF se întâmplă sub ochii tuturor. Ceea ce mă face să mă gândesc la construcția noastră mentală și la faptul că nu avem nevoie de temeiuri obiective și palpabile să credem în progres, ci este suficient să crezi că progresul poate exista și că schimbările pot fi pozitive. Și că până la proba contrarie, putem să ne bazăm doar pe ce e man-made.

Postul ăsta nu se dorește o formă de top, n-am fost niciodată bun la ierarhii. Țin totuși să amintesc câteva dintre titlurile apărute anul acesta (*) și pe care am avut ocazia să le citesc (**). Le-am împărțit în câteva secțiuni care corespund intereselor mele de lectură:

FICȚIUNE La capitolul ficțiune 2009 al meu n-a stat prost deloc. M-am bucurat de ‘Wetlands’ al lui Charlotte Roche, care e o carte care depășește mii de limite/pagină. De la Xiaolu Guo am citit o a patra și minunată poveste despre cum ceva în care nu credem schimbă geografia și viața locuitorilor unui sat chinezesc în ‘UFO in Her Eyes’. Isabel Allende promite & se ține de cuvânt într-un roman de nota 10: ‘La Isla bajo el mar’ (*). Nici Marina Lewycka, după tragicomicele ‘A Short History of Tractors in Ukrainian’ și ‘Two Caravans’ nu se dezminte, ‘We Are All Made of Glue’ fiind una din cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Sasa Stanisic m-a cucerit de la prima pagină și m-a forțat să-l recitesc imediat cu al său ‘How the Soldier Repairs the Gramophone’. Espido Freire a redefinit pentru mine ce înseamnă dragoste și îndepărare în ‘Cartas de amor y desamor’ (*). Nick Cave m-a uimit cu ‘The Death of Bunny Munro’, dar nu, tot nu sunt dispus să-i tolerez muzica (*). Dave Eggers mi s-a părut dubios cu ‘Where the Wild Things Are’ (*), poate și pentru că povestea lui Maurice Sendak o citisem cu alți ochi.

MEMO & BIO Cel mai bun jurnal citit anul ăsta a fost – finally – jurnalul Fridei Kahlo. Am râs democratic cu ‘Barack Obama – The Unauthorized Biography’ a lui Webster Griffin Tarpley, dar am plâns citind foarte emoționanta poveste spusă de Adina Hoffman în ‘My Happiness Bears No Relation to Happiness: A Poet’s Life in the Palestinian Country’. În loc de presă de scandal m-am bucurat de cartea lui Ben Mezrich despre fondatorii Facebook: ‘Accidental Billionaires’ este o poveste cum spune și subtitlul, despre sex, trădare și bani! Martin Mazza mi-a satisfăcut gânduri similare în ‘Historia de un Porn Star: De alta cuna, de baja cama’, iar Richard Zeikowitz a aranjat frumos o variantă finală a corespondenței dintre Christopher Isherwood și EM Forster în ‘Letters between Christopher Isherwood and EM Forster’ (*).

SITE-URI DEVENITE CĂRȚI Multe din site-urile mele preferate au devenit cărți anul acesta: Andy Selsberg ne bucură cu ‘Dear Old Love’, Frank Warren cu ‘Post Secret’ (*), Scott Schiman și al său ‘The Sartorialist’ mi-au adus bărbatul de care m-am îndrăgostit (*), iar Smith Magazine a publicat o minunată colecție intitulată ‘Six Word Memoirs on Love & Hearbreak’.

.COM Jeff Jarvis m-a uimit cu ‘What Would Google Do?’, care nu numai că e o întrebare pertinentă, dar și are diverse aplicații în viața noastră cotidiană. Nu m-a bucurat foarte tare, dar o recomand cu căldură în schimb pentru cei care sunt practic vizați de ea, ‘Click: What Millions of People Do Online and Why It Matters’ a lui Bill Tancer. Cinci cărți despre Twitter mai tărziu, îmi place în continuare cartea lui Jon Smith cu Jose Llinares, ‘Dominate Your Market with Twitter’ (*) (pe restul le găsiți în lista de lecturi). Nicola Johnson m-a bucurat tare cu o carte de-o filozofie rară, și anume ‘The Multiplicities of Internet Addictions’.

COMICS & CHILDREN’S Primul epic despre Emily the Strange, ‘The Lost Days’ (*) este genial! Atât vă spun. Iar versiunea comics pentru ‘Waltz with Bashir’ a lui Ari Folman nu este rea deloc și o vizitez din când în când cu diverse sentimente (*). Anul acesta am avut și un genial ‘The Story of Cirrus Flux’ de la Matthew Skelton, un pic mai bun, dacă se poate, decât primul său roman, ‘Endymion Spring’. Iar dacă v-ați întrebat vreodată cum mitomania salvează (unele) vieți, citiți ‘Once’ și ‘Then’ ale lui Morris Gleitzmann, două povești despre Holocaust, minciuni dulci și dorința de a supraviețui.

GAY Brent Pickett a scos un drăguț ‘Historical Dictionary of Homosexuality’; spun drăguț pentru că e cute, dar total neacademic și are scăpări masive de memorie, dar ce se găsește în el e chiar ok. Les Brookes a scris despre ‘Gay Male Fiction Since Stonewall’ și mi-a dat niște piste de lectură noi. Iar Jeffrey Escoffier în ‘Bigger than Life: The History of Gay Porn’ și Randy Jones în ‘Macho Man: The Disco Era and America’s Coming Out’ au două viziuni confortabile despre ce s-a întâmplat, dar nu și despre ce urmează să se întâmple.

MISCELLANEA Alain de Botton mi-a plăcut ca întotdeauna; ‘The Pleasures and Sorrows of Work’ e o carte pe care îmi propun s-o recitesc în 2010 cu sentimente mai bune decât anul acesta. Brian Solis e genial în ‘Putting the Public Back in Public Relations’ – cartea asta considerați-o și la categoria .COM pentru că mare parte din exemple sunt din online. Enrique Badia ne propune o carte călduroasă ca o pereche de șosete: ‘Zara and Her Sisters: The Story of the World’s Largest Clothing Retailer’, fără glumă, mi-a plăcut tare! Jonathan Safran Foer, nu mai trebuie să zic, mi-a schimbat viața cu ‘Eating Animals’ (7 săptămâni & counting) (*). Pentru divertisment am mai gustat un studiu drăguț al lui Rolf Schulte, ‘Man as Witch: male Witches in Central Europe’, o poveste despre râs și plâns scrisă de Neal Karlen, ‘The Story of Yiddish’, una hilară (cât de hilară este prozodia în general): ‘Book of Rhymes: The Poetics of Hip Hop’ de Adam Bradley. Deloc funny este cartea Sheilei Jeffreys, ‘The Industrial Vagina: The Political Economy of the Global Sex Trade’. Și ca să nu zic că nu m-am îmbunătățit în 2009, am citit și o plictisitoare, dar adevărată poveste motivațională scris de Connie Dieken, ‘Talk Less, Say More: 3 Habits to Influence Others and Make Things Happen’. Eu – să vorbesc puțin. N-o să vedeți.

(*) Mă refer numai la cărțile care au fost lansate în 2009 în versiunea pe care am citit-o. Lista de cărți citite în 2009 se găsește aici. În 2009 am citit 159 de cărți, dintre acestea 41 au fost recitiri. Un număr de 30 au fost citite în format electronic, ceea ce e o noutate pentru mine. Dintre cele 159 de cărți, 114 au fost citite în engleză, 23 în spaniolă, 8 în ebraică, 7 în franceză, și mici încercări în catalană, olandeză, portugheză și germană.

(**) asteriscurile dintre paranteze de după titluri trimit la postări despre cărțile respective de pe joacadeamine.ro.